Din greșeală în greșeală spre victoria finală !

Așa glăsuia o zicătoare de pe vremea șobolanilor roșii. Deși probat atunci cu vârf și îndesat, dictonul își arată din nou actualitatea. În loc să țină cont de greșelile trecutului, partidele de guvernământ au căutat o victorie facilă și rapidă împotriva străzii răsculate, încercând diverse paliative, toate spulberate de mulțimi.

 

N-a mers nici cu manipularea prin televiziuni și ziare controlate de Putere, nici prin amenințări ale jandarmilor, n-a ținut nici cu arestările și listele lui Funeriu cu profesori proscriși din cauza participării la huiduieli, nici cu alte provocări vrednice de milă și dispreț. În această situație-limită, Puterii nu-i rămâne decât să recurgă la subterfugii și păcăleli pentru a trage de timp ca să nu fie nevoită să accepte pe lângă demisia întregului Executiv și demisia președintelui cu tot cu alegerile anticipate. Recesiunea a creat un trend politic în 2009 Nu știu cui i-a venit ideea că trendul de criză și recesiune început după alegerile prezidențiale din 2009 poate fi schimbat prin șmecherii de tipul: ies oamenii să protesteze? Îi arestăm noi pe Becali, pe DDD și lumea, naivă cum e, admiră spectacolul, uitând de proteste. Se pregătesc sindicatele de greve? Le înhățăm ceva lideri corupți și-i băgăm la zdup. De aceea grevele s-au tot amânat, iar energiile sociale au rămas fără supape de defulare. Tensiunile s-au acumulat continuu, iar la prima scânteie au explodat. Paralizat de sindromul Moțoc, președintele a început să sacrifice capete. A căzut capul lui Baconschi, și-așa străin complet de misiunea nobilă de reprezentare a intereselor României peste granițe, iar guvernul a dat înapoi într-o serie de măsuri ca tăierea stipendiilor acordate revoluționarilor, al căror număr sfida bunul-simț, mai ales că în localitățile lor nu se trăsese un foc de armă. S-au refăcut pensiile nesimțite ale celor din servicii secrete, speciale și alte sectoare loiale Puterii, dar nu ale tuturor purtătorilor de uniformă militară, ceea ce a făcut să crească masa nemulțumiților din stradă. Țara arde și baba se piaptănă Deși recesiunea își arată din nou colții, dl Băsescu a prezentat ambasadorilor ravagiile crizei din Grecia, Spania, apoi a amenințat Opoziția, televiziunile „securiștilor”, ca și cum la Putere n-ar fi destui, iar dl Boc și-a tot adunat guvernul și partidul la sfat nu pentru a găsi strategii de impulsionare a economiei și a pieței libere, ca să putem trăi odată mai bine, nu pentru a stârpi clientelismul sau pentru a stopa drenarea banului public, ci pentru a contracara vocea tot mai puternică a străzii și a Opoziției. A asudat din greu să pregătească un mare miting în sprijinul actualei protipendade dedulcite la mierea demnităților publice, ca al naționalistului fruntaș Viktor Orban. Numai că la noi, ținând seamă de furia maselor și de particularitățile strămoșești de a ne sări muștarul din orice, era posibil ca lucrurile să scape de sub control. Deja am ajuns la faza: „am fost un dobitoc”. O demisie, două demisii Între timp lucrurile evoluează uimitor de repede, iar demisia Executivului nu mai poate nici măcar ea pacifica mulțimile. Luate la cald, demisia lui Boc și decomasarea alegerilor ar fi putut stinge conflictul. Din păcate lucrurile au tărăgănat, iar tumora s-a tot întins și spre alte zone. A trecut și faza guvernului de uniune națională. Firește, pentru PDL-UNPR, demisia lui Boc și a Executivului său, aflat la carâmbul cizmei președintelui Băsescu, vine prea târziu și într-un moment în care Opoziția și manifestanții din stradă vor sufla și-n iaurt. Fripți mereu cu minciuni și manipulări groase ale miniștrilor aroganți, opozanții nu vor accepta în ruptul capului vreo derogare de la agenda țipată în stradă. Însă șansele ca un guvern de marionete și mercenari ai regimului actual să treacă rămân încă mari atât timp cât UDMR nu și-a clarificat poziția. Oare Monarhia salvează România? Oricât de monarhiști am fi devenit noi, chiar dacă opțiunea monarhică e în jur de 40%, până nu schimbăm Constituția asta care ne înrobește unei republici de două ori falimentare, nu avem șanse de schimbare. Și apoi regele a abdicat sub amenințarea armatei sovietice de ocupație, plecarea sa nefiind niciodată legitimată prin referendum. După unii specialiști în drept constituțional, revenirea pe tron se poate face prin reinstituirea Constituției din 1923.