Semne… pentru Vespasian Lungu

Cu oarecare teamă că vin zăpezi timpurii și geruri năprasnice, în ultima săptămînă a lunii octombrie îmi fac oarece curaj și ajung la Brăila ca să mă documentez în legătură cu viața și opera pictorului Vespasian Lungu.
 

Am avut mare noroc, pentru că în zilele de luni, marți și miercuri din acea săptămînă vremea a fost însorită în Bărăganul Dunării de Jos, iar la Școala Populară de Artă „Vespasian Lungu”, la Biblioteca Județeană „Panait Istrati” și în alte instituții brăilene în care am pășit spre a consulta documente, a vedea și a fotografia tablouri sau a culege informații, am fost primit cu multă căldură. Școala Populară de Artă și-a schimbat localul în care a învățat să picteze și a profesat Vespasian Lungu după ce s-a întors de la Institutul de Arte Plastice „N. Grigorescu” din București, încît n-am mai avut prilej să văd atelierul ori cancelaria în care pictorul a muncit ani la rînd. Noul local, din strada Mărășești nr. 1, are însă un hol spațios ai cărui pereți sînt împodobiți cu tablourile sale, iar într-un colț, pe un piedestal, tronează bustul lui Vespasian Lungu, executat în ipsos de către un fost elev al maestrului, Cornel Bucur din Brăila. Doamna secretară Silvia Luminița Cărbunaru și domnul director George Romeo Bunea mi-au arătat mai multe documente școlare, de unde am ales cîteva rînduri din raportul profesorului de serviciu Vespasian Lungu, din ziua de vineri, 24 ianuarie 1969, cînd notează: „La bibliotecă a căzut ușa de la sobă. La clasele de pictură a fost foarte frig. În clasa mare s-a făcut puțin foc dimineața, iar după-amiază la orele 16 nu era încă făcut focul. / La anul III unde pozează semi-nud Miron la orele 16 soba era puțin încălzită. / Din cauza frigului din clasă, elevii din anul I n-au putut lucra. V. Lungu.” Între referatele prezentate în comisia metodică – „astăzi 16 mai 1969 a avut loc ședința comisiei metodice …” – observ că paginile cuprinse în dosar sub semnătura prof. V. Lungu, cu subiectul Începuturile artei moderne. Impresionismul, sînt cele mai consistente și mai bogate față de toate celelalte materiale arhivate. La Biblioteca Județeană „Panait Istrati” din Brăila, doamna Angela Dragomir Chiriac îmi dă informațiile de rigoare iar domnul director Dragoș Neagu mă întîmpină extrem de binevoitor și din start mă înzestrează cu o bibliografie Vespasian Lungu, întocmită în cadrul serviciului de documentare, și cu albumul Vespasian Lungu, Remember, Editura Ex Libris, Brăila, 2002, 24 p. (Catalogul expoziției retrospective, realizat de Biblioteca Județeană „Panait Istrati” și Școala de Arte „Vespasian Lungu”, redactori Rodica Drăghici, Aurel Furtună și Angela Gheorghe), bogat ilustrat, imprimat în condiții grafice excelente, semn că pictorul se bucură de aleasă prețuire în această prestigioasă instituție de cultură. Cu bibliografia în mînă sînt preluat gospodărește de domnul Ion Volcu, șef serviciu la Secția Colecții Speciale, din zona Poligon, unde mi se aduc toate numerele solicitate din publicațiile locale „Înainte”, „Analele Brăilei” sau „Libertatea”, din care notez și fotografiez articole, cronici și reproduceri după desenele și picturile lui Vespasian Lungu. Mi se pun la dispoziție tablourile semnate de pictor și aflate la păstrare în mape, înregistrate cu rigoare, pe care le fotografiez cu promisiunea că orice imagine pe care o voi publica va purta mențiunea: Colecțiile Bibliotecii Județene „Panait Istrati” din Brăila. Cînd îmi exprim cu destulă întristare teama că tablourile înrămate sub sticlă nu au nici o șansă ca să fie reproduse fotografic fără reflexii ori aberații de sfericitate, domnul Ion Volcu mă asigură că biblioteca îmi poate oferi un CD cu toate tablourile din albumul Vespasian Lungu, Remember, ceea ce mă absolvă de o muncă și migăloasă și cu riscuri inerente pentru un fotograf mai puțin înzestrat cum sunt eu. Ca o răsplată din partea unei zîne milostive pentru pioasa mea trudă din acest însorit sejur de toamnă brăileană, doamna profesoară Maria Cogălniceanu și soțul d-sale, invitîndu-mă în apartamentul lor împodobit cu acuarele și desene de Vespasian Lungu, mă ospătează cu un adevărat symposion, bogat în bucate apetisante și vinuri alese, dar mai cu seamă în emoționante și prețioase amintiri despre peregrinările pictorului la Păltiniș. După trei zile de asemenea îmbucurătoare izbînzi, domnul bibliotecar Aurel Furtună, care l-a cunoscut bine pe Vespasian Lungu și are amintiri interesante, mă onorează cu un interviu, ceea ce îmi dă curaj să le adresez cîteva întrebări și altor doi artiști brăileni – Gheorghe Mosorescu și Hugo Mărăcineanu –, care l-au știut îndeaproape pe cel răposat. Într-un cuvînt, cartea pe care am pornit-o cu texte scrise de Vespasian Lungu, Pagini smulse din valuri, cu articole semnate de critici de artă despre picturile și desenele sale, cu un set de interviuri și o bibliografie consistentă, are sorți să vadă lumina tiparului în preajma zilei de 21 iulie 2012, zi în care pictorul trecut prea devreme la cele veșnice ar fi împlinit vîrsta de 85 de ani. N-a fost să fie și cei apropiați au întrezărit și cîteva semne… 1. „La înmormîntarea pictorului Ion Gâță, [în ziua de luni, 25 iulie 1994…], la mormînt, soția răposatului, pentru că lui Gâță îi plăceau florile foarte mult, … a dat un ghiveci cu flori peste mormînt, de pomană, cum se face de obicei. Și i l-a dat domnului Lungu și, cum s-a întins, domnul Lungu a alunecat puțin cu piciorul în groapă. Și cum era tot timpul pus pe glume, zice: Or mă cheamă Ion la el! Atunci nu s-a gîndit nimeni la nimic, dar asta se întîmpla cu exact patru săptămîni înainte de nenorocirea din tabăra de pictură.” (Gheorghe Mosorescu) 2. În ziua de luni, 15 august 1994, Vespasian Lungu întocmește o autobiografie – „părinți Maria și Iftemie, născut la 21 iulie 1927, în Costișa, jud. Suceava…” –, cerută de pictorul Gheorghe Mosorescu pentru actualizarea unui dosar la U.A.P. Documentul caligrafiat foarte atent cu cerneală albastră n-a mai fost cuprins în mapa oficială pentru că peste șapte zile, luni, 22 august 1994, Vespasian Lungu murea înecat în apele Dunării! Dar textul poate fi citit și ca o dare de seamă la trecerea spre celălalt tărîm. 3. În ziua de joi, 18 august 1994, Vespasian Lungu face o vizită în redacția ziarului „Înainte” și oferă cîteva pagini spre publicare, între care și reportajul În sfîrșit…, apărut postum, peste o săptămînă, în ziua de joi, 25 august 1994, în care pictorul povestește greutățile prin care a trecut ca să ajungă la mănăstirea unde viețuiește călugărul Rafail, feciorul filosofului Constantin Noica, călătorul ostenit observînd cu gîndul spre alte zări: „Vreau să cred că n-am urcat inutil trecînd prin multe încercări, numai de dragul unui voiaj, ci, mai ales, am dorit să urc în susul sufletului, ceea ce este infinit mai greu – pentru a face un început de ordine în sfera invizibilă a universului meu spiritual. Pot echivala această călătorie cu o benefică terapie spirituală.” În dimineața zilei de 11 mai, Vespasian Lungu ajungea în Sibiu, întorcîndu-se acasă bîntuit de oarecare neliniște interioară: „Iar a doua zi coboram cu un buchet de frumoase amintiri spre fascinanta lume acvatică a Dunării de Jos, la Brăila. Oare pentru cît timp?” Răspunsul la asemenea bizară întrebare a venit neașteptat de repede, peste doar cinci zile de la scrisa ei, și încă răspicat: Pentru totdeauna! 4. Mai toată noaptea de duminică spre luni, 22 august 1994, un cîine de la ferma Șeicuța, din apropierea taberei de pictură de lîngă Brăila, a urlat lugubru pînă înspre zorii zilei… 5. Către prînz, în ziua de luni, 22 august 1994, Vespasian Lungu pictează harnic pe malul Dunării, în fapt, al brațului Cremenea, așezat pe un scăunel pliant cu trei picioare, în fața unui șevalet, și, dînd să se ridice, pînza scăunelului se spintecă iar pictorul se duce de-a rostogolul. „Și, cum era el glumeț, zice: Ia uite, domnule, să mă fac de rîs…” Peste cîteva minute sare în apă, înoată voinicește și se va face nevăzut… În urma lui, văzute, admirate și ocrotite îi sînt cîteva sute de tablouri risipite prin casele din Bucovina, prin Brăila, prin București, prin toată țara și peste mări și țări. Să nu lăsăm însă ca uitarea noastră, mai hapsînă și mai crunt neîndurătoare decît Dunărea albastră, să-l înece încă o dată pe Vespasian Lungu…

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: