O țară tristă…

Notam, ieri, la rubrica pe care taman te ostenești a o citi. Mulțam! Scriam ieri că învățătorul (și director de școală) Ilie Oltean de la Stupca a lăsat posterității un caiet frumos îngrijit și învechit (cca. 200 pagini) care face… toate paralele.
 

Între coperte, piese de folclor una-și-una: cântece bătrânești, cântece de jale, strigături la horă, strigături la nuntă, ghicitori, bocete, cântece de dor, cântece de cătănie, cântece din război (1914-1918). Am și vorbit îndată, cum suntem și… megieși, cu prietenul Călin Brăteanu, director de profil la Centrul Cultural Bucovina, să… convertim f. prețiosul caiet în volum. Și, zău!, o vom face mintenaș… Mulțumim cu deosebire dnei Domnica Antonesi, fiica învățătorului Oltean, pentru cinstea cu care ne-a întâmpinat, încredințându-ne onoranta misiune. Și-atunci, hai încă o dată și astăzi, să mai vedem câte ceva dintre copertele ipoteticului volum. Fata cu noroc Într-un sat trăia un om care avea trei fete mari, una mai frumoasă și mai cuminte ca alta. Într-o seară, trage la casa omului un drumeț, care se roagă să-l primească de mas. După ce l-a ospătat pe drumeț, s-au dat la vorbă. Îi spune drumețul omului că are de toate, dar nu are o tovarășă de viață și a pornit în lume s-o caute. Câtă lume a umblat, nu i-a plăcut nicio o fată, ca fata mare a omului. I-a plăcut mâncarea ce i-a făcut, îi place casa cum este aranjată și ar vrea s-o ia de nevastă. Cheamă omul fata, îi spune dorința drumețului, se uită și fata la drumeț și, mai din una – mai din alta, se plac amândoi. Face nuntă omul cu fata, petrece tot satul la nunta lor și după nuntă ia fata, o suie pe cal și se duc în drumul lor. Zestre n-a vrut să ia nimic, pentru că avea el zestre destulă. Merg ei cât ’or fi mers și ajung după vreo săptămână într-un fund de codru, la casa drumețului. Intră fata în casă, îi place și se apucă de gospodărie. Într-o zi o cheamă bărbatu’su și-i spune: – Măi femeie, eu plec la drum! Sunt cheile de la toate odăile casei. Ia-le, descuie odăile, scutură peste tot, dar unde s-o potrivi cheia aceasta mare, să nu intri în acea odaie, că-ți va fi rău. Pleacă bărbatul în ale lui și rămâne femeia singură. Se apucă și descuie odaie cu odaie, scutură și așază lucrurile peste tot, încât îți era mai mare dragu’. În odaia cu cheia mare n-a intrat. Într-o zi, nemaiavând ce face, ia cheia mare și descuie odaia. Ce-a văzut acolo a îngrozit-o. Și-a dat seama abia acum că bărbatu’su era hoț. Cum stătea ea așa, iaca vine și bărbatu’su și când o vede în fața odăii descuiete, nici una nici două, îi taie capul și-i aruncă trupul și capul în odaie. După câtva timp se trezește socrul cu ginerele său. – Am venit la Dta, ca să iau pe cumnata mijlocie să vină la mine și să-i ajute nevestei mele să toarcă. Avem multă lână și nu găsim pe la noi femei s-o toarcă, așa cum îi place nevestei mele. Fata mijlocie pleacă cu cumnatul ei și pățește la fel ce-a pățit și sora ei mai mare. Iară vine la socrul său și se roagă să-i dea voie și fetei mai mici să vină la sora sa. – Mi-o născut nevasta un fecior voinic și frumos. Se roagă și dânsa să vină și surioara ei cea mică la noi, ca s-o ajute, întrucât vrem să facem o cumetrie cum nu s-a mai pomenit pe la noi. Se învoiește omul nostru și lasă și pe a treia fată să plece. Ajung ei acasă, dar surorile ei nu se mai arată și când rămâne și ea singură, ia cheile și deschide întâi odaia oprită. Ce era acolo? O mulțime de oameni închiși. La toți le dă drumul. Oamenii se apucă în grabă și fac o ciobacă(!) mare, pe care o pun pe apă ciobacă, pun mâncare și odoarele hoțului, o urcă pe fată cu ei și se duc pe apă la vale. Merg ei multă vreme, până ce ajung într-un târg cu o curte mare. Opresc oamenii corabia, se dau jos și, cum stăteau ei pe malul apei, iaca vine feciorul împăratului ca să se scalde. Vede feciorul de împărat fata, o place și o duce la curtea lui de-o arată și împăratului. Îi place și împăratului fata, îi logodește pe tineri și fac o nuntă de se duce vestea în lume. Hoțul, când vine acasă și vede isprava fetei, merge pe malul apei până ce ajunge și el în târgul unde era împărăția. Se schimbă de haine și se face un cerșetor și merge la curtea împăratului să ceară pomană. Îl vede și fata și-l recunoaște. Îl vede și împăratul și-i dă voie să doarmă peste noapte la curte. Hoțul, peste noapte, cu o mână de om mort, înconjoară curtea împăratului, de adoarme toate străjile. După ce a dormit străjile, intră în curtea unde dormea feciorul de împărat cu nevastă-sa. Deasupra patului unde era feciorul de împărat era o farfurie cu anafură. Un șoricel se suie pe farfurie și răstoarnă farfuria peste feciorul împăratului, care se trezește. Tocmai atunci intră și hoțul să-l omoare. Feciorul, când îl vede, pune mâna pe sabie și-l taie bucăți pe hoț. După aceea, trimite împăratul de aduce toată comoara și odoarele furate ale hoțului, pe care le împarte la săraci. După ce moare împăratul, îi ia locul feciorul și ajunge fata împărăteasă. (povestită de mama dlui Oltean, 1921) Și v-am spus povestea… Și dacă lumetul de azi suferă și toot suferă de ceva, asta nu-i din pricină de… foame și de sete, de bolândă amputare de lefuri și pensii! Nu și muu! Ci… ci… din lipsă de… de… povești! De imaginație și creativitate. D’aia francejii iubesc pe ăi cu fler, fără pretenții și cu talent, cu… Parol! O, țară tristă plină de humor. d.b.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: