Pauză de criză

În urmă cu vreo săptămână, cam slabă mișcarea prin marile magazine cu de toate ale Sucevei. Doar pe la raioanele de alimente ce vedeai câțiva cumpărători, printre ei ieșind poate în evidență, cu câte 2-3 cărucioare doldora, buticarii rurali, veniți și ei să-și facă aprovizionarea. Dee…, din weekendul trecut s-a schimbat povestea: autovehicule bară la bară pe străzi, puhoi de oameni în magazine, gata-gata să golească rafturile, fiecare după puterea lui; care de vreo câteva parale, care de vreo câteva mii…

 

…Asta și pentru că Moșul nu-i de fapt un Moș unic, ci proiecția personajului în cont, în leafă, în pensie etc. Moșii sunt ba veseli și dolofani, roșii-strălucitori, ba cârpiți în coate, ba coate-goale. Și bine este că pentru unii, în această perioadă, cu straie de oameni și omuleți inimoși (iar adesea nu numai în astfel de straie, nu numai cu poleială), surprize și ajutoare se abat către unii aproape (pentru că și obiceiul de a dărui ține de un calendar al dărniciei, însă și pentru că nu toți cei care ar avea nevoie să fie dăruiți devin beneficiari ai acestui exercițiu de dărnicie) pe neașteptate… …Pare-se că, de vreo câteva zile, criza a stat. Cel puțin aceea în relație cu mărunțeii din buzunar, cu stresul și ofurile, cu sărăcia zâmbetelor. Și cel puțin aparent, cum se poate socoti privind ferestrele la care, seara, deja au apărut luminițele multicolore sclipind către stradă. Iar sclipirile lor nu te lasă a ști dacă acolo, înăuntru, dincolo de ele, tot sclipiri frumoase vor fi fiind.