Milișăuți, această nobilă „patrie a verzei”

Cine circulă pe șoseaua Rădăuților, trece obligatoriu prin Milișăuți. „Patria verzei”, așa cum este cunoscută, de o bună bucată de timp, comuna în discuție – de când un localnic, pe numele său Danileț, s-a apucat să cultive această legumă, considerată până și de alchimiști materia primă a tuturor alimentelor.
 

Mircea LAURUS

După acel Danileț, care a făcut afaceri înfloritoare cu varză, dar mai ales cu varză murată, de i s-a dus buhul acesteia din urmă în toată România, s-au luat niște vecini. Pe urmă, întreaga suflare a satului. Azi, sunt mii de tone de varză cultivate în întreg Milișăuțiul. De o parte și cealaltă a drumului spre Rădăuți, rar vei întâlni, azi, pe vreme frumoasă, dar și pe vreme urâtă, porți de gospodării de oameni în fața cărora să nu fie expuse, spre cinstită vânzare, tot soiul de murături care fac să-ți plouă în gură, în cazul în care ești cunoscător în materie. Murături ca-n Bucovina se pun cam rar în țară, oricât s-ar burica regățenii, onești prin definiție, să se facă, rumâni imparțiali, că pun și ei murături, ți se va spune. Dar murături ca-n Milișăuți e foarte rar spre deloc să mai vezi pe undeva. Și nu pun cu borcanul, ci cu quintalul, cu tonele. Au oamenii ăștia din „patria verzei” un talent de a combina apa și sarea cu leguma pusă la murat că până și câinii s-ar auzi în Giurgiu, departe, în sud, dacă n-ar sta, sireacii, în coadă, goblizanii, aici, în nord, unde se agață harta-n cui!… Restul e veste de poveste… Niște oameni harnici și gospodari, cum zice-se că nu vei întâlni repede alții, care trăiesc de pe urma verzei, au trăit și încă vor mai trăi. Unii dintre „milișăuțeni”, cum își spun unii altora, îți vor spune că e greu, că nu merită, că întâmpină tot felul de greutăți. Nimeni n-a renunțat, însă, până acum, la cultivarea verzei, pentru că, fără varză, Milișăuțiul n-ar fi Milișăuți. De primăvara devreme până iarna târziu, însă, e de muncă. Pe brânci. Fără false pudori, pe românește, bucovinește, ba chiar și-n ucraineană, căci sunt mulți ucraineni în zonă, e căcălău de muncă. Adică pe rupte. Punct. De vorbă cu primul gospodar – Cum a fost anul agricol, domnule primar Laurus? – Anul agricol a fost unul foarte – foarte bun, iar toată lumea – mulțumită, cu toate că greutățile și necazurile din vara aceasta n-au ezitat să apară. Știm cu toții calamitățile din vara aceasta, în urma cărora au fost inundate 300 ha de culturi. A fost vorba de o furtună de circa 40 de minute, pe urmă grindină mare, care a făcut praf toate culturile de pe acea suprafață de 300 ha. 7 acoperișuri la case au fost luate… După viitură, porumbul nu s-a refăcut, că a fost pur și simplu turtit, dar a dat bunul Dumnezeu și s-au făcut recolte duble la varză și la cartofi. – Duble față de anul 2010? – Da. Au fost circa 60 t la cartofi, pe hectar, iar la varză, circa 80 t. – Dumnezeu a dat, însă, pare-se că nu v-a băgat în traistă… – Nu știu dacă se poate spune chiar așa, pentru că de muncit a fost, pe rupte… Prețurile au luat-o în jos, în urma acestei… oferte bogate. Oamenii au câștigat mai puțin, mult mai puțin decât în mod obișnuit. – Și totuși, nu aceasta pare să fie problema milișăuțenilor… – Pierdem timpul cu altceva… N-avem unde să ne desfășurăm, să vindem. E foarte greu. Precupeții îți dau 10 – 15 bani pe kilul de varză, 20 de bani pe kilul de barabule. E greu dacă nu ai unde să-ți duci marfa… Oamenii și-au scos, vedeți și dumneavoastră, produsele în fața porții. Avem și o piață agroalimentară, înființată la Milișăuți, chiar din anul 2000, de când sunt eu primar. Am reabilitat-o, e dată în concesiune, s-a dezvoltat frumos, e acoperită, e conform standardelor europene. Vorbim de a doua piață din județ autorizată de Direcția Sanitar-Veterinară, după cea din Verești. – Vorbeați de muncă. E mulțumit țăranul din Milișăuți, după această recoltă fantastică? – La varză, căci asta ne definește comuna și munca palmelor, de la început de primăvară și până acum, iarna, se muncește. Toți ar vrea ca Dumnezeu să dea, iar ei să nu facă nimic. Nu e așa… Sunt costuri imense, e muncă de rob, zi de zi… – Există vreun milișăuțean care să nu cultive varză? – Exclus. Să zic așa, cred că e vorba de circa 95% dintre oamenii comunei, care cu asta se ocupă. Cu varza. – Și cu altceva? – Castraveți, au început să pună morcov mult, ceapă multă, sunt hectare întregi cu ceapă și morcov. Au început să pună ardei, vinete. Toate legumele. Să vezi ce roșii au ieșit anul ăsta! O frumusețe. Dacă acum 5 ani aceste legume se cultivau mai mult pe lângă casă, acum e o explozie, să-i zicem controlată. Oamenii și-au făcut solarii, s-au profilat foarte mult pe legumicultură. – Principala problemă a celor din patria verzei, însă, rămâne lipsa desfacerii… – Asta este. Și am spus-o de când sunt primar, din 2000. Că nimeni nu se gândește la oamenii ăștia, la robii pământului. – Ce ar trebui făcut? – Peste noapte apar fel de fel de marketuri, de hipermarketuri, în Suceava pare-mi-se că sunt cele mai multe din țară. Care aduc toate neamurile de legume și fructe, care arată frumos și unde n-ai să vezi măcar un vierme. Nici măcar un vierme nu rezistă în ceea ce aduc ei de afară… La noi, în Milișăuți, este marfă care să alimenteze cel puțin câteva județe cu marfă ecologică, bună. Dar, se vrea?! – Nu există cetățeni din Milișăuți care să fi făcut contracte cu supermarketurile? – Nu știu dacă sunt vreo doi. Oamenii merg pe tradiție, care e garantată. Duc varza, și murată, și proaspătă, oriunde în țară. Și în Capitală, și în Constanța, și în Galați. Acum au găsit patroni de restaurante, de magazine. Încearcă să se descurce. Ca tot românul. Nu știți cum merge treaba? Îl lasă un șurub, găsește imediat o soluție, o improvizație. Dar merge mai departe. Pentru că timpul nu așteaptă… – Spuneați de un fel de hală de care e nevoie, un fel de piață de angro… – Păi, da, este construită, trebuie un fel de aparate pentru vidat. Dar vezi, vidarea uneori merge, uneori nu. Dacă stă varza murată, o lună de zile, fără sucul ei, ăla de moare, nu mai e varză murată… Varza trebuie să stea în saramura ei. Este aparat de vidat, dar e altceva când pui varza cu tot cu saramură în bidoane de 5, de 10 kile, de 50 kile. – Plastic? – Totul e plastic. Când eram tânăr, lucram la așa ceva, erau butoaie de brad, de stejar, de fag. Le umpleam cu varză și le băgam la iaz. Acolo se mura varza, stătea acolo, iar când o scoteai, când desfăceai butoiul ăla în piață, se buluceau toți să cumpere. Era altceva… – A prosperat Milișăuțiul de pe urma verzei? – N-ar fi Milișăuțiul ce este la ora actuală fără varză. – Mai e forță de muncă? – De unde forță de muncă?! Tineretul pleacă pe rupte. Totul s-a distrus. Când eram tânăr, câte mii de muncitori lucrau la Rădăuți numai? – Aveau și serviciu, dar se ocupau și de agricultură, la asta vă referiți? – Da. Acum nu mai e nimic. Unde să lucreze oamenii? România este cea mai bogată țară de pe tot globul pământesc. Noi n-am avea nevoie de nimeni, dacă s-ar gândi cei de sus și la oameni, la țara lor, în primul rând. Sare avem, cărbune avem, petrol avem, aur avem, gaz avem, energie electrică avem. Ce ne mai trebuie? Dacă noi am administra tot ce ne-a dat Dumnezeu în țara noastră, cine ar mai pleca în străinătate? Pământ avem. Ce agricultură am avut?! Am fost șef de fermă 7 ani. Ce producție ieșea, domnule! La noi, la Gară, era un depozit, transformat acum în fabrică de cauciucuri, care afumă toată partea asta, toate satele, cu negru de fum, cu reziduuri de cauciuc… Acolo, la depozit, mii de tone de cartofi duceau oamenii toamna. Cu toate că ei aveau 30 ari, lotul acela statutar. Mai primeau și de la CAP și un procent din depășirea producției. Primeau banul pe moment pentru câte kile dădea. Omul avea altă viață, alt curaj de lucru. – Se poate trăi din varză? – Avem în comună doar 3 – 4 inși la ajutor social. Oamenii se descurcă. Doi tineri să zicem că se căsătoresc. Ei dacă lucrează 30 de zile la un particular, e ceva. Face 50 de lei ziua. La 30 de zile, faceți un calcul. Sunt 3000 de lei de familie. Cu 700 de lei iei 1000 de kile de grâu. Cu 600 de lei iei 1000 de kile de grăunțe. Ți-a rămas până la 1500 de lei, cât câștigă unul dintre soți, numai unul dintre ei într-o lună, de o mașină de lemne. Dar banii celuilalt rămân și pot fi folosiți cum știe omul în casa lui, în familie. Care lucrează și care știe rostul banului și al muncii. – Ați avut Festivalul verzei… – De 5 ani îl ținem și ne mândrim cu el. Nu e o sărbătoare care trebuie făcută numai ca să avem și noi o sărbătoare, ci e sărbătoarea noastră, a recoltei. Anul ăsta am avut varză și de 10 kile una. – Există o varză de Milișăuți? – Da, „gloria noastră albă”, așa se spunea înainte. Sunt mai mult soiuri. Este și varză de iarnă, și varză de toamnă, și varză de vară, varză de pus la murat… Spre exemplu, cea mai pretabilă sarmalelor, ca să zic așa, ar fi varza de Buzău. Are foi subțiri, de aia e bună pentru sarmale. Dar orice varză e bună de pus la murat. – Mai ales dacă știi cum. Există un secret, o rețetă de pus varză murată a celor din Milișăuți? – Se aude că ar fi vorba de un secret. Nu e chiar așa. Poate că tot chichirezul este să stea în apă, care este întotdeauna de fântână, de izvor. Să vă spun altceva… Pune tu 10 căpățâni la murat, și pune tu 5 tone la murat… – Ca la mâncarea făcută la cazan, în armată, care întotdeauna e mai gustoasă… – Exact! Pui o oliță de fasole la fiert și pune 100 kile la un cazan. Și-ai să vezi gustul. Nu se compară… – Și sarea trebuie să fie grunjoasă… – Puneam și sare grunjoasă, dar acum s-a scumpit și sarea. Mergem la Cacica și luăm direct de acolo saramură. E un robinet, iar oamenii de acolo se aprovizionează. Vedeți ce frumusețe e acum pe la porțile milișăuțenilor? Ce festival de culori, ce borcănăraie cu murături de toate felurile! Cei care circulă zilele acestea pe drumul Suceava – Rădăuți – Putna știu. Și dacă vor cumpăra o dată, cu siguranță că vor cumpăra și a doua oară. Pentru că murăturile celor din Milișăuți sunt garantate. Calitatea lor e garantată. Oamenii nu-și permit să iasă cu marfă proastă la poartă, pentru că e de ajuns ca un cumpărător să fie nemulțumit și se duce pe apa sâmbetei totul… La Milișăuți toată lumea cultivă varză. Prin 2005, în zonă a existat și un cultivator de melci. A dat chix și s-a întors la varză. Varza cu care nu se poate, dar și fără de care nu se poate trăi… Punct.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: