Surpriza mi-a fost să constat că, lângă piramidele egiptene, într-o comedie franco-germană destinată întregii lumi, cu aproape 10 ani în urmă, la un moment dat Numerobis reproșa: „Doar nu suntem în România!!!”. Observația venea în contextul în care un soldat roman (sic!) îi tăia brusc calea, în zbor (tocmai fusese aruncat cât colo de un Asterix vijelios!), gata să-l culce la pământ pe egipteanul (conform convenției) pregătit să traverseze un drum. Și părea că vizează atenția (față de alții), politețea românilor, poate că și circulația pe drumurile din România. Bref, încă o dovadă că nu de ieri, de azi, „afară” suntem percepuți altfel de cum am vrea noi aici, „înăuntru”. Încă o dovadă că acolo, departe, imaginea noastră este alta decât cea pe care, aici sau acolo, încercăm să o însăilăm pentru alții. Aici au murit până și bancurile contemporane Războiului Rece, unde, lângă American și Rus, Românul era cel mai cel. Cum anume? Rămâne de cercetat dacă nu cumva unele dintre „trăsăturile românești dominante” din acele anecdote sunt tocmai dintre cele care, dacă ne sunt de alții atribuite, provoacă supărări și comunicate de presă „de condamnare” ale Ministerului de Externe. …Ce-aș fi vrut să spun? Că războiul românilor cu lumea pare a fi la fel de lung și de greu ca războiul lui Jamel.
Cu câțiva ani în urmă, după o ascensiune artistică neîntreruptă și de necontestat, francezul cu sânge de magrebian și de religie islamică făcea o declarație amară: “Pentru presă, rămân (doar – n.n.) un arab care a reușit”. Nu se considera suficient de integrat, suficient de acceptat, deși s-a născut la Paris, deși Saïd, străbunicul al cărui nume îl duce mai departe, luptase pentru „patria-mamă” Franța, în Primul Război Mondial… …L-am remarcat datorită rolului Lucien din „Amélie” (2001) și l-am revăzut în weekend întruchipându-l pe Numerobis, din „Asterix și Obelix: Misiune Cleopatra” (2002). Pe cine? Pe Jamel Debbouze, cel care, recent (noiembrie 2011), printr-o glumă percepută aici drept ireverențioasă, ne opărise pe mulți dintre noi. Își imagina el o națională de fotbal a Franței cu un căpitan-român-cerșetor, care, în teren, zice adversarilor pe ton plângăcios: „Vă rog, dați-mi mingea… Pentru copii!”.
Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!
Comentarii