Lașitatea distructivă

Nici nu mi-am dat seama că a venit iarăși Noaptea Sfântului Andrei, noapte în care visele prind contur, iar destinele își reconturează vama. Orașul se pregătește de sărbătoare, anul trece pe neștiute, cu ce bani vom petrece sărbătorile nimeni nu mai știe să răspundă.
 

Zeci de oameni caută hrana prin containerele sărăcite parcă și de gunoi. Numărăm fiecare bănuț, trăim cu spaima zilelor care vor urma. Nesiguranța ucide și cele mai curate conștiințe. Am citit sute de cărți, dar în lumina clară a vieții crude am înțeles că toate vorbele sunt zadarnice. Viața ne dă cea mai puternică lecție, viața nu mai dă nicio șansă literaturii. Estetica, frumosul rămân vorbe goale. Am stat de vorbă cu un om care nu mâncase de trei zile. O altă dramă. O altă nenorocire. Cu fața lividă, abia articula fiecare cuvânt. La ce bună atâta literatură, la ce bună atâta știință dacă nu putem face nimic pentru o lume nouă, dacă ne afundăm atât de adânc în mizerie, dacă în lume oamenii își ucid semenii? Am înțeles că lașitatea noastră este distructivă, am înțeles că diferența dintre noi și animale scade pe zi ce trece. Mi-am dat seama că egoismul și trufia și minciuna nu mai lasă loc pentru lumină. Bat clopotele la Catedrala Ortodoxă, bat ca o alinare pentru neputința noastră. Eu creionez acest tablou rădăuțean pentru cei care vor veni peste ani, într-o altă zi de Sfântul Andrei, așteptând sărbătorile poate mai fericite.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: