Steagul

Când vorbim de tradiție, gândul gravitează în jurul unei noțiuni cu valențe pozitive. Tradiția creșterii animalelor, tradiția încondeierii ouălor, tradiția căiuților de Anul Nou sau a sărbătoririi suișului oilor la munte etc. etc. sunt toate obiceiuri, rânduieli care au consecințe faste asupra comunităților, a membrilor acestora. Rar sau deloc ne duce mintea să cantonăm „rânduiala” în sfera răului și să vorbim, deși poate cu îndreptățire, despre tradiția furatului, despre cea a înșelăciunii, a preacurviei chiar…
 

Dumitru TEODORESCU

Cum mor tradițiile, așa se și nasc. Tradiția furatului la români nu a murit însă deocamdată, ci a fost chiar masiv exportată pe acolo pe unde ne purtăm cu fală renumele, devenind purtătoare de steag pentru nație. A murit însă tradiția cutărei manifestări, din lipsă de resurse materiale, ca și, hai să glumim, tradiția turnării în vasul destinat motanului sau mâței preferate a gospodinei a primei cești din laptele muls proaspăt. Nu mai sunt vite… O asemenea „tradiție” asortată stării de spirit negative pare și ea că începe să bolească a sfârșit. După 1989, patriotismul a devenit revolut. De parcă l-ar fi inventat Ceaușescu, chiar dacă i-a ros coatele pe toate gardurile. Dar sentimentul înalt, al apartenenței la o comunitate care are, totuși, numeroase tradiții nobile, demne de respectul altor comunități, neamuri, nații, de ce să piară? De ce să am un sentiment de jenă când trebuie să cânt imnul țării? De ce să nu abordez steagul la sărbătoare de teama zâmbetelor batjocoritoare ale celor care nu ar avea, totuși, îndrăzneala să-și disprețuiască părinții, frații, rudele, prietenii? Căci asta batjocoresc când arborează amintitul zâmbet. Cei-fără-de-țară sau fără-de-minte care rânjesc la gestul firesc de a-ți cinsti obârșia ori au plecat și ne fac de râs pe nici nu-ți trece prin cap pe unde, ori le-a venit mintea la cap. În Suceava din 1 Decembrie, ziua noastră națională, numărul steagurilor arborate în balcoanele apartamentelor sau pe colțul câteunei case a crescut în acest an semnificativ. Tradiția miștoului de asemenea gest pare că piere și revine cea de demult, când steagul era ținut la cinste, împăturit în cuferele cu zestre și scos la zile de sărbătoare. Așa am văzut la bunica. Ce-i drept, era un steag de dinainte de război…

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: