Politizarea birocrației e de vină…

…dar dl președinte se face că nu știe. Nu e prima dată. De altfel, de ceva vreme, jocul politic e tot mai murdar: Puterea încearcă pe orice cale să găsească aiurea vinovați pentru situația actuală, dar măsurile proaste guvernul acesta le-a luat, nu Opoziția.

 

În ultima ieșire, de-a dreptul speriată, dl Băsescu a acuzat „birocrația și ezitarea de a ne asuma decizii importante”. Or birocrația și-a pierdut progresiv reflexele și profesionalismul, concomitent cu politizarea postdecembristă, desăvârșită acum de PDL. De ani buni, mass-media reproșează înalților diriguitori pedelizarea funcțiilor și a demnităților publice, aservirea serviciilor secrete și a instituțiilor statului de drept. N-a negat nimeni că după referendumul din 2007, dar mai cu seamă după alegerile din 2008, nicio numire n-a mai fost posibilă fără aviz de „cadre”, iar în posturile-cheie, fără acceptul sau a voința prezidențială. Va fi fiind birocrația de vină… …însă nu poți veni în fața poporenilor după 7 (șapte) ani de „joacă” la Cotroceni să declari cu seninătate că birocrația e de vină deoarece pleacă multi-(trans)naționalele și investitorii. Vor fi având și ei motive legate de costuri și beneficii, dar vinovate sunt mai întâi hărțuirea managerilor, supraimpozitarea muncii și lipsa de reglementare a mediului de afaceri. Alternativa la investitorii străini ar fi fost sprijinirea inițiativelor interne, a firmelor mici și mijlocii, care n-ar fi plecat nicicând de acasă. Nu sugrumarea lor cu forfetarul. Nu se știa că prosperitatea occidentală li se datorează? Apoi, legile, ordonanțele și programele sunt emanația PDL la indicația expresă sau cu acordul președintelui. Dar e adevărat și că nicio putere n-a fost în stare până acum să reformeze activitatea birocratică. Tăierile nu înseamnă reformă Tăierile de salarii, reducerile de personal n-au constituit decât paliative determinate de constrângeri bugetare, poate și de imagine, însă esența birocrației e aceeași de pe vremea socialismului victorios. Doar că s-a triplat numărul posturilor. Nicio putere n-a dorit reforma cu adevărat, fiindcă birocrația românească a fost partenerul credincios, chiar slugarnic, al politrucului, singurul sprijin real și prima sursă de voturi, de bani și de cadre a oricărui partid ajuns până azi la Palatul Victoria. Dacă realmente s-ar dori reformarea, li s-ar tăia structurilor birocratice posibilitatea de a se autoalimenta, i s-ar lua birocrației obiectul muncii, sutele de tone de hârțoage inutile, și s-ar accelera înființarea, interconectarea bazelor de date, de la comune până la instituțiile centrale ale statului, ca în orice democrație respectabilă din UE, UK ori SUA. Deși s-ar putea realiza cu costuri minime, informatizarea trenează în unele sectoare, iar în altele nici n-a început. De ce nu ne mai vrea Nokia? Nimic nou. În cazul Nokia și al tuturor celorlalte plecări, retrageri de capital, ieșiri de pe piața românească, e vorba, în afară de criză și recesiune, de incompetența managerială a Guvernului, a autorităților locale, de amatorismul, inadecvarea juridică a alcătuirii contractelor inițiale. Dacă ne luăm după presă, în absolut toate colcăie corupția de partid și de stat. Consiliera Andreea Vass le cere cu disperare jurnaliștilor să nu politizeze, dar vina politizării îi și le aparține. Integral. De ani buni, dna Vass însăși e principalul vector al competențelor economice, trăgând cu vehemență spuza pe turta PDL la televiziuni, în presă, pe blog. O face cu o energie debordantă, până la pierderea vocii. Cu toate acestea, ca de obicei, nimeni nu vrea să-și asume greșelile și eșecurile. Dacă nu și-ar vârî coada politicul Chiar și măsurile corecte sunt anunțate întâi cu surle și trâmbițe la televizor, ofițerii acoperiți din presă și formatorii de opinii strofocându-se a ne convinge de justețea și importanța lor capitală. Toți politizează la greu, încercând să puncteze electoral, ca apoi proiectele să se îngălbenească prin sertare. De ce din Albania, Turcia, Polonia, Bulgaria etc. nu fuge capitalul străin? Că politizarea funcției publice a mers prea departe o știu și FMI, și UE, dar o simțim pe propria piele mai ales noi. În loc să-și vadă de agenda publică, singura grijă a birocraților puterii e să vâneze banul, să se perpetueze la guvernare, să găsească mijloace sigure de a câștiga o nouă majoritate în viitoarea legislatură.