Roșia Montană și muntele ei de aur ( I )

Roșia Montană este astăzi un controversat subiect de discuție și de dispută asupra muntelui de aur pe care este așezată dintotdeauna. Statul vrea să-l vândă, fiind mai complicat de exploatat la nivel local, ecologiștii se împotrivesc mineritului, care va folosi cianura în procesul tehnologic de obținere a aurului și argintului din adâncuri. Localnicii sunt împărțiți în mai multe tabere: unii și-au vândut deja proprietățile și s-au mutat la Alba Iulia sau mai în vale de zona cu pricina, alții așteaptă începerea proiectului pentru a avea un loc de muncă și a-și întreține familiile. Mai sunt și dintre cei care nici nu vor să audă de minerit, sătui de pușcăturile de dinainte de 2006, când mina era deschisă, care îi scoteau din casă în fiecare zi la ora 14, preferând să rămână pe loc, în casele lor, trăind acum doar din pensia de pe urma mineritului.
 

Roșia Montana – exploatarea veche (octombrie 2011)

Roșia Montana

octombrie 2011

Cum s-a ajuns aici? Povestea de aur a Roșiei Montană a început cu mii de ani în urmă, prima atestare documentară fiind însă abia din epoca romană, în 131, când localitatea se numea Alburnus Maior. Istoria ei se leagă de exploatarea zăcămintelor aurifere, așa cum era făcută la acea vreme, prin spălarea nisipurilor aluvionare și extracția aurului, primele atestări ale acestei activități fiind atribuite purtătorilor culturii Decea Mureșului (2800-2500 î.Chr.). Arta prelucrării aurului s-a dezvoltat în epoca bronzului, într-o manieră locală, fiind atestată prin descoperirile de pe teritoriul satelor care aparțineau comunei Roșia Montană. Depozitele de aur și argint din adâncuri au atras mereu, acolo, mineri din diferite civilizații. Au fost iliro-dalmatinii colonizați în antichitate de romani, mineri saxoni așezați în acele locuri încă din Evul Mediu, apoi pietrari sicilieni veniți pe la sfârșitul secolului al XIX-lea. Cucerirea Daciei de către romani a însemnat o etapă nouă, de cristalizare a nucleului de locuire în zona Roșiei Montana. Cele mai cunoscute exploatări aparțin romanilor, de la extragerea aurului cu ajutorul blănilor de animale și săparea de galerii sau puțuri de extracție ajungându-se azi la exploatarea de carieră cu tehnologii moderne. Până în 1970, exploatarea s-a făcut în subteran, prin galerii, în masivele Cetate, Cârnic, Orlea etc. Începând cu anul 1970, s-a trecut la exploatarea la suprafață, în carieră deschisă (mină) în masivul Cetate. Atunci s-au distrus mai multe urme importante ale exploatării vechi, romane, înălțimea masivului Cetate scăzând, în timp, cu 120 metri. Exploatarea din cariera Cetate era de maximum 400.000 tone minereu pe an, dar concentratul era transportat la Baia de Arieș, pentru obținerea aurului prin cianurare, deci nu s-a folosit cianura la Roșia Montană. Mina de la Roșia Montană a fost închisă în 2006, ca nerentabilă, și dezafectată, circa 500 de oameni fiind trimiși în șomaj și recompensați cu 7000 de dolari fiecare. Roșia Montană Gold Corporation (RMGC), firmă româno-canadiană, avea atunci deja licența de concesiune pentru exploatarea minereurilor de aur și argint din perimetrul Roșiei Montană, obținută în 1999, prin transfer de la Minvest SA Deva, și nu prin licitație. Unii localnici spun că mina a fost închisă fiindcă autorizația de mediu expirase în 2004, alții că RMGC a aranjat să fie închisă ca s-o poată prelua. La fața locului, nici urmă de „paradisul verde” Ca să înțelegi ce se întâmplă la Roșia Montană, trebuie să mergi acolo, fiindcă jocul intereselor pare atât de mare, încât e mai simplu și mai puțin riscant să judeci cu mintea ta. Până a ajunge însă în inima mineritului românesc, peisajul munților Apuseni te copleșește și te face să uiți că străbați kilometri întregi, în mașină, fără să vezi vreo casă, fără să ai semnal la telefon. Păduri de foioase îmbracă consistent Apusenii, exploatarea lemnului nelăsând acolo urme chiar foarte adânci. Apropiindu-te de comuna Roșia Montană, imaginea de ansamblu se schimbă, munții devenind mai îndepărtați și mai sărăciți în păduri. La intrarea în localitate, locuințele sunt destul de mari și arătoase. Înaintând însă spre inima locului, apar treptat „resturile” lăsate de mineritul de până în 2006. Fosta uzină dezafectată, blocurile minerilor, toate clădiri părăsite acum. În zona respectivă poți vedea și rugina poluării apei din pâraiele Roșia, Bucium și Corna: este roșie de la procesul chimic care are loc, în mod natural, între precipitațiile căzute pe roca de munte expusă la oxigenul din aer. Oamenii locului spun că nu s-a făcut niciodată în zonă o epurare a acestor ape. De altfel, pârâul Roșia, pe lângă care treci obligatoriu ca să ajungi în centrul vechi al comunei, a dat numele localității. Înaintând către fostul centru minier, de o parte și de alta a șoselei apar case părăsite, multe dărâmate. Copacii de pe margine sunt uscați, natura nu seamănă nicicum cu „paradisul verde” pe care-l apără ecologiștii și-l invocă în protestele lor. Roșia Montană nu mai e verde de mult, ea are culoarea rocii gălbejite din fostele cariere de exploatare. Se spune că în urmă cu 100 de ani centrul comunei era plin de lume, negustori și căutători aflați într-un du-te vino continuu. Astăzi, centrul Roșiei Montană este pustiu, mai vezi câte un localnic mergând la barul de lângă Muzeul Aurului. Nici n-are cum fi altfel, RMGC a cumpărat 80% din proprietățile de care e nevoie pentru desfășurarea proiectului, iar după ce va primi acordul de mediu va relua procesul de achiziționare a proprietăților. Procesul a început în 2000-2001, când 500 de familii au optat pentru compensare și relocare. 300 dintre ele s-au mutat în vecinătate așteptând desfășurarea proiectului minier, iar 125 s-au mutat la Recea, cartier de case construit de companie la Alba Iulia. Urmează a fi construit un sit de strămutare în noul centru administrativ, 25 de familii optând deja pentru strămutare acolo. În fața Muzeului „Aurul apusenilor”, clădire renovată de Gold Corporation, ca de altfel mai toate clădirile din jurul lui, numai vagoneții de culoarea cărbunelui mai amintesc de fosta îndeletnicire a localnicilor. (Va urma)

Print Friendly, PDF & Email
Etichete:

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: