Sfântul desculț al Bucureștiului

Spre finele lui brumar, calendarul ortodox consemnează cinstirea a doi sfinți cu același nume – Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir (26 octombrie) și Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou (Basarabov), ocrotitorul Bucureștiului și al Munteniei (27 octombrie) – amândoi trezind în conștiințele creștinilor sentimente de adâncă evlavie, amândoi grabnic ajutători celor care cu credință îi aleg mijlocitori înaintea Tronului Dumnezeiesc.
 

Unul – martir al dreptei credințe, celălalt – aspru nevoitor al postului și rugăciunii; unul – sfânt militar în armata lui Hristos, celălalt – chip îngeresc în cinul rugătorilor, al iubitorilor lui Hristos. Sfântul Dimitrie cel Nou s-a născut într-un sat numit Basarabi (sau Basarabov), sat așezat pe malul apei Lomului, la sud de Dunăre. Părinții Sfântului erau ortodocși, de origine valahă (română) și se îndeletniceau cu agricultura și cu creșterea vitelor. Deși nu s-au păstrat multe documente scrise în legătură cu data nașterii Sfântului Dimitrie, se crede că aceasta s-ar fi întâmplat prin sec. XIII, pe vremea împăraților Petru și Ioniță Asan ai statului româno-bulgar. În copilărie, el a fost păstor de vite în satul lui. Odată, din greșeală, a strivit un cuib de păsărele, în care erau numai oușoarele sau poate abia începuseră să iasă puișori. Mustrându-l conștiința că a pricinuit moartea unor vietăți nevinovate cărora Dumnezeu le dăduse viață, și-a pedepsit piciorul cu care a călcat acest cuib umblând desculț fie vară, fie iarnă. Trecând anii, el a văzut că toate lucrurile din lume sunt deșarte și iubind liniștea și rugăciunea s-a retras într-o peșteră din apropierea satului său, iar după un timp s-a călugărit în mănăstirea ce se afla acolo. În post și rugăciune neîncetată, cu mintea mereu la Hristos Cel ce înțelepțește pe cei neînvățați, mângâie pe cei întristați și odihnește pe cei osteniți și împovărați, Sfântul Dimitrie se învrednicește de darul facerii de minuni. Simțindu-și sfârșitul, Dimitrie se așază între două lespezi de piatră ca într-un coșciug și-și încredințează sufletul Lui Hristos după care dorise întreaga sa viață. Trecând mai multă vreme, apa Lomului a venit așa de mare încât a luat lemnele și pietrele din preajma peșterii împreună cu trupul Sfântului Dimitrie. Necunoscut în timpul vieții, neștiut după trecerea la cele veșnice, Sfântul Dimitrie de descoperă în chip minunat unei copile rău chinuită de un duh necurat, fiica unui om dreptcredincios. Îngerul, trimis de Dumnezeu pentru a descoperi taina trupului neputrezit al sfântului, i-a zis în vis fetiței voia acestuia prin cuvintele: „Dacă părinții tăi mă vor scoate din apă – și i-a arătat locul – eu te voi tămădui pe tine!”. De dimineață, fetița a mărturisit părinților visul pe care l-a avut și aceștia, adunând mulți oameni și preoți, s-au dus la locul arătat de copilă, loc de unde uneori, noaptea, se vedea o lumină mare spre mirarea tuturor. Căutând cu mare grijă în locul descoperit de Dumnezeu, locuitorii acelor ținuturi au aflat trupul întreg, neputrezit și binemirositor al Sfântului Dimitrie, spre bucuria deplină a fetiței ce și-a aflat atunci vindecarea. Trupul sfântului a fost purtat cu mare cinstire până în satul Basarabov, unde alte vindecări s-au petrecut. Atunci, poporul a început să vină din toate părțile să cinstească moaștele sfântului. Domnitorul Ungro-Vlahiei a trimis preoți și sfetnici ca să întărească această descoperire minunată și să-l aducă pe Sfânt la București, la Biserica Curții domnești. Trimișii domnitorului l-au luat pe Sfânt și au pornit spre București, dar când au ajuns aproape de Ruși, lângă o fântână, boii n-au mai vrut să meargă cu niciun chip. Văzând această minune, s-au sfătuit și au hotărât să înjuge la car doi junci tineri, neînvățați, ca să vadă încotro vrea Sfântul să meargă. Și așa s-a întors Sfântul la Basarabov în mijlocul satului și a rămas acolo. Trimișii domnitorului s-au întors la București și au povestit cele petrecute, după care domnitorul a trimis alți oameni și a pus să se ridice, pe cheltuiala lui, o biserică în sat. Așezat acolo, Sfântul a făcut, de-a lungul vremii, multe alte minuni. Sfintele moaște au stat în această biserică până în timpul războiului ruso-turc (1768-1774), când generalul rus Petru Salticov, trecând prin satul Basarabov, a luat moaștele cu intenția de a le trimite în Rusia. Însă, la rugămintea lui Hagi Dimitrie, negustor de origine macedoromână, precum și a mitropolitului Grigorie II al Țării Românești, le-a dăruit poporului român. Moaștele au fost așezate cu cinste, în iunie 1774, în actuala catedrală patriarhală din București. An de an, credincioșii urcă pe Dealul Mitropoliei pentru a cinsti sfintele sale moaște, mai ales în vremea prăznuirii sale, iar rugăciunile mijlocite de Sfântul Dimitrie aduc însănătoșire trupească și sufletească, liniște și bucurie sfântă. pr. DAN-CONSTANTIN CEREDEEV Parohia „Sf. Ier. Nicolae” Ciumârna

Print Friendly, PDF & Email
Etichete:

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: