În contracurent

Parlamentul a mirosit a Europa doar o zi

Cu excepția României, pretutindeni se ține cont de faptul că adunarea legiuitoare și reprezentativă este oglinda unei națiuni, barometrul după care se măsoară libertățile cetățenești, democrația unei țări.
 

Nimic nu ne alterează mai grav imaginea în lume decât disfuncționalitățile, forțarea Constituției, a legilor și a regulamentelor parlamentare. Înainte de orice demers politic, diplomatic, economic cu implicații majore, curțile apusene, marile concerne și trusturi inter- și transnaționale privesc cu mare atenție în această oglindă și urmăresc fluctuațiile barometrului. Poziția codașă în UE, în celelalte organisme euroatlantice, umilințele suportate de compatrioții noștri în Franța, Italia, Danemarca, Suedia etc. i se datorează Parlamentului în totalitate. Nimic nu l-a împiedicat să aibă câte inițiative internaționale poftește, să strângă legături, să urmărească interese naționale, să-i demită pe dregătorii incompetenți sau indolenți, pe cei ce mai mult strică decât construiesc, să mandateze guvernul să facă ce trebuie pentru propășirea națiunii. De regulă, nu o face. Nu poate, nu știe ori nu vrea. Parlamentul și igiena Dar pe 19 septembrie s-a văzut că totuși se poate: întreg Parlamentul a mirosit a Europa. „N-a mai vrut să fie împuțit”, și-a rezolvat „chestiunile de igienă personală”, „a făcut baie”, „s-a spălat pe dinți” căci „respectul față de monarhie și față de Regele Mihai e o chestiune de igienă”, de la ultimul Paleolog citire. S-a întâmplat după o zi și-o noapte de năuceală și turpitudini, când, bășcălioși cum îi știm, câțiva reprezentanți au „cacarisit-o”, propunând să fie invitat regele la una mică ori la un pahar de vin între băieți de gașcă. Adicătelea să-și facă ziua cu ei. Nefiind eu Ăla Micu’ al Conului Alecu, mi-e frică să spun că intențiile găștii au fost „mojicii mizerabile”, nu „boierie curată”. Regii lui Ioan Oltean La fel cum mă tem să repet ce-a zis presa despre o altă „nemernicie”, una a lui Ioan Oltean, care îl și vedea pe „regele țiganilor”, Cioabă pe numele său dinastic, adresându-se în aceeași chestiune aleșilor, pe principiul „cum e sacul, e și peticul”. Noroc că noblețea și înțelepciunea Înălțimii Sale au considerat propunerea deplasată, „nepotrivită și neavenită”. Mă bucur s-o repet: pe 19 septembrie, vă leato 2011, aleșii noștri au făcut un pas mic spre Europa, dar mare pentru România: s-a aprobat discursul Regelui Mihai I de România la tribuna Parlamentului, iar Ioan Oltean a revenit asupra alăturării monarhiei române de regele rrom și și-a cerut scuze. Cică n-a fost cu rea-credință. Ba a fost cu asupra de măsură. Dovada că lupul își schimbă numai părul, nu și năravul, e mai învederată ca oricând, căci batjocorește istoria chiar în conținutul scuzei, punând alături existența celor două „instituții”, aceea făcătoare de țară românească, fără de care azi vorbeam poate o limbă „harașo”, și instituția(?) regelui rrom. Ofensă, lezmajestate și lacrimi Ofensa ca ofensa, dar, fiind slab din fire, mă las impresionat mai mult de oameni decât de gesturi obraznice. De aceea, nu pot să nu pun și eu alături scuzele lui Oltean de lacrimile lui Ludovic Orban, nevoit să aleagă, dilemă antică, de la Gorgias (Platon), Le Cid (Corneille), la Jocul Ielelor (Camil Petrescu), între datoria față de fratele Leonard, validat ca ministru al afacerilor europene, și onoarea de liberal aflat în opoziție. Dramă sadea, teatru și, la urmă, politică. Așadar calitatea umană a aleșilor ar permite evoluții pe măsura speranțelor populare și totuși ziua de 19 septembrie n-a fost decât un accident de parcurs. Toți știu cu precizie ce și-ar dori poporenii, identifică binele comun, dar nu sunt în stare să-l legifereze. De undeva de sus apar constrângătoare interese „superioare”, care îi împiedică să-și pună în practică mandatul primit de la alegători. Republică da, popor nu De două decenii doleanțele cetățenești sunt forțate să intre în malaxorul unor calcule procustiene, spunându-ni-se fie că nu e momentul, fie că nu există majorități critice, ca în favoarea reinstaurării monarhiei, de exemplu, fie că nu sunt bani, ca în celelalte cazuri. Iată că în numele democrației, decizia politică se îndepărtează de popor, cei mai aleși dintre aleși limitând cu de la sine putere participarea acestuia la treburile publice.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: