Agapa aniversară

Sfârșit de vară toridă și început de toamnă bogată pe plaiurile binecuvântate de Dumnezeu ale Bucovinei.
 

Covorul policrom al florilor, încă neatinse de sărutul rece al brumelor timpurii, te-ndeamnă și te cheamă, parcă, la un popas pe o băncuță, umbrită dintr-un părculeț scăldat în verdeață, unde poți depăna în liniște, cu prietenii, nostalgice aduceri aminte despre anii tinereții mult prea grăbiți și repede trecători. Dând parcă glas acestor tainice chemări ale firii, absolvenții promoției 1956 ai Școlii Pedagogice de învățători cu limba de predare ucraineană din Siret și ai promoției 1961 ai Liceului Teoretic și au dat întâlnire spre a serba, la acest început de septembrie, 55 și, respectiv, 50 de ani de la absolvirea studiilor. Adunarea participanților a început chiar pe aleile liniștitului părculeț din străvechea urbe rădăuțeană. Am descins apoi la cochetul restaurant hotel Gerald’s, într-o sală modernă și frumos aranjată. A început forfota îmbrățișărilor tandre, a strângerilor de mână și a cascadelor de întrebări legate de sănătate, familie, copii etc. Pe ici, pe colo, au fost și ceva lacrimi apărute în colțul ochilor. După ce s-a mai potolit forfoteala dintre mese, a intrat în acțiune și lichidul dezlegător de limbi, căci unii am avut grijă să nu venim de acasă cu mâna goală. Subsemnatul, care mi-am arogat cu de la sine putere rolul de maestru de ceremonii, am adus călduroase mulțumiri colegelor Ana Grosaru și Ioana Șteiner, de la „pedagogic”, și Domnica-Oltea Șoflău, de la liceu, care s-au ocupat de mobilizare. La ceremonia întâlnirii au răspuns „prezent” 17 colegi de la cele două clase de la „pedagogic” și 13 de la clasa de liceu; 14 de la „pedagogic” și 13 de la liceu au trecut într-o altă dimensiune a timpului. Pentru aceștia, cât și pentru toți profesorii trecuți și ei în lumea celor drepți, s-a ținut un moment de reculegere. Din binecuvântate pricini au lipsit destul de mulți dintre noi, neputând lua parte la bucuria revederii. Prânzul a fost alcătuit mai mult din alimente vegetariene. Am dat citire unui omagiu dedicat tuturor dascălilor care și-au adus contribuția pe mănosul ogor al școlii românești, semănând neîncetat pulberi de aur, la lumina secerii ascuțite a lunii, peste semințele ce urmau să încolțească și să dea rod bogat, pentru că fiecare dascăl este făclia ce se stinge încet, luminând pe alții. Actualii senatori și deputați, precum și toți acei care ne conduc, ar trebui să aibă mereu în vedere faptul că au ajuns acolo unde sunt și datorită strădaniei depuse de anonimul învățător, care adeseori este uitat în cabinetul lor de audiență ca un obiect decorativ atunci când își cere drepturile și numai roua amară ce-i acoperă ochelarii picură apoi pe obrajii brăzdați de riduri adunate de-a lungul atâtor generații de copii, care s-au adăpat la izvoarele nesecate al cunoașterii. Căci ce este în fond dascălul? O ființă ce se aseamănă cu sfinții: el a dăruit, dăruiește și pentru aceasta Cel de Sus i-a hărăzit loc înalt la „Izvorul Luminii”, loc plin de verdeață. Școala de la Siret a dat absolvenți dedicați, trup și suflet, meseriei de dascăl. Mulți dintre ei, dobândind înalte cunoștințe, au ajuns oameni de vază în peisajul cultural românesc de expresie ucraineană. Putem cita numai pe câțiva: răposatul Gică Lucan, scriitor, Eugen Mihaiciuc, publicist, actualii profesori universitari Ion Robciuc și Ion Rebușapcă, Mihai Mihailiuc, poet și publicist, Corneliu Irod, scriitor, și mulți alții care au făcut sau fac cinste școlii care i-a propulsat pe orbita recunoașterii naționale. Au răsunat apoi cântece din anii tinereții, romanțe din timpuri demult apuse, glume și amintiri depănate nostalgic. Ion Robciuc care, alături de soția sa, a participat la această agapă aniversară, a mulțumit călduros pentru momentele emoționante trăite alături de noi și, ca secretar al Uniunii Ucrainenilor din România, a îndemnat participanții să colaboreze mai activ la publicațiile ucrainene pe care le editează UUR. S-au făcut multe poze în grup și grupulețe mai mici, după care ne-am răspândit care încotro spre casele noastre, nu înainte de a ne hotărî să ne întâlnim la anul din nou, de data aceasta la Siret, spre a ne reîncărca astfel bateriile cu bună dispoziție și confort sufletesc. MIHAI GHIORGHI, Brodina

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: