Dedesubturile “Războiului peștelui”

Interviu cu dl TODIREL CĂLUGĂRIȚA, vicepreședintele Asociației “Șomuzul”
De 20 de ani, peste 1700 de cetățeni din 11 localități ale județului – Bosanci, Bunești, Calafindești, Fălticeni, Forăști, Grănicești, Horodniceni, Moara, Rădășeni, Vadu Moldovei și Vulturești -, proprietari de drept ai peste 600 ha aflate sub lucii de apă, așteaptă punerea în posesie efectivă pe vechile amplasamente asupra terenurilor ce s-au aflat în folosința SC Piscicola SA Fălticeni. De reținut că drepturile au fost validate de Comisia județeană de fond funciar încă din 1991! În total este vorba de 694,24 ha și 1723 de proprietari cu 1036 de titluri și 687 de adeverințe de proprietate.
 

Todirel CALUGARITA

SC Piscicola nu mai există, dreptatea oamenilor a fost câștigată de fiecare dată în instanță, dar a fost înecată sistematic într-un hârdău de interese oculte, întotdeauna contrare proprietarilor de drept. Constituiți în Asociația „Șomuzul”, cu sediul în Rădășeni, aceștia se bat prin procese ce durează de ani buni cu statul român, reprezentat de primării, de Comisia județeană de fond funciar, de Administrația Bazinală de Apă Siret Bacău și de agențiile și paraagențiile din subordinea ministerului care se ocupă de agricultură. Toate bătăliile judiciare au fost câștigate cu greu, după formula încet, dar sigur, de vicepreședintele „Șomuzului”, inginerul Todirel Călugărița. Cu obstinația unui jurist de anduranță, rădășeneanul, care nu are studii juridice, nu a renunțat niciodată la luptă, învățând din mers regulile războiului de tocat nervi și, înotând, cum singur spune, contra curentului. A reușit (?) să aducă de partea celor pe care îi reprezintă un aliat puternic și singurul de altfel: LEGEA. În cele ce urmează, un interviu cu domnia sa, care va încerca să puncteze etapele câștigării a ceea ce denumim astăzi prin „Războiul iazurilor”, dar mai ales dedesubturile lui. – Domnule Călugărița, mai e mult până departe? Juridic, sunteți proprietari, dar faptic, încă mai umblați cu jalba-n proțap… – Așa este, însă dați-mi voie să reconstitui, într-un rezumat, situația noastră. Și, dacă-mi este permis, să vă prezint dedesubturile a ceea ce presa a numit prin „Războiul peștelui”. În cazul localităților Bunești, Calafindești, Fălticeni, Forăști, Grănicești, Vadu Moldovei și Vulturești, drepturile de proprietate au fost recunoscute prin câte două hotărâri, emise în 1991, respectiv 1993, și necontestate nici până astăzi, prin care Comisia județeană de fond funciar Suceava a validat propunerile comisiilor locale. Terenurile urmau a fi predate comisiilor locale, potrivit art. 2, alin. 2 din HG 1832/2005. Pentru cetățenii din Rădășeni, Bosanci, Horodniceni și Moara, mulți dintre ei plătitori de taxe și impozite pe terenurile lor, situația juridică s-a complicat în 2003, când Comisia județeană s-a judecat în secret cu Direcția Apelor Siret Bacău, prin „meritele” ex-prefectului Ioan Cușnir, fără a-i chema în instanță pe cetățeni, deci încălcându-le dreptul de acces la instanță prevăzut de CEDO. Oricum, în 2009, „Șomuzul”, dar cu sucursale în toate localitățile amintite, în rejudecare, a obținut recunoașterea implicită a validărilor din anul 1991, Tribunalul Suceava – Secția civilă reținând că se impun de urgență măsuri reparatorii. Totodată, prin Decizia 2135/2009 a Tribunalului, a fost dejucată intenția Comisiei județene de a ne acorda terenuri la schimb, pe coclauri, la zeci de km distanță, ca o reeditare a cazului Metro, de această dată „contribuția” fiind a ex-prefectului Orest Onofrei și a ex-deputatului Romică Andreica. Se pare însă că decizia irevocabilă nu a fost destul de clară pentru comisiile județeană și locale. Ce spune hotărârea, negru pe alb? Că titularii drepturilor de proprietate trebuie să-și primească integral terenurile, pe vechile amplasamente. – Cu alte cuvinte, din câte înțelegem, mărimile zilei n-au făcut decât să vă pună bețe-n roate sau să încurce peste 1000 de proprietari de drept, indiferent de cine s-a succedat la putere. – Așa este, pentru a nu spune mai mult, spre exemplu rea-voință… – Cum stați în momentul de față? La Rădășeni, spre exemplu. – Asociația a trebuit să aducă pe calea cea dreaptă Comisia comunală Rădășeni, obținând, prin sentința din 27.06.2011, pronunțată în rejudecare de Judecătoria Fălticeni, obligarea acesteia la înaintarea documentației către Comisia județeană, așa cum prevede procedura (și nu către Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură, ANPA, așa cum s-a procedat eronat și tardiv, de altfel), precum și obligarea efectuării operațiunilor de punere în posesie cu terenurile agricole amenajări piscicole, pe vechile amplasamente. Ne-am abținut a solicita în acest proces cheltuieli de judecată sau daune cominatorii, pe care Legea 18 actualizată le prevede, la art. 64, tocmai pentru a ușura sarcina președintelui comisiei de la Rădășeni, primarul Paul Buhlea, de a nu face recurs. Strategia a dat roade, pentru că Sentința nr. 1602/27 iunie 2011, pronunțată de Judecătoria Fălticeni, în dosarul nr. 3930/227/2010, a rămas definitivă și irevocabilă. – Interesant mod de abordare… – Știți, este o vorbă, că dacă nu știi, te ajutăm… În fine, scopul nostru a fost de a scurta termenele procedurilor prevăzute de HG 1832/2005, de Metodologia ANPA sau chiar de Hotărârea pilot CEDO, din 2010 (Atanasiu contra României). După cum știți, CEDO a suspendat soluționarea cauzelor referitoare la încălcarea drepturilor de proprietate, statul român având o perioadă de grație de 18 luni în care să-și rezolve problemele de gen. Adică să opereze o serie de modificări de natură administrativă, legislativă și bugetară, care trebuie implementate la nivelul statului. Scurt pe doi, este necesară revizuirea legislației pentru a se evita viitoare condamnări ale României! Scopul unei proceduri-pilot este acela de a ajuta autoritățile interne să elimine problema structurală care a generat un număr mare de cauze identice pe rolul CEDO. – În zecile de litigii purtate din anul 2005 și la sutele de memorii înaintate mai marilor zilei, „Șomuzul” a trebuit să anexeze înscrisuri care, de multe ori, indicau vinovății ale autorităților. Știu că ați deschis un adevărat șantier de procese, ultimele fiind cele cu agențiile Ministerului Agriculturii. – Da. Este un șantier. Actualul director coordonator al Agenției de Plăți și Intervenție în Agricultură (APIA) Suceava, Angela Coroleucă, și fostul diriguitor al destinelor acestei instituții publice, Ionel Murariu, fac obiectul unei plângeri penale înaintate Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava de Asociația „Șomuzul”. – Motivele de drept invocate sunt, din câte ne amintim, nerespectarea hotărârilor judecătorești și neexecutarea, cu rea-credință, a acestora. – Exact. În fapt, cei doi, în calitate de șefi ai APIA, au refuzat să furnizeze „Șomuzului” informațiile de interes public solicitate. Precizăm că doream să aflăm dacă SC Pescoliv SRL Fălticeni (desprinsă din defuncta Piscicola SA), cu care ne judecăm, a solicitat subvenții pentru producția de pește ulterior anului 2005 și care a fost cuantumul acestora. Prin sentința 3191/24 septembrie 2010, definitivă și irevocabilă, Tribunalul Suceava a obligat APIA să furnizeze informațiile solicitate încă de pe vremea fostului director Murariu, lucru care nu s-a întâmplat nici până în prezent. Prin sentința 194/14 ianuarie 2011 a aceleiași instanțe, directoarea Coroleucă a fost sancționată la plata unei amenzi pentru fiecare zi de întârziere, hotărâre de asemenea ignorată. – În aceste condiții, ați înaintat plângere penală împotriva conducerii APIA, foste și actuale, după ce termenul de 30 de zile, calculat de la data aplicării amenzii, a expirat și conduita actualei conduceri a intrat deja în sfera penalului. – Da. Legea 554/2004, art. 24, alin 3, spune: „Neexecutarea din motive imputabile sau nerespectarea hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile pronunțate de instanța de contencios administrativ, în termen de 30 de zile de la data aplicării amenzii, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă de la 2500 la 10.000 de lei”. – Ce s-a întâmplat în acest caz? – Chiar dumneavoastră ați spus că am deschis un șantier judiciar… Se fac cercetări preliminare de către Poliția Suceava. Însă vreau să vă spun de un alt șantier, mai bine zis de un alt punct de lucru al șantierului nostru general. Cu ANPA, căreia i-am solicitat, de asemenea, informații de interes public și pe care nu ni le-a remis, potrivit legii. – Ce solicitați? – Numărul de înregistrare și destinatarul unei eventuale sesizări trimise organelor de urmărire penală cu privire la falsul semnalat prin adresa Instituției Prefectului – județul Suceava, nr. 1435/P/ PG din 28.12.2010. Prin această adresă s-a solicitat… cu finețe explicația încheierii Contractului de asociere în participațiune nr. 469/29.08.2003 între SC Piscicola SA Fălticeni și CNAFP București (fosta Companie Națională de Administrare a Fondului Piscicol), de la care, prin intermediul Agenției Domeniilor Statului, ADS, actuala ANPA a preluat patrimoniul și arhiva… În contextul în care în conținutul acestui contract se uzează de un act normativ devenit operabil abia în 2004, prin publicare în Monitorul Oficial, respectiv Legea 298/2004!… ANPA s-a eschivat față de Comisia județeană Suceava. Deci, un contract încheiat în 2003, pe baza unei legi apărute în 2004!? – Puteți intra în amănunte? – „Șomuzul“ a găsit explicația acestui fals, act antedatat, întocmit de fosta conducere a defunctei Piscicola cu sprijinul interesat al funcționarilor de la CNAFP. – Ei?… – În octombrie noiembrie 2003, cetățenii din 7 localități au încheiat contract de arendă cu Piscicola SA, contracte care au încetat după 2006, odată cu falimentul societății. Pentru ca terenul nostru să poată fi concesionat unei societăți apărute imediat după faliment, Pescoliv, pe numele ei din Registrul comerțului, era necesar un act care să fie datat înaintea semnării contractelor de arendă. Așa s-a întâmplat, cu largul concurs al președintelui CA al Piscicola SA, Melinte, în același timp administrator al Pescoliv SRL și director al CNAFP, deci aflat într-un flagrant conflict de interese, așa cum a reținut și Corpul de control al Ministerului Agriculturii, adresa 205.237/205.240/18.08.2011. Din păcate, o influență politică nefastă a bântuit prin primăriile din zonă, astfel că, în 2007, la câteva zile după ce Comisia județeană a emis hotărâre care ne trimitea pe coclauri – și aici e momentul să subliniem complicitatea dintre baronii bălților și câțiva funcționari ai Prefecturii – primăriile au emis certificate de atestare fiscală pentru CNAFP, din care reieșea că CNAFP și-ar fi plătit dările aferente terenurilor și construcțiilor, construcții pentru care, între noi fie vorba, nu există nicăieri vreo autorizație de construire. Pe baza acestor certificate și cu plata făcută pe loc, nu știm dacă și în pește!, CNAFP a vândut ulterior, digurile, construcțiile, curțile, sediul, terenurile, năvoadele, bărcile, tractoarele, ferma de porci, Cabana Nada Florilor etc., care aparțineau Piscicola SA (și ar fi trebuit, conform legii, să revină creditorilor din procesul de faliment, în frunte cu DGFP Suceava și Asociația Șomuzul) către Pescoliv SRL. – Din ce cunoaștem, iar ziarul nostru a tot scris despre acest aspect, chiar Corpul de control al primului ministru a constatat că tranzacția a fost făcută cu încălcarea legii. – Vă citez din Raportul nr. 420/SA/21.01.2010: „Deși bunurile imobile aflate în administrarea SC Piscicola SA Fălticeni se aflau în proprietatea publică a statului, nu a fost respectată legea în vigoare, atunci când s-a rezolvat transferul de proprietate către SC Pescoliv SRL”. – Păi dacă erau domeniu public, nici oamenii n-ar fi avut drept la ele… – Nu, nu e așa. Numai inacțiunea administrației a făcut ca terenurile, în loc să fie restituite efectiv oamenilor, încă de la depunerea cererilor, în 1991, să fie trecute, ulterior, prin ordine ale miniștrilor agriculturii, Ioan Avram Mureșan, Ilie Sârbu și alții în domeniul public. Rețineți că aceste ordine nu au fost publicate niciodată în MO. Legea 169/1997, art. III, alin 1, ind. 1, actualizată prevede că se suspendă actele prin care au fost trecute în domeniul public sau privat al statului terenuri pentru care s-au formulat cereri de reconstituire a dreptului, până la soluționarea cererilor de către comisiile de fond funciar. Revenind la actul Corpului de control al primului ministru, acesta a fost ignorat complet de autorități. – Adică suntem într-un fel de sat fără câini? – Chiar așa. Trebuie să știți că faptele de mai sus sunt cunoscute de DNA București încă din 2007, când ne-am adresat acestei instituții. Așteptăm ștergerea prafului de pe dosar. Odată și-odată, va trebui să primim răspuns, probabil atunci când statul se va considera de drept. Altceva, însă, ne doare la momentul de față. Memoriul nostru nr. 36/11.05.2011, la care am alăturat 24 de anexe, prin care solicitam ministrului agriculturii, Valeriu Tabără, să ia măsurile dispuse de Corpul de control al primului ministru încă din 2010, în vederea reinstaurării legalității, având în vedere că agențiile din subordinea sa au vândut hălci din domeniul public al statului, cu încălcarea art. 136, alin 4 din Constituție și a prevederilor Legii 213/1998, va trebui să facă obiectul altui dosar în justiție, pentru că a fost plimbat de la ministru, la secretarul de stat Tancszos Barna, la Direcția juridică a instituției, apoi la Serviciul Litigii, iar răspunsul a fost dat doar ca să fie dat, nu ca să se respecte legea. Considerăm că am îndeplinit deja procedura prealabilă necesară unei întâlniri în contencios pe care i–o vom fixa ministrului Tabără, poate află și domnia sa cu această ocazie ce subalterni are. – Mai există un litigiu la ora actuală pe rol, cu Comisia județeană de fond funciar? – Aveți informații exacte sau surse bune. Păstrați-le, în interesul cititorilor. În dosarul 8510/314/2011, am solicitat să fie amendată, potrivit art. 580, ind. 3 din Codul de procedură civilă, Comisia județeană de fond funciar, pentru fiecare zi de întârziere a aplicării unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, având în vedere că nu a clarificat – încă de pe vremea lui Ioan Cușnir – situația juridică a Acumulării Șomuz II Moara. Termenul de judecată a fost fixat pentru 12.01.2012. Deși înțelegem că instanțele sunt suprasolicitate, am formulat cerere de preschimbare a termenului, sperând să fim înțeleși că el apasă cu altă intensitate asupra bătrânilor noștri, care au semnat, uneori cu degetele zdrelite între uși, intrarea în CAP cu aceste terenuri. Instanțele ne-au dat de fiecare dată dreptate, menținându-ne titlurile de proprietate, prin hotărâri definitive și irevocabile. Ne-a fost contestată de fiecare dată calitatea de proprietari. Însă noi am fost proprietari chiar și pe vremea lui Ceaușescu, pentru că eram asociați la CAP, singurul înscris de care se prevalează Direcția Apelor Siret și Comisia județeană de fond funciar fiind Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1395/1974 (referitoare la doar 42 ha), care însă nu este o lege de expropriere. În mod legal, calitatea de foști acționari, stabilită prin art. 36 din Legea 18, nemodificat, a fost transformată în calitatea de proprietari de HG nr. 131/1991 modificată prin HG 180/2000 și art. 8 din Legea 1/2000. – Ce-i reproșați, de fapt, Comisiei județene? – Faptul că nu-și respectă propriile hotărâri. Vi se pare puțin lucru? De exemplu, la Grănicești, s-au emis două hotărâri, ambele în vigoare. Prin acestea, au fost validate măsurile comisiei locale de fond funciar, de stabilire a vechiului amplasament al terenurilor din tarlaua „La Horaiț”. Hotărârile sunt ale comisiei județene de fond funciar și poartă numărul 2149/13 august 1991 și, respectiv, 8740/7 decembrie 1993. Ele trebuia să aibă consecințe imediate. Deși e cunoscut din adresele anterioare ale Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietății (ce nume pompos pentru o realitate jalnică!) că „legalitatea hotărârilor comisiilor județene de fond funciar se prezumă, singurele abilitate a se pronunța asupra legalității acestora fiind instanțele judecătorești”, Comisia județeană nu a făcut nimic pentru a îndruma Comisia comunală Grănicești să definitiveze documentația de reconstituire a dreptului asupra terenurilor, aceste activități trebuind încheiate încă de la data 30 septembrie 1994, potrivit art. 1 și 4 din HG nr. 374/1994, hotărâre în vigoare încă. Astfel că primarul refuză, nepedepsit încă, să efectueze operațiunea punerii în posesie, deși digul Acumulării Grănicești, distrus de inundațiile din vara lui 2010, și lăsat de izbeliște, ar permite aceasta, terenul fiind desecat (iar actele prin care aceste terenuri au intrat în domeniul public sau în administrarea Administrației Naționale de Îmbunătățiri Funciare, ANIF, fiind suspendate prin efectul Legii 169/1997). Mai vreți exemple?! – De ce nu? Există litigii și cu ANIF, că tot ați adus vorba… – ANIF este lăsată să mintă, iar vina este tot a Prefecturii. Minte că pentru Acumularea Șomuz I – Liteni – Moara, nu s-a menținut folosința piscicolă, ceea ce împiedică pe proprietarii din Horodniceni și Moara să arendeze terenurile piscicultorilor dispuși la aceasta. Un control al Apelor Române efectuat de curând a evidențiat cu claritate faptul că activitatea piscicolă a acumulării a fost păstrată și după reabilitarea prin fonduri SAPARD, finalizată în 2008. – Aflați acum, în ceasul… al 13-lea, ce ar mai trebui să câștigați, în care instanță, pentru a intra efectiv în posesie? – Noi nu ar trebui să mai facem nimic. Nici măcar să mai așteptăm. Stăm cu dreptatea noastră în mână, am câștigat peste tot, la toate instanțele, care și-au făcut datoria, dar adevărul umblă cu capul spart printre autoritățile de aplicare a legii. Faptul că nu ne-am putut folosi atâția ani de drepturile noastre reprezintă o situație continuă, astfel că ne aflăm de ani buni în termen de a sesiza CEDO. S-a conturat deja ideea deschiderii unor acțiuni la acest for comunitar, dar nu prin asociație, ci prin cereri individuale. Pot spune că urmărim să sufocăm o dată în plus CEDO. Nu e vina nici a noastră și, paradoxal, nici a instanțelor că s-a ajuns aici, dar obligația executării în termen rezonabil a unor decizii administrative și judecătorești face parte integrantă din proces. Va fi o premieră: peste 1700 de cereri individuale, din același județ, depuse la CEDO în același timp!

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: