Impertinență și dezinteres

În Complexul comercial „Bucovina” din centrul Sucevei (sper că denumirea inițială să-i fi rămas) se găsește și o unitate de coloniale. Să-i zicem așa, pentru că nici aici (ca și în alte părți) nu mai funcționează elementele obligatorii de informare (a celui interesat).

 

De altfel, mai tot parterul despre care vorbim stă sub semnul improvizației. Nu înțelegem de ce, de pildă, o importantă suprafață din zona respectivă nu și-a găsit nici acum vreo utilitate. (Mă refer chiar la intrarea în magazin.) Dar să rămânem acolo unde intenționam să intrăm: la zisa parfumerie. Oricine a trecut pe acolo știe că în perimetrul respectiv se găsesc numeroase articole de profil. Nu ne pricepem la domeniul în speță, așa că voi adăuga că trecerea mea prin zona amintită era motivată de căutarea unei creme anume. N-are rost să intru în amănunte, pentru că nu acesta e ceea ce intenționez să semnalez. Prima dintre cele două vânzătoare se arată dispusă să-mi dea explicațiile necesare, numai că greșește ceea ce era mai important: denumirea articolului căutat. Așa se face că imediat intervine cea de-a doua comerciantă care, spre deosebire de amabilitatea celeilalte (a colegei sale, deci) își flutură nervozitatea și lipsa de amabilitate, ce duce spre bădărănie, dintr-o parte în cealaltă. Adică, spre a fi mai explicit, dispărând când după un raft, când după celălalt. Și astfel esența sau partea vizată a dialogului (ori interesului) capătă dintr-o dată o tentă de mister neașteptat: „Nu avem și nici nu pot să vă spun când vom dispune de așa ceva” face respectiva. Numai că eu căutasem articolul în cauză cu câteva săptămâni în urmă. De altfel nervoasa vânzătoare mă și știa, după câte am dedus. De unde, nu-i așa, și indiferența ce și-o vântura dintr-o parte în cealaltă nedându-mi șansa de a duce la capăt convorbirea inițială. Ca să închei nenorocita ambiguitate, i-am solicitat câteva lămuriri. Dar individa deveni mai mult decât intrigată de insistența mea. Ca urmare mă și abandonează în zarva micului magazin. Cu alte cuvinte, n-am înțeles nimic din schimbul acela de replici, nedumerit de superficialitatea și dezinteresul (ca să nu-i spun altfel) persoanei în cauză. De aici și nedumerirea provocată de asemenea comerciante incapabile să ofere lămuririle necesare pe care le implică obligațiile lor profesionale. Concluzia se deduce de la sine: asemenea personaje n-au ce căuta în relațiile publice. Altfel zis, e nevoie să suportăm jocul ce rezultă dintr-o permanentă cultivare a acestuia? Și încă ceva: de ce lucrătoarele din unitățile comerciale și-au abandonat ecusoanele de odinioară? Cumpărătorul cum poate afla cu cine are de-a face? Pentru că există nu puține vânzătoare care refuză să-și decline identitatea. Ca și în cazul relatat. IOANID DELEANU