Profesorul universitar dr. Ilie Dan

Anii de studenție, cei mai străluciți din întreaga existență, mi-au oferit cel mai de preț dar, acela de a cunoaște o generație de studenți aparte, figuri de seamă, de excepție de mai târziu, reprezentanți ai înnoirii învățământului superior, dintre care: Dan Ilie, Nica Ioan, Dragoș Mocanu, Florea Pavel – astăzi profesori universitari la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași, Ion Paranici – fost redactor-șef al ziarului „Zori noi” și al ziarului „Crai nou” și mulți alții.
 

Dintre toți, cel mai sensibil, modest și respectuos mi s-a părut Dan Ilie. Mi-l amintesc destul de bine, locuind în aceeași camera cu el, cu Anghel Ioan și Paranici Ion, de la parterul căminului studențesc „30 Decembrie” de lângă Copou. Era un tânăr înalt, cu un sacou gri, pantaloni bej, cămașa imaculată albă, cravată bleumarin. Un student care avea o bunătate aparte în surâs. Era îndrăgostit de lectură, citea continuu, îi plăcea opera lui Eminescu și aceeași preferință o avea și colegul Ion Paranici. Trăia alături de colegi în lumea studenției, într-un fel de paradis pătruns asemănător, prin motive ca acela din „Cântarea Cântărilor”. Camera din cămin, cu toată modestia înfățișării, era un paradis în care colegul de cameră Ilie apărea în acest univers cu mult respect și afectivitate, cu o vorbire delicată, cu alese cuvinte care se împerecheau într-o limbă de o expresivitate extraordinară. Avea o voință inepuizabilă, inventivitate lingvistică, o formă tulburătoare și adesea fascinantă de limbaj. S-a născut la 11 septembrie 1938 în Pârteștii de Jos, județul Suceava, așezare romantică, cu vedere spre Valea Solonețului și păduri ce urcă spre Strigoaia, o așezare a credinței ortodoxe, cu datini și tradiții legendare, un sanctuar al sufletului copilăriei, cu împrejurimi de basm și veșnicie. Școala cl. I-VIII a făcut-o în satul natal, a urmat Liceul „Ștefan cel Mare” din Suceava (1952-1955), apoi Universitatea „Al. I. Cuza” Iași, Facultatea de Filologie (1956-1961), pe care a absolvit-o ca șef de promoție. La Catedra de limba română a acestei facultăți a parcurs toate treptele, devenind în 1993 profesor titular, doctor în filologie în 1976, cu teza „Toponimia Văii Solonețului (județul Suceava)” . În perioada 1975-1978 a fost lector de limbă, literatură și civilizație românească la Universitatea „Aix-en-Provence” (Franța). A debutat în „Iașul literar” (1963), a scris și publicat mai multe cărți de lingvistică, de istorie literară și de versuri, numeroase studii și articole, recenzii și ediții critice sau de referință la editurile Minerva, Tineretului, Junimea, la Editura pentru literatură, Albatros, Neamul românesc, Restituția, Vasiliana 98, Quadrant etc. A publicat și traducerea cărții lui Daudet „Tartarin din Tarascon”. Numeroasele contribuții filologice și literare i au apărut pe parcursul vremurilor în ziare, reviste și publicații din Franța, Italia, Polonia, Germania, Republica Moldova – în „Dacia Literară”, „Ramuri”, „Bucovina literară”, „Flacăra Iașului”, „Zori noi”, „Crai nou”. Membru al Societății de Științe Filologice, al Societății Române de Lingvistică Romanică, președinte de onoare al Fundației culturale „La Tazlău”, cetățean de onoare al localităților Pârteștii de Jos (Suceava) și Tazlău (Neamț) domnul profesor universitar Dan Ilie a participat la numeroase congrese și colocvii internaționale în Franța și România. Dintre volumele publicate, enumăr doar câteva: „Contribuții” (1978), „Toponimie și continuitate în Moldova de Nord” (1980), „Confluențe” (1980), „Cumpăna gândului”, versuri (1981), „I. I. Mironescu”, monografie (1982), „Contribuții la istoria limbii române” (1983), „Semnul zăpezii”, versuri (1985), „Furtuna unui anotimp”, versuri (1989), „Anton Pann”, monografie (1990), „Orga inimii”, versuri (2000), „Pașii nemuririi” (2001), „Numele de locuri din limba română” (2002), „Altfel de martori” (Iași, Vasiliana 98, 2002), „Draperia de ceață” (Iași, Vasiliana 98, 2005), „Clopotul din iarba”, versuri (Botoșani), „Amurg învins”, versuri (2006), „Studii de onomastică” (2006), „Lingvistică și filologie” (2008) etc. O întreagă bibliotecă. Un slujitor fidel, credibil, competent al învățământului superior, o personalitate universitară de excepție, cu o activitate științifică și literară strălucită, un intelectual cu o pregătire solidă, un om cu o sensibilitate extraordinară, un om care a scris o poveste frumoasă cu distinsa soție, o fire deschisă cu un univers interior deosebit, acesta este profesorul Dan Ilie. Deseori a revenit la locurile natale – într-o așezare ca o lume aparte, cu case frumoase îmbrăcate cu splendide covoare, cu foșnetul frunzelor anotimpului de toamnă, cu clinchetul clopoțeilor, un loc al ispitei cântecului popular, cu aroma vorbelor înțelepte – pentru a-și umple sufletul de amintirile copilăriei. A strălucit ca elev prin școală și liceu, a străbătut lungul drum al carierei în continuă ascensiune, iar acum a împlinit 73 de ani. Generos, cu o înzestrare aleasă, cu un suflet minunat, cu o chemare continuă spre înaltul profesiei, prof. univ. dr. Dan Ilie a cucerit inimile studenților ani în șir, fiind unul dintre cei mai iubiți și stimați dascăli de la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași. A rămas cu același zâmbet fermecător pe care l-am admirat în anii studenției; numai la tâmple i-au ieșit ghiocei, iar fruntea i-a fost săpată de cununa de lauri a gloriei profesionale. Zecile de cărți sunt rodul anilor de investigații și frământări, sunt comoara minții unui intelectual de o eleganță deosebită. A rămas cel mai popular profesor universitar în mediul studențesc, predând cursuri de conținut, cu o voce convingătoare, cu tonuri pline și clare. A revărsat asupra studenților o dragoste aparte în cuvinte care au impresionat prin seriozitate, cu o exprimare elevată, curată și corectă, în cuvinte dulci și iubitoare, amabile ca o rouă și ca o adiere plăcută pentru suflet ca un dar ceresc. Cuvinte cu miez, adevărate perle, curate și fără cusur. Cugete înalte și aspirații nobile, înțelegeri clare ale adevărului, ținte neegoiste, râvnă după evlavie și sfințenie. Domnul profesor Dan Ilie a dat valoare timpului pe care l-a folosit la maximum în sălile amfiteatrelor predând studenților, în biblioteci studiind, la masa de lucru redactând. Fiecare moment folosit pentru o lucrare cu urmări veșnice. Un lucrător harnic, cultivându-și mereu mintea, un creștin deprins cu munca ordonată, rapidă. Fostul coleg de cameră, de facultate, om generos, bonom, comunicativ tocmai a împlinit 73 de ani. La mulți ani, Maestre! VALERIU SANDOVICI

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: