Mineriada postacilor continuă

S-au scris zeci de pagini, s-au făcut studii, analize, anchete, s-a vituperat împotriva celor ce practică postarea pe Net ca sarcină de serviciu, dar site-urile cu opinii personale sunt tot mai greu de citit din cauza limbajului abject.

 

Nu există fenomen mai relevant pentru starea politicii actuale decât acela al postacilor năimiți să spurce orice tendință pozitivă. Sunt întreținuți de către mahări bolnavi de putere. Rolul lor este să-i țină departe pe cititorii educați, mai ales pe cititoarele îngrețoșate de termeni grobieni. Se încearcă descurajarea oricărui demers spre normalitate prin beștelirea opiniilor diferite de ale jupânului. Postacii speculează legea Fenomenul este îngăduit de forumuri și site-uri în virtutea libertății cuvântului și a dreptului la opinie. Nenorocirea e că, tolerând porcoșeniile lexicale, restricționăm accesul oamenilor bine crescuți, dornici de socializare manierată și informații corecte. Ceea ce mass-media occidentale au rezolvat de la început. Tărășenia românească scoate totodată în evidență clișee, mentalități vetuste, propagate și însușite pe la cursuri din perioada stagiului militar, la învățământul politic și chiar din cărțile unor istorici dispuși la compromisuri cu știința. Unii își fac de rușine breasla și azi, bântuind pe la gazete, posturi TV imunde, sponsorizate de aventurieri de toată mâna. Firește, tupeul și josnicia postacilor sunt de înțeles până la un punct. Lipsiți de mijloace pecuniare, dar fără chef de muncă cinstită și serioasă, își pun demnitatea la picioarele comanditarului ticălos, bine pitit în spatele mârșăviei. Au ca model ziare și „televizuini” care fac sluj pe față. Fenomenul arată adevărata față a politicului Tărășenia ne permite să descoperim sistemul de valori, caracterul mojic al politrucului ajuns în situația de se servi de asemenea mascaradă. A se mai observa că presa urmărește cu preponderență evenimentele politice, fiind un nemeritat ecou al celor mai insalubre gesturi. Astfel, atacul prezidențial împotriva regelui Mihai a scos din cufărul bolșevic minciunile și calomniile profesioniștilor Maskirovka promovați de KGB și apoi de Securitate: regele e scula imperialiștilor, mai nou, slugă la ruși, a furat Peleșul, tablourile și averea poporului, e decăzut, are copii din flori, din cauza lui suntem noi azi săraci. Adevăratul os regal e prințul bastard Paul, alături de prințesa nu știu care… Mai bine regele Cioabă. Apelul la Cuza, idolul unor înalți și binecunoscuți politicieni, izgonit cică în mod josnic de liberali, „nu degeaba i-au internat comuniștii în lagăre”, ne permite să descoperim originea comenzii. Ideea comanditarului transmisă postacului însă te îngrozește: „reforma trebuie să înceapă cu înlocuirea actualului cadru democratic! Răul este în acest cadru democratic!” Doar dictatura le priește. Comunismul, condamnat doar de formă Cu toate că totalitarismul a fost condamnat, iar adevărul a fost recunoscut până și de torționari, deținuții politici sunt asasinați a doua oară de un regim democratic și liberal doar de formă. Nu ideea expusă agramat de postac înspăimântă, ci faptul că i-a fost dictată cu subiect și predicat de un reprezentant al unei națiuni europene. Ce să însemne presiunile pentru revenirea la legea 18 a ilicitului? Și mareșalul Antonescu legiferase confiscarea averilor lui Ionescu-Sisesti, Al. Lapedatu, Grigore Antipa, Dimitrie Gusti, Octav Onicescu, C. Rădulescu-Motru, Nicolae Iorga, Mihail Sadoveanu, Emil Racoviță, Lucian Blaga… Ca și atunci, nici un stâlp al Puterii nu se va clătina. Până și duplicitatea de la Bac dă de gândit: presa vorbește de un ordin de diminuare cu 20% a admișilor. Să nu cumva să fie, Doamne ferește, prea mulți studenți care să pape banii de campanie. Politica a luat-o pe alt drum Așadar politică nu înseamnă ceea ce repetă ei zilnic la TV pentru fraieri și gură cască. Iată, pe ușa din dos trimit amenințarea străvezie la adresa competitorilor și a susținătorilor acestora. Vizați sunt ca întotdeauna intelectualii, pătura mijlocie, universitățile. Așa că societatea românească se află din nou la răscruce. Democrația, libertatea și sistemul universal de valori nu mai fac două parale.