Nu deranjați instalatorul!

Știe toată lumea că un instalator bun este o mină de aur într-un oraș în care majoritatea blocurilor sunt vechi, cu subsoluri insalubre și țevi compromise de vreme. La Rădăuți, nu te poți baza pe mulți meșteri pe care să-i poți suna la orice oră din zi și din noapte. Îi poți număra pe degete pe cei care îți vor răspunde reverențios și cu promptitudine.

 

Despre meșterul care face subiectul meu de azi ați auzit poate și unii dintre dumneavoastră. În urmă cu ceva timp omul răspundea solicitărilor cu abilitatea unui specialist, iar printre rădăuțeni avea o reputație de om cumsecade. Avea și dumnealui nevoie de bani pentru a-și face o casă, cu ferestre luminoase și porți impunătoare cum au bucovinenii de vază. A prins cheag, cum se spune, firește, cu strădanie, sudoare și poate cu nopți nedormite. A muncit pentru a-și face o stare. Însă proverbul acela nemilos că omul uită de unde pleacă s-a abătut, se pare, și asupra meșterului cu cercel șmecheros la ureche. Nu mai vrea să răspundă la apeluri, nu mai vrea să răspundă prompt căci, zice-se, are concediu. Corect. Poate că nici nu mai are nevoie de bani. Așa că și-a transformat consoarta în secretară, care răspunde scurt și dur că omul are treabă și n-ai decât să cauți alt instalator. Doar orașul mai are meșteri și n-a rămas un om singur la atâta corvoadă. Până aici toate bune și frumoase, omul are dreptul să facă ce poftește. Dar dacă tot este atât de căutat, n-ar fi mai corect să păstreze în secret numărul de telefon? De ce să-l deranjăm noi pe domnia sa, instalatorul, cu inundațiile sau țevile noastre sparte? De ce să-l mai hărțuim noi, nepoliticos, când el s-a decis să se odihnească? Toată lumea are dreptul la odihnă, așa că, oameni buni, nu mai deranjați instalatorul! Să nu spuneți că nu v-a prevenit nimeni în clipa în care o să vă crape măseaua. S-ar putea să vă curgă apa prin pereți și să vă amintiți cuvintele mele… Orice minune durează trei zile, orice om se schimbă după ce se căpătuiește.