50 de ani de la înființarea Întreprinderii Regionale de Electricitate Suceava

Epopeea electrificării satelor (VI)

O amintire dragă sufletului meu o am din ziua când s-au pus în funcțiune lucrările de schimbări de sursă din comuna Mălini. Sărbătorirea evenimentului a avut loc la școala din satul reședință, acolo unde dna prof. Bâclea, licențiată în fizică și chimie la Universitatea din Iași, m-a prezentat cu cuvintele: „Iată-l pe fostul meu elev, Ovidiu Mustață, acum șeful Șantierului care ne-a adus lumina din sistemul energetic în casele noastre!”. M-a îmbrățișat, iar cineva a făcut mai multe fotografii pe care le păstrez și acum.
 

După refugiul familiei noastre din Basarabia, în martie 1944, și după mai multe peregrinări prin Ardeal, Oltenia – unde am făcut și clasa I primară –, ne-am stabilit la Mălini și am făcut acolo toate clasele școlii generale până în vara anului 1951. Mălinii avea pe atunci la școală un corp profesoral cu care puține comune se pot lăuda și acum, în zilele noastre, în 2011. Soții Lazăr, cu care am făcut limba română și, respectiv, istoria, dintre care dl prof. Ioan Lazăr a ajuns și profesor la Institutul de Învățământ Superior de la Suceava, dna prof. Bâclea și chiar învățătorii Todicescu, Boaru, dna Marian și învățătorul meu Herescu, erau toți absolvenți de liceu pedagogic. Doresc liceului din Mălini să ajungă să mai aibă un corp profesoral de asemenea nivel. Sunt multe lucrări și caietele pe care le păstrez și acum, în care îmi scriam și lucrările planificate, și echipele, și materialele care mai lipseau uneori la lucrările pe care le controlam și țineau pe loc terminarea lucrărilor, mă ajută să-mi amintesc exact toate datele. Dacă cineva are de gând să scrie monografia vreunui sat din județele Suceava și Botoșani și vrea să consemneze corect când s-a electrificat satul respectiv poate apela la mine. Cu toată opoziția soției, mai țin aceste caiete până la sfârșitul anului 2012! Desigur că în întreprindere trebuia să existe și un serviciu care să se ocupe de partea ce revine „beneficiarului” în orice lucrare de tip investiție. A fost înființat Serviciul de electrificări rurale care l-a avut la început ca șef pe inginerul Sava Gula, originar din comuna Bosanci. S-a remarcat în mod special din acest serviciu, prin perseverență și seriozitate, tehnicianul Petru Răducanu, care a preluat și funcția de șef de serviciu pentru o lungă perioadă de timp. Din cadrul serviciului, dnii Ioan Avram și Ioan Holca au avut cea mai mare continuitate în urmărirea lucrărilor de electrificări rurale. Diriginții de șantier cei mai exigenți au fost Lascăr Ciornei – la Suceava și Ioan Larivanov – la Botoșani. La București, în cadrul Direcției Generale pentru Transportul și Distribuția Energiei Electrice, exista, de asemenea, un serviciu de resort din care s-a remarcat tehnicianul Ioan Negrea. Dumnealui ne-a acordat tot sprijinul, în mod special pentru impulsionarea ministerelor care aveau unități pe teritoriul regiunii Suceava să distribuie fondurile din cadrul cotei de 20% destinate contribuției la electrificarea satelor. Ritmul lucrărilor de electrificări rurale a crescut de la an la an. De la 30 – 40 de sate anual, în 1963 – 1964, s-a ajuns, în perioada 1967-1968, la 70 – 80 de sate anual. Am preluat conducerea întreprinderii, la finele lunii aprilie 1969, după plecarea dlui Emil Barbu la București. Acumulasem multe cunoștințe. Din 1959, după terminarea facultății, am lucrat ca inginer la uzina electrică din Fălticeni unde am fost numit șef al centrului energetic. În septembrie 1962, cu misiunea racordării orașului Fălticeni la sistemul energetic național îndeplinită, am fost transferat la întreprindere, la serviciul producție ca responsabil pe zona Botoșani. De la înființarea Șantierului, în aprilie 1963, până în noiembrie 1966 am fost șeful Șantierului de Constucții-Montaj al IRE-ului, iar apoi, până la numirea mea ca director am îndeplinit funcția de inginer-șef adjunct cu dezvoltarea și am avut în subordine, în această calitate, atelierul de proiectare al întreprinderii, serviciul de investiții, serviciul de electrificări rurale și, bineînțeles, Șantierul. M-am legat foarte mult și sufletește de acțiunea de electrificare a satelor. Doream cu ardoare să aducem cât mai repede lumina electrică în fiecare sat. Din primele zile, după ce am devenit director, mi-am propus ca perioada pe care o mai aveam la dispoziție până la sfârșitul anului 1970 să reprezinte un vârf al eforturilor întreprinderii pentru realizarea acestei dorințe. Mai doream ceva. Județele Suceava și Botoșani erau alimentate cu energie electrică din sistemul energetic național printr-o singură linie de 110 kV, lina Bicaz – Suceava, pusă în funcțiune încă în 1960. Siguranța în funcționare a întregii zone era mică. Se impunea finalizarea proiectului liniei de 110 kV Bicaz-Gura Barnarului și a stației de transformare 110/15 (20) kV Barnar și construcția acestor obiective cât mai repede posibil. Pentru proiectarea liniei și stației am găsit, ca întotdeauna, înțelegere și sprijin din partea dlui Vasile Nitu – directorul Institutului de Studii și Proiectări Energetice de la București –, om al meleagurilor noastre, născut în Oniceni, absolvent al Liceului „Nicu Gane” din Fălticeni, personalitate marcantă a energeticii românești. În ceea ce privește execuția, sarcina era foarte grea având în vedere că traseul liniei de 110 kV urmărea pe sus, pe crestele munților, traseul râului Bistrița. Întreprinderea Electromontaj de la Bacău a făcut un efort extraordinar și a reușit să finalizeze această lucrare într-un timp record. Meritul pentru această reușită revine șefului Șantierului Electromontaj Suceava, ing. Constantin Vasilică, directorului întreprinderii Electromontaj Bacău, Aurel Alexandrescu, dar și directorului tehnic al Trustului Electromontaj București, Pavel Vicol. Am reușit să-mi realizez ambele dorințe! A fost o mobilizare generală. Toți colegii din întreprindere m-au ajutat să-mi încep activitatea ca director cu mare succes și în primul rând cei de la Atelierul de Proiectare, de la Șantier și de la serviciile beneficiare. La finele anului 1970 s-a aprins lumina electrică în ultimul sat electrificat din județul Suceava, din cele declarate electrificabile pe atunci, și anume în satul Pocoleni, comuna Rădășeni. Era 29 decembrie când echipa lui Vasile Onișoru a terminat lucrările. Dirigintele de șantier și reprezentanții compartimentului de exploatare al rețelelor de la centrul de rețele electrice Fălticeni au confirmat respectarea întocmai a normelor calitative specifice instalațiilor electrice. La punerea în funcțiune a postului de transformare, care alimenta rețeaua de joasă tensiune din sat, manevrele au fost făcute de personalul de tură iar, pentru istorie, siguranțele de mare putere de rupere au fost montate de dl ing. Radu Roman care coordona, în calitate de inginer-șef adjunct cu investițiile, lucrările. Din partea conducerii județului a participat, îmi aduc aminte, la acest eveniment și dl Alexandru Iliescu, care deținea pe atunci funcția de secretar cu probleme economice al comitetului județean de partid Suceava. Nu am greșit când am scris domnul pentru că într-adevăr a fost un mare domn și s-a menținut domn în toată acea perioadă când peste tot în conducere predominau tovarășii. Întâmplarea a făcut ca satul reședință de comună, satul Rădășeni, să fi fost primul sat electrificat din județ încă dinainte de război! Și pentru ca această victorie de răsunet – finalizarea electrificării satelor în județul Suceava – primul județ din jumătatea de nord a țării în care electrificarea satelor era terminată – să nu fie singură, în aceeași zi, tot pe 29 decembrie 1970, s-a pus în funcțiune linia de 110 kV Bicaz – Gura Barnarului cu care s-a închis inelul de 110 kV prin care județul Suceava se alimenta cu energie din sistemul energetic național. Siguranța în funcționarea sistemului local crescuse foarte mult prin această realizare. Doi ani mai târziu s-a electrificat și ultimul sat, declarat electrificabil, din județul Botoșani – satul Lunca din comuna Zlătunoaia. Diferența de doi ani s-a datorat numai puterii economice mai scăzute a țăranilor din județul Botoșani comparativ cu județul Suceava. Să nu uităm că electrificarea satelor s-a făcut din contribuția bănească a locuitorilor satelor! Județul Botoșani era aproape în întregime cooperativizat și nu avea nici ocoale silvice, nici fabrici de cherestea și chiar și gări avea mai puține; așa se explică de ce a fost un decalaj de doi ani între cele două județe în privința ultimului sat electrificat. Întreprinderea nu a tratat niciodată diferențiat, nici la electrificări și nici la investiții, cele două județe. Ne-am bucurat cu toții la fel de mult, la orice punere în funcțiune de sat electrificat, indiferent dacă aceasta era în județul Suceava sau Botoșani. Mă mândresc că am participat activ la acțiunea de electrificare. Am avut noroc să-mi încep activitatea într-o perioadă când in-ginerii energeticieni au intrat, imediat după absolvire, într-un vast program de lucrări foarte importante. Generația noastră a intrat în istoria energeticii românești ca generația care a înfăptuit electrificarea satelor. Aici nu este vorba de o lucrare sau de o sumă de lucrări ci de o adevărată operă care a împins satul românesc cu 50 de ani înainte. Pe drept cuvânt se poate spune că suntem coautori ai acestei opere. Am în minte scene memorabile din momentele când s-a aprins pentru prima dată lumina electrică în sat. Țăranii ieșeau pe ulițe ca să vadă becurile arzând pe stâlpii de la iluminatul public. Îmi amintesc de o casă de țărani din satul Podriga, comuna Drăgușeni, din județul Botoșani, unde, atunci când s-a pus în funcțiune postul de transformare și rețeaua de joasă tensiune s-a inaugurat și instalația electrică interioară. Familia avea un băiat electrician chiar în echipa care lucrase la rețeaua din sat și a făcut el ce-a făcut și a obținut aprobarea ca să aibă și prima instalație electrică interioară din sat. Când s-a aprins becul în camera mare unde era pregătită, bineînțeles, o masă îmbelșugată, gospodina, mândră de băiatul ei, a ridicat mâna într-un gest de apărare și a zis: „Lăsați măcar la început să ardă lampa! Mă orbește becul aprins! Am adus o lampă mare de la sora mea!”. Eram pe atunci șeful șantierului construcții-montaj al IRE-ului Suceava. M-a invitat să intru într-o cameră alăturată și mi-a arătat locul ei, unde ani de zile la rând cosese „cămăși cu pui” ținând pânza pe degetul arătător al mâinii stângi și cosând puii „cu dreapta la lumina unui opaiț!”. Așa își crescuse copiii. Vindea „cămăși cu pui” ca să facă bani pentru a-și ține copiii în școli! Asta a însemnat electrificarea satelor! Trecerea de la lampă și uneori chiar de la opaiț la becul electric. Au apărut apoi aparatele de radio, mașinile de călcat fără jar și apoi, mai târziu, frigiderele, televizoarele. S-au mai făcut mulți ani la rând lucrări de extindere a rețelelor electrice în sate. După 1990, locuitorii satelor declarate neelectrificabile până atunci și-au câștigat dreptul de a beneficia de avantajele energiei electrice. Consumul de energie electrică pe abonat a crescut mult și în mediul rural. S-au construit și se vor mai construi rețele pe măsură ce se vor construi noi case și noi drumuri. Nu se va uita însă niciodată acea perioadă când, pentru prima dată, s-a făcut lumină în sat. Nu avem voie să-i uităm pe cei care au proiectat și au construit primele rețele electrice! Ei erau nepoții sau fiii țăranilor rămași în sat care, plecați la școli, le-au adus atunci cea mai mare răsplată străbunicilor, bunicilor și părinților lor. Dacă vreodată mi-ar cere cineva să spun care a fost cea mai mare satisfacție din activitatea mea profesională, aș răspunde fără ezitare: electrificarea satelor. Niciodată nu am avut mai pregnant senzația că am contribuit la progresul țării ca în acea perioadă când am fost implicat direct în această acțiune. (Va urma) ing. OVIDIU MUSTAȚĂ, fost director al IRE Suceava

Etichete:

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

SUMARUL EDIȚIEI