PSD Suceava 2020

Spiritualitatea ortodoxă și materialismul. Consecințele lor în lumea contemporană (I)

În noul secol în care am intrat nu de mult timp simțim efectele unei crize spirituale de-a dreptul cronice. Oamenii aleargă după cele materiale uitând, de cele mai multe ori, de sufletul nobil dăruit de Dumnezeu pentru desăvârșire. Valorile pe care unii le caută nu mai sunt cele de natură morală și/sau spirituală. De fapt, oamenii nu mai caută valori, în sensul cel mai clar al cuvântului, ci se complac zi de zi într-o existență superficială, lipsită de valențe axiologice, trăind mereu efemeritatea vieții fără să întrevadă orizontul veșniciei.
 

Necrezând într-un Dumnezeu creator și proniator al lumii, omul s-a transformat într-un stăpân crud și nemilos al planetei, plin de patima nesățioasă a stăpânirii tiranice, abuzive și mereu însetat de câștig necurat. Omul necredincios nu vede deloc raționalitatea creației; el nu are orizonturi spirituale, ci trăiește efemeritatea vieții ca pe un scop în sine; pentru el veșnicia nu există, nevăzutul Dumnezeu nu există. El caută mereu doar plăcerile trecătoare, se adâncește zilnic în patimi pierzătoare de suflet și își risipește timpul prețios, dar limitat, al vieții. Tocmai de aceea ne-am propus ca acest articol să scoată în evidență, într-o oarecare măsură, nu atât diferența covârșitoare dintre credință și ateism, cât mai ales efectele absolut benefice și mântuitoare ale lucrării lui Dumnezeu. Credința adevărată în Hristos, Care este ,,Calea, Adevărul și Viața” (Ioan 14,6), reprezintă rațiunea de a fi a creștinului conștient de menirea sa. Desăvârșirea omului nu poate avea loc fără Izvorul acesteia, Hristos. El este însuși Izvorul vieții și Lumina lumii (Ioan 8, 12) și ,,toate prin El s-au făcut, și fără de El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut” (Ioan 1, 3). Lumea este darul lui Dumnezeu și trebuie să-L cunoască pe Părintele ei. Lumea a fost creată din iubirea Sa nemărginită pentru desăvârșire, pentru fericirea veșnică, pentru preamărirea lui Dumnezeu. Lumea vine de la Dumnezeu și trebuie să meargă înspre El cu darurile primite pe pământ, dar înmulțite ca în pilda talanților. Primim sămânța în pământul cel bun al inimii, iar lui Dumnezeu îi aducem florile sufletului. Primim dragostea Lui, care este însăși viața, și ne închinăm viața Lui ca prinos adevărat de recunoștință. La iubire se răspunde cu iubire. Cel ce dă viață din iubire primește iubire din recunoștință. Cel ce creează minunățiile lumii pentru om primește de la om laudă sinceră. Cel Fericit ne face fericiți. Cel ce este Viața Însăși este și Dăruitorul ei preamilostiv. Cel ce face lumea din nimic este Atotputernic și mult milostiv. Nimicul devine viață și bucurie, or viața este totul, ea se dăruiește Dăruitorului care a făcut-o. Creația este rodul iubirii Lui, este însăși manifestarea iubirii. Viața înseamnă iubire concretizată în existență: „Viață era într-Însul, și viața era lumina oamenilor” (Ioan 1, 4). Sfântul Ioan Gură de Aur spune că ,,ar fi trebuit să nu avem nevoie de ajutorul Sfintelor Scripturi, ci să avem o viață atât de curată încât harul Duhului Sfânt să fi ținut locul Scripturilor în sufletele noastre. Și după cum Sfintele Scripturi sunt scrise cu cerneală, tot așa ar fi trebuit ca și inimile noastre să fi fost scrise cu Duhul Sfânt” (Comentariu la Evanghelia după Matei I, 1)1. Materialismul lipsit cu totul de existența/prezența spiritualului pierde din vedere sensul integral/integrativ al Existenței. Prin această ,,mutilare”, el devine orb, nerealist. Pierzând din vedere întregul, materialismul suferă de insuficiență, ceea ce îl transformă într-un mod de manifestare care induce în eroare pe adepții săi. Întregul cuprinde atât lumea spirituală, cât și pe cea materială într-o coexistență logico-rațională. Materialismul Materialismul filosofic (sau ontologic) este o poziție filosofică conform căreia întreaga realitate poate fi redusă la un întreg principiu de bază, respectiv materia. Într-o lucrare foarte cunoscută, apărută la începutul secolului trecut, dr. N. C. Paulescu, profesor la Facultatea de Medicină din București, face o critică pe cât de severă, pe atât de întemeiată materialismului. Iată ce afirmă profesorul: ,,Trăsătura esențială a vieții – ceea ce distinge ființa viețuitoare de ființele neviețuitoare (brute sau moarte) – este finalitatea actelor morfologice și a fenomenelor fiziologice. Întrebarea noastră – Care este cauza vieții? – poate fi precizată și formulată în modul următor: Care este cauza finalității morfologice existente la ființele viețuitoare? Vom încerca să împlinim a doua parte a sarcinii pe care ne-am asumat-o, de a căuta soluția problemei vieții: a. vom face ipoteze – adică vom alege termeni de comparație convenabili pentru a putea, prin analogie, să descoperim o cauză plauzibilă caracterului distinctiv al ființelor viețuitoare; b. vom verifica apoi, în mod experimental, realitatea acestei cauze. Ipoteze și verificări experimentale Înainte de a va expune ipotezele care răspund la întrebarea noastră, să-mi dați voie să vă aduc aminte regulile metodei experimentale, cu ajutorul căreia omul de știință poate să se ridice de la efecte la cauze. Când este vorba să se afle cauza necunoscută a unei ființe, a unui act sau a unui fenomen A, savantul procedează în modul următor: el alege, dintre ființele, actele și fenomenele ale căror cauze îi sunt cunoscute, pe aceea – B – care, prin caracterele sale, se apropie mai mult de A, conchizând că trebuie să existe o analogie între cauza lui A și cauza cunoscută a lui B. Concluzia unui asemenea raționament prin analogie constituie o ipoteză. Savantul este dator să supună ipoteza controlului experimental, căci „o ipoteză neverificată de experiență nu poate fi admisă în știință”. „Totuși, sunt ipoteze a căror demonstrație experimentală este imposibilă… Știința tolerează astfel de ipoteze cu condiția ca ele să nu fie în contradicție cu nici un fapt bine stabilit”. A) Ipoteza materialistă Dintre ipotezele care au pretenția să rezolve problema vieții, singură ipoteza materialistă se bucură astăzi de favoarea marii majorități a oamenilor de știință. Iată raționamentul prin analogie care i-a dat naștere: Se compară ființele viețuitoare cu corpurile brute. Corpurile brute prezintă o oarecare activitate; or, ele sunt constituite din materie și energie; materia fiind prin definiție inertă, cauza unică și exclusivă a activității lor nu poate fi decât energia. Ființele viețuitoare au și ele o activitate proprie, iar corpurile lor sunt constituite, ca și corpurile brute, din materie și energie; or, investigația simțurilor nu descoperă la aceste ființe nici un alt agent în afara energiei; deci energia fizică este cauza unică și exclusivă a activității ființelor viețuitoare; cu alte cuvinte, energia fizică este cauza vieții. Aceasta este ipoteza materialistă modernă, redusă la liniile ei fundamentale. Trebuie să vă atrag atenția, imediat, că ipoteza materialistă nu răspunde la întrebarea noastră, ea fiind chiar în afară de chestiune, într-adevăr, ceea ce noi căutăm să descoperim este cauza finalității morfologice și fiziologice constatate la ființele viețuitoare, căci finalitatea este singurul caracter distinctiv al acestor ființe. Or, materialiștii resping apriori orice idee de finalitate: în natură – zic ei – nu există cauze finale, ci numai cauze eficiente. Această afirmație este contrazisă de rezultatele observației științifice, căci nu există nici un singur organ, celular sau individual, care să nu fie construit în vederea unei funcții, pe care o va exercita mai târziu; nu există nici un singur fenomen vital, celular sau individual, care să nu se îndeplinească în vederea unui scop determinat. Actele morfologice și fenomenele fiziologice nu sunt, în fond, decât niște mutații de energie și de materie, care nu se disting de acelea ale naturii brute decât prin finalitatea lor. Este evident că, dacă li se neagă caracterul de finalitate, adică, dacă, în mod arbitrar, se suprimă singura lor trăsătură distinctivă, actele și fenomenele vitale sunt reduse – fatal, dar artificial – la niște simple mutații de energie și de materie, identice cu acelea ale naturii brute. Știința, însă, nu poate tolera un asemenea procedeu, cu ajutorul căruia – neținându-se seama de caracterele distinctive – se pot identifica lucrurile cele mai disparate. Dar, chiar negând finalitatea biologică, materialiștii nu au ajuns să răstoarne toate obstacolele care stau în calea stabilirii doctrinei lor. Mai rămâne caracterul de conștiință al unor fapte vitale – caracter pe care nu mai pot să-l nege și care, ca și cel de finalitate, este absolut ireductibil la proprietățile energiei și ale materiei. Într-adevăr, după cum am mai spus, energia posedă un singur atribut, intensitatea, iar materia nu le are decât pe cele de întindere și de masă; aceste trei atribute permit interpretarea tuturor fenomenelor naturii brute. Or, nici energia, nici materia nu implică atributul de finalitate și, cu atât mai puțin, pe cel de conștiință; ele nu pot deci explica actele morfologice și fenomenele fiziologice ale ființelor viețuitoare. În rezumat, doctrina materialistă păcătuiește grav în contra regulilor celor mai elementare ale logicii: 1. ea este bazată pe o observație făcută cu prejudecata, căci ea închide ochii în fașa caracterului de finalitate, caracter distinctiv al faptelor vitale, dar care nu le convine materialiștilor pentru simplul motiv că el – nici mai mult, nici mai puțin – le dărâmă dogma; 2. ea constă într-o generalizare, la natura viețuitoare, a celor ce se petrec în natura neînsuflețită; cu alte cuvinte, într-o identificare, într-o confuzie a ființei vii cu cadavrul ei sau cu un corp brut; generalizare nejustificată, căci, pentru trebuințele pricinii, s-au despuiat în mod arbitrar faptele vitale de caracterul lor esențial, finalitatea; 3. ea este rezultatul unui raționament fals, care presupune că în natură nu există nimic în afară de ceea ce cade direct sub simțurile noastre; or, se știe că numai unele dintre formele energiei impresionează direct simțurile și chiar materia – așa cum o concep materialiștii – scapă acțiunii lor directe: 4. ea este incapabilă să explice faptele vitale morfologice și fiziologice, neputând da seama nici de formarea – după un plan, prestabilit chiar de la începutul vieții – unor organe care nu vor funcționa decât mai târziu; nici de evoluția care se efectuează în vederea reproducerii; nici de înlănțuirea sau coordonarea fenomenelor vitale în vederea unei serii de scopuri, al căror termen ultim este reprezentat de subzistența individului și perpetuarea speciei. Și încă și mai puțin este ea în stare să explice caracterul conștient al unor fenomene de relație și faptele admirabile legate de acest caracter, pe care le-am studiat sub numele de acte instinctive și de acte voluntare. Bazați pe aceste motive, în numele logicii științifice, respingem doctrina materialistă, considerând-o în afara științei. Suntem cu atât mai autorizați a o face, cu cât, examinând mai de aproape această doctrină, așa cum este ea profesată astăzi, constatăm că e bazată numai pe analogii forțate și pe întrebuințarea unor denumiri echivoce, care spun mai mult ca faptele pe care le reprezintă. O școală filozofică, pozitivismul, are pretenția să-l oprească pe om de a se ridica deasupra investigației simțurilor; ea voiește să limiteze știința la operația sa preliminară, anume la observație. Dacă materialiștii propriu-ziși refuză să admită cauzele finale, pozitiviștii merg mai departe, respingând chiar cauzele eficiente. Pentru acești filozofi, cauzele ființelor și ale fenomenelor ne sunt inaccesibile și nici nu trebuie să le căutăm. Întreaga știință – care nu este decât cunoștința prin cauze – protestează împotriva unei asemenea pretenții”2. Pr. VASILE GHERASIM, Parohia „Sfântul Pantelimon” Capul Codrului 1 Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, PSB, vol. 23, EIBMBOR, București, 1994, p.15. 2 Dr. N. C. Paulescu, Noțiunile ,,Suflet” și ,,Dumnezeu” în Fiziologie, Editura Credința Strămoșească, 2007, p.119-125.

Print Friendly, PDF & Email
Etichete:

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: