PSD Suceava 2020

O lecție de istorie și de cultură energetică

Am citit și citesc cu mult interes articolele din ziarul „Crai nou” semnate de dl ing. Ovidiu Mustață, fost director al Întreprinderii Regionale Electrice Suceava. O adevărată lecție de istorie energetică din partea celui mai competent om pe această temă.
 

Nu am avut onoarea să-l cunosc personal pe domnul director Ovidiu Mustață, în schimb îi cunosc bine pe cei doi frați ai domniei sale: pe medicul Valeriu Mustață, pensionat nu demult după o activitate profesională de peste 45 de ani, și pe inginerul Mihai Mustață, fost director la CUG Iași foarte mulți ani. Doi oameni de mare calibru profesional, dar și de înaltă omenie. Și cred că și domnul fost director al IRE Suceava e tot așa… Numai cine nu a cunoscut lampa cu petrol, cu fumul și mirosul ei specific, nu este în măsură să aprecieze mirajul și beneficiul energiei electrice. Cu lampă am trăit și eu, cu familia mea, până la vârsta de 10 ani. Cum începusem să citesc din clasa a II-a, consumam mult „gaz” în lungile seri de iarnă, ceea ce-l făcea pe tata să-mi zică: ”Ai să chiorăști, măi Ionică, mai lasă-le încolo de cărți!”. De chiorât nu am chiorât eu, dar ochelari de citit mi-au trebuit de la 40 de ani, iar dacă o continuam cu lampa cu petrol, poate ajungeam la vorba tatii… Miracolul din viața copilului de 10 ani s-a produs pe 14 octombrie 1956, o zi pe care o am vie în memorie și acum. Spitalul din Lungeni, de „deasupra” casei noastre, intrase în reparație și extindere, la lucrări participând constructori din București. La vecinul meu, Pintilie Tudosia, stătea în gazdă unul dintre meseriași, electricianul Dan. Era scund, rotofei, șaten, cu părul creț, avea 30 de ani și mare trecere la femei. Și cum distanța de la spital până la casa vecinului era mică (cam 100 de metri), electricianul „a tras un circuit” și i-a pus lumină electrică. Când tata l-a întrebat dacă nu ne „dă” și nouă curent, Dan nu a stat pe gânduri și i-a zis: „Să fac rost de materiale și vin!…”. A venit chiar în ziua de „Cuvioasa Parascheva”, când eu cu tata și cu mama plecam la hram, la rudele noastre din Cotârgași. Aș fi rămas și eu acasă să văd cu ochii mei ce face meseriașul, dar părinții nu au fost de acord. Distanța era mare până la Goia, rudele multe și „bine pregătite”, așa că ne-am întors acasă pe la miezul nopții. Când am ajuns în „Dâmbul Spitalului”, casa noastră era luminată ca un palat. În acel întuneric de smoală, strălucea și își trimitea razele de lumină până la noi. Șmecherul de bucureștean lăsase toate becurile aprinse, iar în pridvorul cerdacului montase un bec de 200-300 Wați, ca să facă impresie. Eu nu m-am putut lăuda la școală, căci colegii mei din centrul Broșteniului sau chiar cei din satele Neagra și Hărăoaia se născuseră cu lumină. Dar în sinea mea eram tare mândru și bucuros. Am văzut diferența între a citi la bec sau lampă… Încet, încet, aproape toate casele din Lungeni, ba chiar și din satul de peste apă, Hăleasa, s-au racordat la rețeaua electrică. Energia electrică o producea „Uzina electrică” de la gura pârâului Neagra, în funcție de debitul de apă… Și comuna Broșteni, chiar dacă nu a fost în Imperiu, s-a bucurat de a fi printre primele localități din țară în care s-a aprins becul electric. Fiind moșia prințului Neculai și aparținând de Casa Regală, i s-a dat atenție localității noastre în acele timpuri. Școala era construită încă din 1840 de către boierul Alecu Balș, dar în 1892 Casa Regală a construit un local de școală nou, a înființat „Școala de meserii” (tâmplărie, fierărie, dogărie). Tot în anul 1892 s-a inaugurat și spitalul din Lungeni, înălțat pe un platou, deasupra satului. Între 1920 – 1930 s-a investit masiv în Broșteni: telegraf, primărie, judecătorie de pace, jandarmerie, Bancă populară, bibliotecă… Broșteniul era reședința plasei de munte și, de la Dorna în vale până la Poiana Teiului, toate comunele aparțineau de acea formă de organizare. În 1929 s-au inaugurat podul de beton de peste Bistrița, Uzina electrică, Spălătoria de lână și Căminul Cultural ”Principele Neculai”. La festivitatea de inaugurare au participat toate oficialitățile județului Suceava și prințul Neculai însoțit de regina-mamă. Aceste lucruri le știu de la buna mea mamă care, fiind elevă în clasa a III-a, a participat la eveniment. „S-a pus masă mare în noul cămin și primii care au stat am fost noi, copiii de la școală, cu învățătorii și profesorii. Pe lângă mâncare, am primit și câte o ulcică din mâna reginei-mame…”. Și dacă la Suceava primul bec electric s-a aprins acum 125 de ani, la noi, în Broșteni, acest lucru s-a petrecut cu 82 de ani în urmă, adică în septembrie 1929. Dar adevărata „revoluție energetică” de la Broșteni s-a produs după anul 1961, când s-a înființat IRE Suceava. Și aici am făcut eu conexiunea între localitatea mea, domnul director Mustață și mai sus menționata întreprindere. Cred că, în ceea ce s-a întâmplat și la Broșteni cu electricitatea, un rol determinant l-au avut și cei doi factori. Până la sfârșitul deceniului s-au înlocuit stâlpii de lemn cu cei actuali, din beton, am fost conectați la Sistemul Energetic Național – „uzina” pe apă nu mai făcea față numărului mare de consumatori –, s-a electrificat întreaga comună, cu excepția a 5 case din satul Dârmoxa. Între 1970 – 1971 s-a înființat Centrul Energetic Broșteni unde lucrau 10-12 salariați – electricieni, șoferi, casieri. Orice deranjament casnic se remedia în mai puțin de o oră. Electricienii erau școliți, erau profesioniști. Echipa a fost condusă de maistrul Traian Atodiresei, apoi de Iosif Ruscanu. Aveau de întreținut zeci sau poate sute de kilometri de linii de înaltă , medie și joasă tensiune și stația de transformare de 110 kV de la Barnar. Vrând, nevrând am fost martor ocular al acelor timpuri când s-a electrificat județul. În anul 1970, când m-am angajat la sectorul forestier Barnar, se lucra la construcția liniei de înaltă tensiune Bicaz – Suceava și Barnar – Vatra Dornei. Noi aveam de defrișat și de scos lemnul de pe traseul liniei și de transportat pe linia CFR toate materialele necesare: subansamblurile din stâlpii metalici, cabluri, accesorii, ciment, balastru. Dimineața devreme, când prima garnitură pleca de la Barnar, în deal erau cuplate și două lăzi special construite pe vagoane, dar și o platformă cu materiale și zeci de electricieni. La defrișarea liniei am participat personal cu 4 sau 5 dintre cei mai buni fasonatori mecanici. Terenul era foarte accidentat și, pentru a evita accidentele, foloseam corzi, frânghii pentru ca oamenii să nu alunece în prăpastie. Mă gândeam că dacă nouă ne-a fost așa de greu la defrișat, cum vor reuși energeticienii să ridice stâlpii giganți de oțel? Dar nu am aflat… Eu plecam dimineața odată cu ei la treburile mele – montări de funiculare, drumuri de tractoare –, iar seara, când coboram pe Valea Barnarului, îmi ieșeau în cale stâlpii ridicați pe coastele abrupte din Chei. Prin minte îmi mai stăruie și acum energia, dar și spiritul de echipă ale meseriașilor, dar și câteva nume: Lercă, Corogoanță, Condor… (?) Stau și mă întreb: „Dacă nu ar fi fost acei ani de foc, când s-a electrificat țara cu sute de mii de kilometri de linii electrice, cu milioane de stâlpi, ce am fi făcut acum?”. În legislatura 2000 – 2004, când am fost primar al comunei Broșteni, am făcut numeroase măsurători, documentații și intervenții la forurile competente pentru electrificarea celor 5 case de la Dârmoxa. Când auzeau de un kilometru de rețea și 25 de stâlpi, era ca și cum le-aș fi propus un tunel pe sub pământ de la Broșteni la Suceava… ”Scump!… Nu sunt bani!…” Concluzia mea este că în perioada de care ne vorbește domnul director Ovidiu Mustață au fost oameni înțelepți și bine intenționați, care au făcut niște lucruri bune, necesare, ca la carte. Ce se întâmplă acum?… Au venit alții și le-au stricat. Centrul Energetic de la Broșteni s-a desființat, în caz de deranjamente suni la telefon și asculți muzică de robot! Până vine un electrician din Vatra Dornei îți poate lua casa foc! Energia o plătim „estimativ”, prezumtiv, după ureche, la 2-3 luni: o dată 150 de lei, altă dată 360 lei, astfel că noi, pensionarii, rămânem fără bani pentru pâinea cea de toate zilele, iar cei bolnavi de inimă (așa ca mine) suntem predispuși la infarct. Am auzit că acest sistem vine din Germania. Dar cred că acolo factura energiei reprezintă un procent mic dintr-o pensie sau salariu, nu 30-35% ca la noi. Pentru că, în perioada când era director al IRE Suceava dl Ovidiu Mustață, plăteam într-o lună prețul unei sticle de rachiu!… ION GAVRIL, Broșteni

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: