Provocator sau ecumenism local… de cumetrie!

Ecumenismul este adunarea întraolaltă a întâistătătorilor Bisericii pentru a rezolva problemele ce țin de DREAPTA ÎNVĂȚĂTURĂ, numită după cuvântul grecesc ORTODOXIE. S-a reușit doar în șapte rânduri adunarea întâistătătorilor Bisericii, întrunirea lor purtând numele de SINOD ECUMENIC, adică A TOATĂ BISERICA.
 

Cum de la 1054 s-a desprins Biserica Romano-Catolică, apoi din ea s-a desprins, la 1517, Protestantismul, iar „în vremurile din urmă, adică începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea, cultele neoprotestante și sectele – că nu le mai știi numărul și orientările –, ecumenismul de acest tip nu s-a mai realizat. De ce? Pentru că multitudinea de culte nu mai știu cărui dumnezeu slujesc, iar acum se împlinește cuvântul Sf. Scripturi, care zice că „s-au sculat hristoși mincinoși și prooroci mincinoși și vor face semne și minuni, ca să ducă în rătăcire, de se poate, pe cei aleși !” (Marcu XIII, 22)”. După trecerea timpului și văzând că „protestând și neo-protestând” din rădăcina lor au ieșit sumedenie de secte cu interese și gânduri proprii, dar mai ales că prin protest comunitățile lor au dezbrăcat de spiritualitate locașurile de cult vechi, iar pe cele noi le-au „îmbrăcat” doar cu texte din bibliile lor măsluite (spun biblie și nu Sf. Scriptură, pentru că au mutilat textul și au căzut sub anatema apostolească, Gal. I, 8), acum caută spiritualitate și au început campania de întoarcere la practica Bisericii din zorii creștinismului, care ținea sinoadele ecumenice. Ce a ieșit din această inițiativă? Mișcarea ecumenică! Ce vrea această mișcare ecumenică? Vrea ca bisericile să se unească! Ce credință să mărturisească? La această întrebare răspunsul firesc ar fi „DREAPTA CREDINȚĂ”, dar lor nu le „pică bine” pentru că Dreapta Credință este ORTODOXIA și ei tocmai cu Ortodoxia duc războiul. Biserica Ortodoxă este Trupul lui Hristos cel Adevărat, Ea trebuie omorâtă ca și fiul din pilda „Lucrătorilor răi ai viei”, trimis să aducă roadele la bună vreme, dar ei s-au sfătuit și au zis: „Acesta este moștenitorul, veniți să-L omorâm și să avem noi moștenirea Lui!” (Mat. XXI, 38). Mișcarea ecumenică de azi nu are nimic comun cu ecumenismul din Biserica Ortodoxă – preocupată de a aduna în jurul Ei pe toți cei care s-au desprins la o anume vreme, „așa cum adună pasărea puii săi sub aripi” (Mat. XXIII, 37). Această mișcare este centrifugă, are interese străine de adevăr, vrea ca să renunțăm noi la Ortodoxie și să umplem casele de adunare pentru a căpăta prin noi din nou spiritualitatea de care ei s-au dezbrăcat, vrea ca să întemeieze o altă religie, pe care europenii o numesc „Era nouă”, iar pentru această lucrare Europa le pune fonduri la dispoziție ca să poată organiza „marea evanghelizare” în care să se amestece totul, minciuna cu adevărul, virtutea cu păcatul, bărbații să se unească între ei și femeile între ele…, deviaționiștii să ne arate fundul mărșăluind pe străzi sub paza asigurată de jandarmii plătiți din impozitele noastre și … tot așa! O să mă întrebați de ce scriu aceste rânduri; și eu trebuie, în lumina adevărului, să vă răspund. Dau acest răspuns cu durere în suflet și cu regretul că de cele mai multe ori cei care conduc comunitățile – adică țara asta, deși „o samă” dintre ei se declară ortodocși, sunt cei dintâi care fac pe plac Europei și mișcării sale de a întemeia Era nouă. Am spus că scriu în lumina adevărului și iată: un localnic din satul Lisaura, Marișca Ilie Dinu, baptist sau poate de altă orientare religioasă, a depus la Primăria Ipotești o solicitare prin care cerea să i se permită amplasarea unui cort în apropierea bisericii noastre pentru a organiza „o școală de evanghelizare”, în zilele de 15-16-17 iulie 2011. Ne-am fi așteptat ca autoritatea locală să se informeze despre această acțiune și apoi, în cunoștință de cauză, să dispună asupra solicitării, ținând cont de majoritatea credincioșilor ortodocși, de faptul că locul ales este nepotrivit – fiind în apropierea bisericii –, de faptul că satul este evanghelizat încă din vremea Marelui Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt, de faptul că… primarul se declară ortodox și putea lua ca exemplu pe Sfântul Mare Mucenic Dimitrie – care este ocrotitorul satului… Ei, Marele Mucenic, deși primise funcția de dregător din partea împăratului, nu a îndeplinit porunca acestuia de a ucide pe creștini, doar ca să rămână în fruntea comunității, dar cu primarul nostru-i altceva. Ar fi putut spune și el: „Vă dau acceptul pentru evanghelizare, dar nu tulburați comunitatea ortodoxă a satului alegând acest loc, pentru că acest lucru este provocator și se înscrie în acțiunea prozelitistă”. Nu, primarul nostru, ca să mai primească încă un mandat cu sprijinul celor de la alte culte, nu a ținut seama de demersul făcut de parohie și de credincioșii ortodocși, a dat aprobarea și gata, ce contează că ne tulbură pe noi ortodocșii. …Drepturile omului sunt invocate, ale lor nu ale noastre, noi ortodocșii nu mai suntem oameni care avem drepturi, noi suntem papuași, congolezi, indieni…, adică păgâni și am rămâne fără mântuire dacă nu „ne-ar evangheliza în cortul lor”. Dar noi avem Cortul nostru Sfânt – Biserica! Ce nădejde poți să ai într-un primar ortodox „care negociază ortodoxia sa” pentru a câștiga un nou mandat? Acum suntem în situația de a începe un boicot pentru alegerile locale din 2012, iar eu ca slujitor al Bisericii trebuie să le spun credincioșilor că acțiunea „evanghelizatoare” este o insultă la adresa credinței ortodoxe, că această insultă a fost girată de primarul comunei și că la alegerile următoare nu trebuie să se mai prezinte la vot pentru că drepturile noastre, ale ortodocșilor, „sunt ca o cârpă lepădată” înaintea domniilor lor. Adică, dacă tot nu ni se respectă dreptul elementar de a avea liniște în comunitatea noastră, noi de ce să girăm prin vot pe cineva, doar pentru a mai câștiga un nou mandat? Aflând despre inițiativa organizării „cortului de evanghelizare”, am înaintat un demers către primărie pentru ca aceasta să analizeze dincolo de rânduri și să vadă adevărata intenție a acestei acțiuni, așa că am specificat următoarele: > „Biserica Ortodoxă «nu și-a pus cortul» pentru evanghelizare în poarta nimănui și actul acesta însemnează nici mai mult nici mai puțin decât o insultă la adresa comunității noastre de ortodocși; > Biserica Ortodoxă este categoric împotriva practicilor prozelitiste, nu este agresivă și comunitatea noastră se consideră evanghelizată din moși-strămoși; > Satul Lisaura nu este un loc fără de Dumnezeu și păgân ca să vină peste noi diverși evanghelizatori pentru a ne scoate la lumină, lumina lor – care însemnează cu adevărat aruncarea în întuneric și în ignoranță”. La solicitarea noastră am primit înștiințarea că „s-a avizat favorabil cererea domnului Marișca Ilie Dinu” și apoi primăria a întemeiat răspunsul pe art. 2 din Legea cultelor, care spune că „libertatea religioasă cuprinde dreptul oricărei persoane de a avea sau a adopta o religie, de a și-o manifesta… în public… prin educație religioasă …, nu poate face obiectul altor restrângeri…”. Comisia de avizare semnatară a înțeles din demersul nostru că vrem „să restrângem” această manifestație, ceea ce este total fals, noi am cerut ca această manifestație „să nu fie ținută în apropierea bisericii noastre pentru că este un act provocator”, că locuri, slavă Domnului, sunt destule. Abia după ce am primit răspunsul am înțeles că așezarea acestui cort de evanghelizare are legătură cu „…protecția ordinii, a sănătății și a moralei publice” și cu „protejarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului!”. M-am întrebat, mă întreb și mă voi întreba până ce mă va lămuri cineva, poate comisia de avizare în cauză, noi nu suntem oameni cu drepturi fundamentale? Da… nu mai vrem răspuns, pentru că în ochii prea onoratei comisii nu mai suntem oameni, sunt oameni numai minoritarii, de la secte la etnii și deviaționiști! Pentru moment am crezut că evanghelizarea la cort se adresează unei astfel de minorități și mi-am zis: „uite dom’le un lucru bun”, da’ când colo era vorba de noi, ortodocșii, noi suntem păgânii, de noi se tem organele locale ca să nu fim „obiect de restrângeri” față de ceea ce vor evanghelizatorii să facă. Mulțămim primăriei și comisiei sale de avizare, care „ne-a luminat ca să nu murim proști”, am luat cu seamă și eu ca unul care trebuie să-mi apăr credincioșii de „păstorii care sunt ca furii și tâlharii de suflete” și voi deschide mai des ca până acum Sf. Scriptură și voi arăta credincioșilor că pe „cel care nu este păstor și sare pe aiurea în staulul oilor” (Ioan cap. X) trebuie să-l prind și să-l arunc dincolo de gard, în „cele ale tatălui lui, diavolul și satana”. Păi cum să nu mă încerce un astfel de gând, când toate familiile de ortodocși au primit invitația de a participa la evanghelizare timp de 3 zile, în care este precizat amplasamentul – „lângă școală”, dar fără a adăuga că aceasta este lângă biserică? Spuneam în încheierea demersului nostru adresat primăriei că „în cazul în care dorința noastră va fi ignorată, ne vedem puși în situația de a începe acțiunea de apărare împotriva actelor provocatoare pe care aceștia le inițiază”, ceea ce facem și o vom face cu prilejul oricărui cuvânt de învățătură pe care-l vom rosti și în care vom arăta adevărata intenție a celor care au cerut să ne evanghelizeze, cât și a celor care ne-au pus legea omenească în față „ca să se spele pe mâini și să se absolve de vină”, uitând de legea lui Dumnezeu, cu care vor trebui să se întâlnească ca să răspundă la întrebarea pusă într-un titlu de articol: „Și cu Dumnezeu ce faci?” (Lumina, marți, 12 iulie 2011, pag. 10), dar și de Constituția țării, care spune în art. 29, alin. 4: „În relațiile dintre culte sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau acțiuni de învrăjbire religioasă”. Să înțeleg că onorata comisie de avizare nu cunoaște acest articol, pe care, prin trimiterea invitației „la toată casa de ortodox”, chiar și la cea parohială, „n-a bănuit” că așa se va întâmpla? Atunci să-i sancționeze potrivit legii în baza căreia au dat avizul și au răspuns solicitării noastre sau măcar să ne spună dacă era cuprinsă în cererea dl Marișca Dinu pentru organizarea evanghelizării în cort și împărțirea de invitații la toate casele ortodocșilor din satul Lisaura sau aceasta rămâne doar o provocare? Și uite așa mișcarea ecumenică își țese caierul pentru religia Erei noi! Uite așa religia Erei noi are la bază drepturile omului izvorâte din practica diavolului pe când ispitea pe Mântuitorul, cum zice Scriptura: „Din nou diavolul L-a dus pe un munte foarte înalt și I-a arătat toate împărățiile lumii și slava lor. Și I-a zis Lui: Acestea toate Ți le voi da Ție, dacă vei cădea înaintea mea și Te vei închina mie!” (Mat. IV, 8-9). Să fi spus și primarul nostru ca Mântuitorul: „Piei, satano, că scris este: Domnului Dumnezeului tău să te închini și Lui singur să-I slujești?” (Mat. IV, 10). Nu, nici în ruptul capului, pentru că nu poate, mai trebuie un mandat, ș’apoi pe vremea Sf. Mare Mucenic Dimitrie, că tot am amintit de el, era altceva, era… vremea jertfei pentru credință. Din nefericire, s-au dus aceste vremuri, acum cuvântul Sf. Pavel: „Nu mai este iudeu, nici elin, nu mai este nici rob, nici liber …” (Gal. III, 28) nu mai este la modă, pentru că a fost înlocuit de „bisericile reformei, care încă protestează” – cum spunea vrednicul de pomenire Mitropolitul Antonie al Ardealului. Cum? Cu femeia episcop din Anglia, cu căsătoria religioasă oficiată în Olanda și aiurea între boi bărbați, cu „demnitatea episcopului homosexual” girată de președintele american la învestitură și cu acoperirea icoanei ca să-și poată ține cuvântul, cu… Apostolul Pavel întreba pe galateni: „Am ajuns vrăjmașul vostru, spunându-vă adevărul?”. Și eu, cu siguranță, voi fi socotit vrăjmaș, căci „fiind împreună lucrător cu Hristos…, îndemn… să nu dați sminteală întru nimic…”, chiar dacă suntem „ca niște săraci… ca unii care nu au nimic și… niște necunoscuți, deși bine cunoscuți…” (II Cor. VI, 1-3, 9-10). Grija noastră pentru Biserică este îndreptățită și se sprijină pe cuvântul Apostolului, care spune: „Puțin aluat dospește toată frământătura… căci trupul (cu drepturile omului cu tot) poftește împotriva duhului… iar faptele trupului sunt cunoscute: adulter (prin căsătoria de probă…), desfrânare (prin împreunări de tot felul și împotriva firii), necurăție, destrăbălare, închinare la idoli (fanii lui X și Y)…, eresuri (rătăcirile de la credința cea adevărată), pizmuiri, ucideri…” (Gal. V, 9-20) și alaiul batjocoritor de la parada homosexualilor! A, da, de ce n-au cerut să pună cortul de evanghelizare în drumul celor care mărșăluiau în ținute oribile și deșănțate ca să-și arate poftele? Că n-am văzut ca între cei care au luat atitudine să fie și dintre sectari vreunul. Nu, ei vor să fure din munca altora, adică dintre „cei aleși și evanghelizați deja”, e mai simplu pentru că „schimbă doar sigla și sloganul pentru a câștiga banul”, și cei care cer și cei care… aprobă. Știm că Mântuitorul a spus apostolilor și prin ei nouă: „În lume necazuri veți avea, dar îndrăzniți. Eu am biruit lumea!” (Ioan XVI, 33). Și noi o vom birui, cu toate mișcările lor ecumenice, cu toate corturile lor de evanghelizare și cu toate „căruțele și caii lor”, vorba psalmistului, dar trebuie să îndrăznim, să avem curajul, să nu fim lipsiți de jertfă ca… primarul nostru, să-i dea Dumnezeu sănătate! Sub titlul de început, „ecumenismul local… de cumetrie”, vreau să arăt că Mișcarea ecumenică și-a stabilit repere pe care Ortodoxia nu le poate accepta, și aceasta deoarece agresivitatea cu care prozelitismul este folosit împotriva Bisericii Ortodoxe ia amploare și este susținut cu fonduri chiar de inițiatorii ecumenismului, după un program bine stabilit încă de prin anul 1994, difuzat în toată țara, în care se preciza acțiunea, sursa financiară și metoda. Mă opresc doar la metoda din acel program: „Acolo unde nu sunt membri ai vreunui cult se va aloca suma de până la 30.000 dolari pentru construirea unei case de adunare și se vor aloca sume suficiente pentru construirea de locuințe”. După 16 ani de la declanșarea acestui program prozelitist în satele ortodoxe au apărut și alte culte… Acesta este ecumenismul de cumetrie, n-are legătură cu adevăratul ecumenism, pe care Biserica Ortodoxă Română îl sprijină prin ierarhii săi și cu implicarea totală a P.F.P. Patriarh Daniel, pentru ca „toți să fie una”, în spiritul unității tuturor bisericilor precum ne rugăm în Sf. Liturghie. Ecumenismul local „se învârte” exclusiv în relația dintre cultele și sectele care se unesc pentru a smulge „din brațele părintești” pe fiii Bisericii, iar acest lucru trebuie „pus pe masa” ecumeniștilor occidentali, ca să știe că noi știm ceea ce se află dincolo de ceea ce afișează în public. În anul 2005, Mitropolitul Antonie Plămădeală, sesizând acest lucru, își arăta dezamăgirea față de „cele ascunse ale ecumenismului” și zicea: „Am fost foarte implicat în dialogul ecumenic. Am fost chiar un luptător pentru ecumenism timp îndelungat. Îmi pare rău însă că acum, după 50 de ani de încercări, ecumenismul se află tot la început. După mine, vinovați sunt în primul rând cei din Consiliul Ecumenic, pentru că nu au dus la bun sfârșit niciuna dintre problemele pe care le-au avut… Eu n-aș zice că mai așteptăm ceva de la mulțimea de confesiuni și direcții în care creștinismul e organizat. În momentul de față, nu cred că cineva mai așteaptă ceva. Ecumenismul a luat-o pe o cale greșită, care pornește din inima Consiliului Ecumenic. Poate că ar trebui cumva reformat, pentru ca să înceapă tratative care să dea niște rezultate. Pentru că ideea în sine rămâne bună. Felul cum s-a dezvoltat însă rămâne sub semnul întrebării. Eu sper totuși că într-o zi vom putea spune că ceva s-a schimbat și că de acum înainte mergem pe drumul cel bun”. Speranțe rămase deșarte, pentru că în jurul Bisericii Ortodoxe se adună tot mai mulți „păstori plătiți să-i răpească oile”, au fonduri din ce în ce mai mari cu care ademenesc pe credincioși în vreme de criză, iar virtutea credinței de altă dată s-a răcit. Să fie oare vorba despre răcirea credinței din vremurile din urmă? Poate că da, cine știe… A, știe pastorul american care „a ratat sfârșitul lumii” și l-a propus pentru luna lui decembrie a anului de grație 2011 și de aceea se grăbesc „ăștia” să ne evanghelizeze! Cum să nutrești speranțe de ecumenism adevărat în condițiile în care în satele noastre ecumenismul local de cumetrie a devenit metodă de luptă împotriva Ortodoxiei? Ecumenismul de cumetrie va trebui să răspundă la întrebarea pusă mai devreme primarului nostru: „Și cu Dumnezeu ce faci?”. Dar aici adăugăm practicile din cadrul cultelor occidentale care-și „cresc fiii” pe meleagurile noastre: Ce faci cu cununiile săvârșite la altarele lor între bărbați cu bărbați și femei cu femei și ce răspuns dai lui Dumnezeu pentru acest păcat? Și dacă tot s-a dat aviz favorabil pentru evanghelizarea în cort, mi se pare normal ca să se înceapă cu răspunsul la această întrebare, nu? Uite, dacă atunci când vor da răspunsul în care să arate ce spune Dumnezeu despre acest păcat și dacă la altarul lor se acceptă astfel de practici, aș cere ca să-mi aducă la poartă acest răspuns în scris, măcar așa cum mi-au adus invitația ca să fiu evanghelizat și așa cum au dus astfel de invitații la toate casele ortodocșilor din sat. Dar întâi să-și dea loruși răspunsul, având pe Dumnezeu Judecătorul de față. …Iar acest articol l-am publicat în pagina noastră de ziar pentru că, din nefericire, ecumenismul local de cumetrie se repetă în toate parohiile noastre și… trebuie să știm cum să ne apărăm, pentru unii cu Sf. Scriptură în mână și pentru alții… cu votul! Preot IONEL FILON

Print Friendly, PDF & Email
Etichete:

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: