Părintele Ionel

Pe data de 29 iunie a.c., când Biserica prăznuiește pe cei dintâi dintre Apostoli, pe Sfinții Petru și Pavel, Biserica Bucovinei a comemorat 7 ani de la ridicarea la veșnicele locașuri a fiului său, a celui care, prin jertfelnicia, prin dăruirea și prin punerea sa în slujba aproapelui a fost un adevărat apostol al plaiurilor bucovinene, Părintele Ionel Maloș.
 

preotul Ionel MALOȘ

Un sobor impresionant de preoți și diaconi, avându-l în frunte pe întâistătătorul lor, Înalt Preasfințitul Arhiepiscop Pimen, a înălțat rugăciuni pentru sufletul celui care a fost pentru cei prezenți părintele, tatăl, colegul sau prietenul, dar care, adunând toate aceste numiri, rămâne în sufletele noastre ale tuturor, simplu…, părintele Ionel! Părintele Ionel Maloș s-a născut la 27 decembrie 1955 în comuna Marginea, lângă Rădăuți. Urmând chemării sale interioare de apropiere continuă față de Dumnezeu, a absolvit cursurile Seminarului Teologic de la Mănăstirea Neamț ca șef de promoție în anul 1976. Încă din timpul Seminarului, părintele Ionel s-a apropiat de obștea Mănăstirii Putna îndeplinind ca tânăr teolog (elev și apoi student) diverse ascultări, în special aceea de ghid, până la hirotonia sa întru diacon, la hramul din anul 1979 al acestei Sfinte Mănăstiri. Ulterior, avea să fie hirotonit și preot pe seama parohiei Laura din comuna Vicovu de Sus, mai întâi ca preot doi, devenind paroh în 1981. Începând din anul 1995, avea să-și înceapă adevăratul său urcuș duhovnicesc, urcuș care în viața unui preot se materializează într-un singur mod, și anume acela de a fi împreună lucrător cu Hristos la zidirea Bisericii Sale. Spun aceasta datorită faptului că, începând cu acest an, părintele Ionel, devenind protopop de Rădăuți, a lucrat cu o râvnă greu de aflat astăzi la cineva dintre noi la întărirea conștiinței creștine și naționale în inimile tuturor celor care intrau într-un fel sau altul în legătură cu el. Acest lucru a fost posibil în primul rând datorită trezviei sale, căci el, deși se vedea pe sine în „conducerea” Bisericii, ocârmuind sufletele aflate în păstorirea sa, nu uita nicio clipă, așa cum însuși o spunea adeseori, că are de zidit în primul rând biserica din sufletul său. Mănăstirea Putna a fost numită Ierusalimul neamului românesc, iar din neamul acesta fac parte toți cei care gândesc și simt românește, indiferent de granițele între care vitregiile vremii i-au silit să trăiască. Fiind legat de Mănăstirea Putna cu legături puternice și adânci, părintele Ionel s-a comportat ca un adevărat fiu al acestei mănăstiri și al neamului său, fiind sufletul mișcării de apropiere spirituală și națională a românilor aflați în cele două părți ale Bucovinei. Credincioșii din satul Crasna au fost martorii acelui moment emoționant în care părintele Ionel împreună cu parohul lor, părintele Vasile, având epitrahilele pe grumaz, au rupt gardul de sârmă care-i despărțea, iar atunci frații au putut să-și îmbrățișeze frații! El s-a implicat trup și suflet în viața și în nevoile acestor români, drept pentru care părintele Ionel a rămas și acum în inimile românilor din părțile aflate dincolo de fruntariile țării, în zona de nord a Bucovinei, ca o icoană a ceea ce înseamnă a fi român, a gândi și a simți românește. Se spune că Dumnezeu îl ia la Sine pe om atunci când acesta se află cel mai aproape de El, atunci când acesta va fi dat tot ceea ce putea el mai mult și mai frumos! În viața părintelui Ionel acest moment a fost unul cu adevărat măreț, și a fost legat – cum s-ar fi putut altfel – de cel pe care l-a iubit și l-a slujit cu credincioșie, ca un adevărat oștean, Sfântul Voievod Ștefan cel Mare! Privind acum în urmă, nu pot să nu mă gândesc la toate întâmplările care au premers și au urmat marelui eveniment de la 2 iulie 2004. Într-adevăr, parcă toate acțiunile îl aveau pe el, pe părintele Ionel, în miezul lor. Și el însuși parcă se grăbea, uneori îmi venea să zic cu o grabă nefirească, la împlinirea lor cu o râvnă și o bucurie care-i molipsea pe toți. El reușea să-i țină aproape și pe credincioșii noștri, și pe cei de dincolo de graniță, și pe tinerii studenți membrii ASCOR, pe toți. Chiar și pe mine nu de puține ori m-a întărit și m-a sprijinit atunci când condițiile exterioare îmi slăbeau puterile încercând să mă descurajeze. Organizarea primirii tinerilor porniți în pelerinajul condus de ASCOR, pelerinaj făcut pe jos de la Suceava la Putna, pe care l-am intitulat atunci „pe urmele strămoșului cuminte”, a căzut în cea mai mare parte tot pe umerii lui. Împreună cu părintele Vasile Gavrilă, conducătorul ASCOR, a fost sufletul acestui pelerinaj, așa cum a fost sufletul întregului eveniment de la 2 iulie 2004, dedicat trecerii a 500 ani de la mutarea la veșnicele locașuri a Sfântului Voievod Ștefan cel Mare. El, părintele Ionel, sufletul acestui eveniment, avea să nu ia parte însă la el alături de noi. Ziua de 29 iunie 2004 a însemnat un moment greu de purtat și de înțeles pentru noi. Dumnezeu l-a luat la El și, odată cu el, parcă a luat și curajul nostru. Și asta chiar atunci când ne pregăteam să desăvârșim ceea ce părintele Ionel își dorise să vadă și la care să ia parte, deși se considera nevrednic. Eu n-am crezut atunci că acest eveniment, unic în viața unui urmaș al urmașilor lui Ștefan, se va putea înfăptui fără el, fără părintele Ionel. Dar atunci nu înțelegeam poate ceea ce astăzi este limpede: forța pe care părintele Ionel o pornise din timpul vieții sale, când se afla printre noi și mișca inimile noastre spre râvnă pentru credința și neamul nostru, această forță devenise ca o avalanșă de neoprit. Și această avalanșă a lucrat și lucrează încă în inimile noastre și nu se va opri, căci este susținută de Însuși harul dumnezeiesc. Aceeași lucrare s-a văzut prezentă și în vremurile creștine primare, când credința a numai câtorva oameni a mișcat și mișcă de mai bine de 2000 de ani inimile fiilor către Tatăl lor. Acești oameni au fost Sfinții Apostoli, și acesta a fost harul deosebit dat lor de către Dumnezeu. Am îndrăznit pentru aceasta să aduc acest smerit omagiu celui care pentru mine, și pentru noi toți, a fost ca un Apostol… părintele Ionel! Arhimandrit MELCHISEDEC VELNIC, Starețul Mănăstirii Putna

Print Friendly, PDF & Email
Etichete:

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: