Pogorârea Duhului Sfânt

Sărbătoarea Cincizecimii este praznicul împărătesc închinat prin excelență preamăririi Sfintei Treimi, deoarece prin Pogorârea Sfântului Duh ne încredințăm că Dumnezeu este Treimic. Și anterior, atât din Vechiul Testament, deși mai vag, cât și din învățătura lui Hristos, oamenii au aflat că Dumnezeu este Treimic, dar încredințarea în legătură cu cele trei ipostasuri ale lui Dumnezeu s-a făcut în Ziua Cincizecimii.
 

Astfel, Cincizecimea este sărbătoarea teologiei ortodoxe. Vorbind în termeni ortodocși, spunem că învățătura despre Dumnezeu, teologia, este deosebită de învățătura despre Întrupare, iconomia. În ziua Cincizecimii însă, teologhisim despre iconomie și aflăm că Dumnezeu este Treimic: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh (Hierotheos Vlachos). Persoana a treia a Sfintei Treimi, în ordinea descoperirii și nu a importanței sau a distincției, are în iconomia mântuirii atribuită lucrarea de sfințire a creației, Biserica și Tainele, fiind prezentă în existența creației ca principiul care comunică viața: Duhul lui Dumnezeu este cel ce m-a făcut și suflarea Celui Atotputernic este dătătoarea vieții mele (Iov XXXIII, 4). Sfântul Ioan Gură-de-Aur arată că prin pogorârea Sfântului Duh asupra Apostolilor, în chip de limbi de foc, în ziua Cincizecimii, Fiul trimite darurile împăcării lui Dumnezeu cu credinciosul prin jertfa Sa. Între Fiul și Sfântul Duh s-a făcut nu numai un schimb, în virtutea căruia Fiul a luat pârga firii noastre pe care a înălțat-o la cer și ne-a trimis pe Duhul Său, ci Hristos proslăvit, vrând să arate că L-a împăcat pe Tatăl cu noi și L-a făcut milostiv, ne-a trimis în dar Duhul Său. Venirea Duhului este semnul împăcării dintre Dumnezeu și om în Iisus Hristos, după cum oprirea Duhului Sfânt a fost semnul mâniei lui Dumnezeu. Într-adevăr, Apostolul Ioan afirmă că înainte de Cruce nu era Duhul Sfânt în lume, deoarece nu se făcuse împăcarea cu Dumnezeu prin jertfa Fiului și Fiul nu se proslăvise ca dreptate pentru ascultarea Sa: Că încă nu era dat Duhul, pentru că Iisus încă nu fusese proslăvit (Ioan VII, 39). De aceea Însuși Mântuitorul spune că Înălțarea Sa la cer este de trebuință pentru a trimite pe Duhul ca semn și ca dar al împăcării noastre cu Dumnezeu prin jertfa Sa: Vă este de folos ca să Mă duc Eu, căci dacă Mă voi duce, Îl voi trimite la voi (Ioan XVI, 7). Prin urmare, Duhul Sfânt este cel care împărtășește efectul jertfei lui Iisus Hristos, Cel care dă mărturie că am primit înfierea, că am devenit în Hristos fii ai lui Dumnezeu după har: Duhul Însuși mărturisește împreună cu duhul nostru că suntem fii ai lui Dumnezeu (Rom VIII, 16). De aceea nimeni nu poate să numească Domn pe Iisus decât în Duhul Sfânt (I Cor. XII, 3). Tot Sfântul Ioan Hrisostom spune că, fără venirea Duhului Sfânt, Biserica n-ar fi luat ființă. Aceasta, deoarece toată firea avea nevoie de sfințirea Duhului și deoarece nimeni nu putea să intre în Împărăția lui Dumnezeu fără nașterea de sus, adică fără a fi primit în mod real o viață nouă prin Duhul Sfânt: De nu se va naște cineva din apă și din Duh, nu va putea să intre în Împărăția lui Dumnezeu (Ioan III, 5). Biserica a fost întemeiată la Cincizecime, când Duhul Sfânt, în chip de limbi de foc, a coborât asupra Fecioarei Maria, a Apostolilor și a celor care erau cu ei (Fapte II, 1; I, 13-14). Sfântul Duh dă Bisericii darul de a păzi adevărul, o călăuzește și o ferește de orice greșeală (Ioan XIV, 26). Duhul Sfânt, care cunoaște adâncurile lui Dumnezeu (I Cor. II, 10), a inspirat pe profeții dinainte de Hristos și pe autorii cărților Vechiului și Noului Testament: Unul este Duhul Sfânt, sfințitorul și îndumnezeitorul tuturor, cel care a vorbit în Lege și Profeți, în Vechiul și Noul Testament. Praznicul Pogorârii Sfântului Duh este, așadar, actul de naștere în chip văzut al Bisericii Universale, trupul tainic al Mântuitorului nostru Iisus Hristos. De aceea am putea spune, extrapolând, că fiecare Biserică drept-măritoare, înainte de a avea propriul hram cu care a înzestrat-o ctitorul ei, se poate socoti sub directa binecuvântare a Cincizecimii izvorâtoare de Duh Sfânt. Prin harul revărsat în lume la Cincizecime s-a împlinit în primul rând promisiunea făcută omului încă de la creație: aceea de a putea deveni dumnezeu. Fără Înălțarea la ceruri a firii umane unite cu divinitatea în Persoana Mântuitorului nostru Iisus Hristos și fără Pogorârea Sfântului Duh la praznicul împărătesc pe care îl sărbătorim mâine nu am putea vorbi de realizarea dezideratului asemănării noastre cu Dumnezeu. Preot DUMITRU NICHITA, Mănăstirea Dragomirna

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: