Netrebnici

Cine își închipuie că Securitatea mai este „reprezentată” de torționarii mai mari sau mai mici în grad care încă trăiesc se înșală amarnic. SRI-ul de astăzi continuă dimensiunea informativă a vechiului serviciu de informații, între timp fiind create instituții ale statului care asigură continuitate și dimensiunii punitive a activității „ochilor albaștri”. Nimic nou sub soare, deci, fiind astfel siliți să admitem că statul are nevoie (n-ar trebui s-o aibă politicienii) de instrumente care să-l apere. De ce siliți? Pentru că aversiunea față de Securitate și de exponenții ei ar trebui să ne lecuiască de scormonirea și răsscormonirea gropii de gunoi pe care aceasta/aceștia au săpat-o în sufletul neamului românesc.

 

Au fost scoase de acolo destule nume de torționari, dar mai ales de colaboratori, care meritau arătați cu degetul și sancționați. O lege a lustrației ar fi făcut mai multă ordine în configurarea atitudinii noastre față de cei care au făcut răul imputat Securității. O asemenea lege ar fi lămurit până unde se poate merge cu scurmatul în cocina lăsată de Securitate. Și mai ales cât de mari pot fi vinovățiile, căci a te regăsi, un personaj mai cu moț fiind, în arhivele Securității, având în vedere amploarea activității acesteia de intimidare și racolare, nu-i mare surpriză. Reamintesc aici că-mi permit să judec astfel pentru că „celebrul” și „odiosul” CNSAS mi-a răspuns că-s curat. Și pot fi sigur de aceasta măcar și pentru faptul că ofițerul (colonel la vremea aceea) care „se ocupa” de „Zori noi” nici nu știu dacă mă cunoștea bine. Ca și pe alți colegi (în afara celor bănuiți că dau des cu subsemnatul pe la Secu…). Și iată că aflăm dintr-un articol trimis nouă pe internet că și academicianul Dimitrie Vatamaniuc ar fi fost colaborator al Securității! Este vorba de un articol făcut public, „întâmplător”, pe gardurile Suceviței, acolo unde eminescologul se află într-un litigiu cu ceva boși. „Dacă-i adevărat, ne face de rușine comuna”, afirma una dintre notabilitățile comunei. Haida, de! S-ar putea chiar și renumele lui Eminescu să fie umbrit de „securistul” de Vatamaniuc! Este ridicol. Articolul face publice două rapoarte: unul despre o colegă a raportorului care se plângea că-i viola Ceaușescu scrisorile, iar altul despre un profesor de la „Ștefan Gheorghiu”, care colabora cu „Europa liberă”, Securitatea având mare noroc că-l deconspira astfel Dimitrie Vatamaniuc! Iată însă, prin ricoșeu, o confirmare că și la „Ștefan Gheorghiu” mârâia lumea. Niște netrebnici au găsit calea de a-l umili pe academician. Omul, tocmai devenit cetățean de onoare al județului, are în spate o operă care strivește sub greutatea sa două rapoarte stupide despre care nu știm dacă au făcut vreodată rău cuiva sau au servit doar la ridicarea în grad a vreunui alt netrebnic.