Avem suceveni foaaarte mulțumiți (chiar fericiți !)

Asociația „Pentru Suceava” s-a adresat sucevenilor (cu precădere celor potențial nemulțumiți – s-ar înțelege din chemarea ei), în partea a doua a lunii aprilie a.c., cu un mesaj civic, menit să genereze atitudine; de altfel, unul dintre sloganurile cu care a încercat să le atragă atenția (și s-a făcut foarte multă publicitate în acest scop!) a fost chiar acesta, foarte explicit: „Ia atitudine!”.
 

„Ai observat și tu că în ultimii 20 de ani ești doar un număr, o parte dintr-un procent. Ești important doar o singură zi, o dată la 4 ani…”, se spunea în introducerea unui chestionar cu 21 de puncte, tipărit – se anunța – în 25.000 de exemplare (dar aflat și pe net, în variantă online), chestionar ce ar fi urmat să fie completat și depus în mai multe puncte din municipiu, vreme de aproximativ o săptămână, la finele lui aprilie și începutul lui mai. Chestionar destinat, așadar, cu precădere sucevenilor care se simt neglijați mai ales de reprezentanții mediilor politice și administrative locale și care, eventual, chiar și „doar o singură zi” (în afara celor… legale) doresc să-și facă publice opiniile. Potrivit intențiilor și implicit așteptărilor realizatorilor campaniei, răspunsurile ar fi urmat să indice totodată cine ar fi, în acest moment, „oamenii valoroși ai urbei”. În ce mă privește, am fost foarte curios (la început, manifestând chiar o inocentă curiozitate) să aflu ce se va întâmpla și, finalmente, rezultatul completării chestionarelor. Altfel, opinez că a fost vorba despre o încercare inedită de evaluare a preferințelor și aspirațiilor comunității (fără a avea însă pretenția unei cercetări de specialitate), de care sucevenii n-au mai avut parte până în prezent. Am fost curios, de asemenea, să aflu și eventual să înțeleg ce reacții generează inclusiv întrebări metaforice, vizând mai curând un anume imaginar individual și/ sau colectiv decât o realitate (de genul celei referitoare la „dascălii adevărați”) sau în ce măsură ar reuși respondenții să evalueze „încrederea” de care dau dovadă societățile comerciale (așadar, de cine ar fi trebuit a fi evaluată încrederea: de angajații proprii?, de clienți sau și potențiali clienți?, de cei care așteaptă ca firmele să sprijine proiecte comunitare?…). Rezultatele au fost făcute publice de curând și, din nefericire, vestea că din 25.000 de chestionare au fost completate și depuse doar 2% (adică 500) mă determină să vorbesc mai departe nu despre niște rezultate ca atare, ci doar despre informații dificil de însăilat într-o construcție cât de cât logică și coerentă, furnizate de un experiment în urma căruia 500 au contat pentru, să spunem, peste 100.000. Fără pretenția de a le evalua separat și în ansamblu (altfel, exercițiu, până la un punct, aproape inutil!), unele dintre aceste informații vorbesc inclusiv despre percepții eronate ale realității sau despre alte situații aparte. De exemplu, unii dintre cei care au răspuns au demonstrat că nu prea știu ce înseamnă funcționar public, nu s-au gândit că Gheorghe Flutur n-are buletin de Suceava (deci n-ar putea avea… pretenții să candideze pentru un loc în CL), au băgat biserica printre instituțiile statului etc.; pe de altă parte, se poate observa că din unele cartiere (Burdujeni, George Enescu) s-a răspuns mai mult decât din altele sau că, de asemenea, anumite grupuri (de vârstă, profesionale, confesionale) au răspuns mai bine „provocării” decât altele. Chiar ar fi fost interesant (mai ales că și aceste date au fost culese) ca, la final, să se fi făcut publice și date despre profilul general al respondenților: vârstă medie, studii, ocupații. Opțiunile puținilor respondenți au generat 21 de clasamente și, pe baza lor, un top suplimentar, numit „al notorietății”, în funcție de numărul total de nominalizări. Clasament final despre care s-ar putea zice că nu constituie nicio surpriză câtă vreme îi are în vârf pe Gheorghe Flutur și pe Ion Lungu, cu procente apropiate, după care, la distanță, urmează… plutonul. Firește că, la o adică, fiecare clasament poate fi discutat și răsdiscutat*. Ce mi se pare că reiese cu suficientă limpezime e că marea majoritate a foarte puținilor respondenți a avut în vedere, mai ales, chiar notorietatea publică, adesea copios indusă mediatic (ori, dacă vreți, chiar notorietatea mediatică). Un alt aspect este încă mai important: cei 500 de suceveni care au binevoit să răspundă la chestionare vor, în ordine, locuri de muncă, infrastructură, proiecte culturale, parcuri, parcări, creșe…! Iar ceilalți… peste 24.000 (număr, credem, apropiat de media un adult/ familie suceveană) sunt extrem de mulțumiți de toți și de toate câte sunt! * De exemplu, am aflat abia acum că „Secretul” (de Rhonda Byrne, 2007) – volumul aflat pe locul 5 în topul cărților considerate formatoare de cei care au răspuns, după „Biblie”…, „Cel mai iubit dintre pământeni”, „Jurnalul fericirii” și „Abecedar” – ar fi bătut „toate recordurile de vânzări în mai multe țări” și propune „un set de sfaturi, un fel de rețetă universală pentru autocunoaștere și atingerea fericirii”.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: