A fost odată ca niciodată (IV)

125 de ani de la prima aprindere a luminii electrice în Bucovina 50 de ani de la înființarea Întreprinderii Regionale de Electricitate Suceava
 

Întreprinderea de Rețele Electrice de la Suceava, denumirea întreprinderii de după împărțirea teritoriului țării pe județe, devenise atât de atractivă pentru absolvenții de facultăți, școli postliceale și chiar profesionale de electricieni, încât primeau repartiție pentru noi doar cei care terminau studiile cu medii foarte mari. Angajarea la IRE Suceava devenise o adevărată performanță. O latură a activității care ne-a adus foarte multă apreciere din partea oamenilor de la centrele noastre a fost deschiderea totală către domeniul sportiv. În iarna 1969-1970 am început construcția primului teren de tenis din Suceava, chiar în centrul orașului. A fost o acțiune la concurență cu primul curs de învățare a limbii engleze pe care IRE-ul l-a deschis tot aici, în premieră pe oraș. În 1970 lucrările la terenul de tenis au fost terminate. Se juca practic fără întrerupere tenis pe acest teren, iar în iarna 1970 spre 1971 terenul a fost transformat de oamenii noștri în patinoar și, având și o instalație de amplificare bine pusă la punct, devenise o atracție a copiilor și tinerilor din tot orașul. Începând cu 1971, practic la toate centrele întreprinderii s-a amenajat câte un teren de tenis, care putea fi oricând transformat și în teren de volei, astfel încât era disponibil pentru toate categoriile de vârstă ale salariaților noștri și a celor din familiile lor. Peste câțiva ani, avându-se în vedere că, în centrul orașului, lângă amplasamentul terenului de tenis, s-a construit un mare hotel, a trebuit să părăsim acel amplasament dar am primit, în schimb, un teren de 4-5 ori mai mare pe care s-a construit baza sportivă a IRE-ului – cea mai bine pusă la punct din întreg orașul și la care desigur că toți salariații IRE aveau acces gratuit. Sigur că sunt multe acțiuni care pot face o legătură între oamenii unei întreprinderi mai presus decât solidaritatea de breaslă și de preocupări strict profesionale comune. Ele se îmbină cu preocupări de ordin social și de ajutor în caz de nevoie. Poate cele mai dramatice momente de acest gen apar atunci când se întâmplă accidentele. Se făcuse un obicei în întreprindere ca, în caz de accident de muncă, să se facă o „chetă” (primul pe listă era directorul întreprinderii) pentru a strânge bani în vederea ajutării familiei celui accidentat sau pentru a plăti operațiile și spitalizările în alte orașe mai mari. Voi evoca un singur caz, cel mai impresionant din acest punct de vedere. În iarna anului 1972-1973, în stația de 110/20 kV Barnar a avut loc un groaznic accident de muncă a cărui victimă a fost electricianul Știrbăț Vasile. Practic, el s-a ales cu arsuri de gradul III și IV pe aproape 90% din suprafața corpului. La Spitalul Județean Suceava, specialiștii în arsuri ne-au spus că nu există nicio șansă pentru salvarea lui. Directorul Direcției Județene, cu care aveam relații foarte bune, ne-a făcut legătura totuși cu celebrul profesor doctor Agripa Ionescu – șeful Spitalului de Chirurgie Plastică și Reparatorie de la București – și ne-a pus la dispoziție și cel mai bun mijloc de transport echipat cu tot aparatajul medical și însoțit de medic pentru a-l duce cât mai urgent pe Știrbăț Vasile la București. Din cheta organizată atunci s-au strâns 150.000 lei. Pentru comparație, arătăm că salariul lunar al directorului întreprinderii era de 3.000 lei. Am mers la București împreună trei oameni: directorul întreprinderii, președintele comitetului sindicatului și responsabilul cu probleme de protecția muncii. Doctorul Agripa Ionescu ne-a spus că n-a mai văzut un asemenea caz complicat de rezolvat, dar că va face tot posibilul pentru a-i salva viața pacientului. Și a făcut într-adevăr tot ce a fost posibil. A fost nevoie de donatori de piele pentru rezolvarea cazului. Patru dintre colegii de muncă au fost atunci de acord să facă acest gest suprem de solidaritate cu Știrbăț Vasile. Știrbăț Vasile a trăit mulți ani după accident și a lucrat tot în întreprindere. De altfel, întreaga activitate de protecție a muncii care ar trebui, corect, să se numească protecția omului, este în mare măsură o activitate cu caracter social care explică foarte clar ce se ascunde în spatele formulei standard “grija față de om”: sinceritate sau falsitate. Am fost foarte fericiți când am reușit să găsim un responsabil cu protecția muncii care să întrunească asemenea calități încât să fie practic stimat și iubit, în același timp, de salariați chiar dacă el, prin funcție, aparent avea misiunea să-i pedepsească pe cei care greșesc. În persoana lui Liviu Bilinschi, care de peste 30 de ani este responsabil cu protecția muncii și pe care sunt de-a dreptul bucuros că îl păstrează și E-ON-ul pe aceeași funcție, am găsit într-adevăr omul potrivit la locul potrivit. Dânsul pur și simplu suferă atunci când vede că omul, fie că nu a înțeles ce trebuie să facă, fie că nu are tot ce-i trebuie în dotare și își expune viața uneori fără să se gândească la familie, atunci când riscă și lucrează fără să-și ia toate măsurile care să-l protejeze. Începând cu anul 2008 am constituit la Suceava Asociația “Seniorii Electricității”, asociație apolitică și non-profit, care cuprinde pe foștii salariați ai Întreprinderii Regionale de Electricitate Suceava care, începând cu 1 ianuarie 1961, și-a desfășurat activitatea pe teritoriul actualelor județe Suceava și Botoșani. Am observat dorința a oamenilor care ieșiseră la pensie de la diferite locuri de muncă din întreprindere de a se reîntâlni, de a ține legătura între ei și mai ales de a se ajuta la nevoie, așa cum au fost obișnuiți atunci când lucrau împreună. Ei deveniseră practic prieteni în anii de activitate și nu puteau concepe să se rupă complet legăturile între ei și să ajungă să nu mai știe nimic unii de alții. Din cotizații și din câteva sponsorizări pe care le-am primit s-au colectat sume de bani, nu suficiente, dar totuși benefice pentru a ne realiza măcar parțial principalul obiectiv pe care ni l-am propus: acordarea de ajutor material acelor membri ai asociației aflați în situații grele. Până acum s-au acordat în total 29 de ajutoare materiale, dintre care 23 de ajutoare unor foști electricieni, 3 ajutoare unor foști maiștri, un ajutor unui fost inginer și două ajutoare unor foști salariați din rândul personalului tehnic administrativ. Dintre acestea, 10 ajutoare au fost acordate unor foști angajați din județul Botoșani. Au avut prioritate în acordarea de ajutor material văduvele și orfanii rămași după cei care și-au pierdut viața ca urmare a unor accidente de muncă mortale, majoritatea prin electrocutare. Nu cred că există ceva mai impresionant decât să primești mulțumiri de la o văduvă rămasă după un fost electrician al întreprinderii, care a murit prin electrocutare, iar ea a rămas cu 3 copii orfani pe care i-a crescut cum a putut până acum, sau de la un fiu care era copil când a rămas orfan și a ajuns acum matur și îți spune: “Vă mulțumesc. Credeam că ne-ați uitat pentru totdeauna.” Și, din păcate, au fost uitați într-adevăr foarte mulți ani spre rușinea celor vinovați de această uitare. Nu-i nominalizăm, nu pentru că nu i-am ști, ci pentru că ne-am propus să scriem numai numele care merită evidențiate și stimate. De multe ori mă gândesc cum se simte un director de întreprindere care dă ochii cu orfanii celor care și-au pierdut viața în accidente de muncă în întreprinderea pe care el a condus-o, și știe foarte bine că ani la rând n-a făcut nimic pentru ei. Cred că, la rândul lor, foștii orfani, acum oameni mari, l-au calificat pe viață iresponsabil. E foarte greu de înțeles cum pot unii mari directori generali, ajunși în funcții fără merite, să suporte întrebarea: noi ai cui pensionari suntem?, din partea celor care au proiectat, executat, exploatat și reparat rețelele care acum sunt privatizate și le au alții în gestiune. (Va urma) Ing. OVIDIU MUSTAȚĂ, fost director al IRE Suceava

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: