Un învățător de seamă, Ioan I. Brădățan

– 24.05.1891 – 17.03.1975 – De curând s-au împlinit 120 de ani de la nașterea cărturarului Iancu Brădățan, intelectual de prestigiu al învățământului frăsinean. Provenea dintr-o familie de vrednici gospodari doroteieni, cu rădăcini strămoșești, se spune, din Drăgoiești. Atât bunicul său, Gheorghe, cât și tatăl său, Ilie, au fost vornici (primari), ca semn de prețuire în rândul sătenilor.
 

În iunie 1906, două mii de bucovineni vizitează „Expoziția generală română” de la București în organizarea societății „Dacia” – nucleul Arcășiei și Străjeriei de mai târziu. Printre aceștia se afla și luminatul primar Ilie Brădățan, care a avut ce povesti consătenilor și celor opt copii, printre care era și viitorul învățător, pe atunci gimnazist la Suceava (1902-1906). Sârguinciosul elev a primit o instruire și o educație aleasă de la profesori precum D. Teleagă, S. Fl. Marian, C. Procopovici. Deși tatăl său dorea să-l vadă preot – biserica din Doroteia nu avea preot și satul încă nu era parohie –, fiul a ales să devină învățător. Și-a continuat studiile la Școala Normală cu profesorii I. Avram, dr. E. Botezat, I. Reihard, A. Băițan și stătea la Cernăuți la aceeași gază cu Teofil Sidorovici. Încă de pe băncile școlii, fiind elev fruntaș, profesorul N. Tcaciuc i-a încredințat funcția de ajutor de bibliotecar, unde își putea potoli și nespusa sete de lectură. Se întoarce în satul natal cu mari speranțe, ca tânăr învățător (1910), dar a fost prins în vâltoarea războiului prin Austria și Italia, ca ofițer. Întors, după o scurtă perioadă, datorită calităților sale didactice, probate la școala din Doroteia, este promovat inspector de plasă la Gura Humorului (1920-1926) și apoi la nivel județean (1940-1944). Ani de-a rândul a girat și funcția de director al școlilor din Doroteia, 1926-1934, și Frasin, 1934-1940 și 1944-1947, când este forțat de noul regim să se pensioneze pentru că „nu mai corespundea” (făcuse politică liberală, fusese unul din organizatorii și comandanții locali… străjeri și se bucura de un mare prestigiu în rândul țăranilor de aici). A cunoscut arestul, nu și pușcăria, pentru că soția sa a avut grijă să ardă toate documentele ce puteau fi acuzatoare, printre care și unele încercări literare. Pe rând, la timpul potrivit, și-a susținut examenele pentru gradele didactice II, I și superior, ca încununare a unei cariere didactice îndelungate, pline de belșug educațional în rândul învățăceilor. Provenit din rândul țăranilor, toată viața s-a aplecat cu deosebită înțelegere față de copiii acestora, chiar și cu ajutoare bănești pentru unui copii dotați. De aceea s-a și întors în satul natal, deși avea perspective mai înalte. Dacă tatăl său, ca primar, a reușit să construiască o școală, cea de la Doroteia, în 1904, fiul a înnobilat-o cu numeroși elevi silitori pe care inteligența nativă, munca și destinul i-au făcut învățători, preoți, actori, profesori universitari. Iancu Brădățan era vesel, sfătos, oricăruia de pe uliță i se adresa cu sfaturi trebuincioase, juca șah, concentrat ca Sadoveanu asupra tablei, citea mult, scria versuri, mai ales epigrame cu un umor rafinat (la modă în acea vreme), cita din clasici, mai ales din „tizul” Iancu Caragiale. Primea în casă numeroși prieteni: M. Tudoraș, C. Stigleț. M. Grosu, N. Ignat, Ș. Rump, Eugenia Holca (Sidorovici), C. Cucu, I. Sahlean – învățători, medici, preoți; cu toții însă i se adresau, din respect, cu apelativul bădie, „bădia Iancu”. Tot așa era gratulat mai târziu și George Sidorovici printre ziariști. Spre apusul vieții a avut parte de numeroase necazuri. Moare soția, fiica era departe, economistă la București, iar casa i-a fost demolată. Nevoind să plece din mediul sătesc patriarhal, va sta în gazdă pe la prietenii sau rudele sale din Frasin. O licărire de emoție luminată cu o picătură de mândrie l-a cuprins în 1970, când în ziarul „Zori noi” au fost evidențiați cei mai prestigioși profesori din ținutul Sucevei. A fost citat alături de Teodor și Silvia Balan, Gheorghe Stino, Nicodim Ițcuș și Ioan Ciurea. Cu prilejul sărbătoririi centenarului școlii din Frasin, la 5 februarie a.c., Livia Ștefan, fiica fostului director școlar N. Ignat din Doroteia, ne-a prezentat un interesant studiu „In Memoriam. Ioan I. Brădățan – Învățător – Director – Inspector școlar”, apărut la Editura Agricolă, un cald elogiu adus celui ce a fost primul intelectual al comunei Doroteia, iar Leocadia-Georgeta Carp, fiica unui alt director școlar – M. Grosu de la Frasin, i-a consacrat câteva pagini în lucrarea „Învățătorii din Frasin. Din amintirile unei foste eleve”, Editura PIM, carte lansată cu același prilej. S-a stins liniștit, condus lângă soția sa, învățătoarea Eugenia, de un grup restrâns de prieteni, colegi și foști elevi. A fost un om ce a șlefuit numeroase caractere timp de peste patru decenii, dar noua orânduire ce l-a prins la zenit, voit l-a izolat, pregătindu-i uitarea. Dumnezeu să te aibă în pază, bădie Iancule! Prof. ION NETEA

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: