Prevestiri

Un australian pe nume Ross Dawson (cunoscut, potrivit “Financial Times”, datorită unor lucrări – una dintre ele cotată chiar drept bestseller – despre comunicarea de afaceri în epoca digitală și, cel puțin implicit, un susținător al comunicării digitale) a făcut publică o hartă menită a indica felul în care, treptat (prin utilizarea pe scară din ce în ce mai largă a noilor tehnologii și având în vedere comportamentele de consum), presa tipărită (sau, dacă vreți, însăși presa!) va dispărea. Potrivit lui, peste 8 ani, ea va dispărea complet în state precum SUA, Marea Britanie, Islanda, Canada, Singapore. Iar după 2040 (după ce va fi dispărut în Ungaria și Serbia), va muri și în România, Ucraina, Bulgaria, în întreaga Africă, în India și în țările cele mai conservatoare din Orientul Mijlociu, astfel dispărând complet un mod de comunicare “în masă” ce dăinuie încă nu de la Gutemberg încoace, ci, de fapt, de la începerea folosirii pieii și apoi a hârtiei ca suport pentru informația pusă în mișcare sau chiar de mai înainte, când purtătoare de informație era doar piatra, iar oamenii erau cei care se puneau în mișcare pentru a-i decodifica vestirile sau prevestirile.
 

L.D. Clement

În calculele lui Dawson nu intră „salvarea planetei” prin protejarea pădurilor, așa cum glăsuiau amenințările la adresa ziarelor de pe la mijlocul anilor ’90, când expansiunea internetului începuse să devină evidentă și când se mai prezicea, bunăoară, moartea ziarelor locale, în favoarea celor naționale sau regionale. Fenomen observabil, până la un punct (fiindcă pe alocuri s-a constatat că este reversibil), în unele țări, dar care nu a afectat România (deși au existat tendințe în acest sens); dimpotrivă. Se pare că atât în privința numărului de cititori, cât și al publicațiilor, presa centrală a avut și are cel mai mult de suferit. Realitatea românească vine să confirme parțial predicțiile lui Dawson, care se referă finalmente la o diversificare enormă a mesajelor, ceea ce înseamnă, în viziunea sa, o mai mare libertate a… presei. Să presupunem că oamenii viitorului vor fi fiind dotați, în imensa lor majoritate, cu aparatură digitală de mici dimensiuni (cum deja există!), capabilă să preia și să afișeze mesajele unui număr enorm de emitenți (cum ar fi cele din actualele rețele social media). Ceea ce consider că scapă logicii australianului este că și atunci, într-un viitor astfel proiectat, beneficiarii vor avea trebuințe de informare oarecum similare cu cele de azi și un timp (pe zi, pe săptămână…) dedicat acestei activități limitat (poate că și mai restrâns ca azi). Situație în care, ca și acum (fie că e vorba despre radio, televiziune, web-sites, bloguri, emailing etc.), consumatorul va prefera, probabil, (și) o informație focalizată (nu disipată) asupra sa, care ar putea fi tocmai cea transmisă… „în mod tradițional”. Și să nu uităm nici interesele constante ale emitenților economici, comerciali, politici, sociali de a transmite mesaje puternice, unitare, de referință, spre un număr cât mai mare de receptori siguri, cuantificabili, lesne de evaluat. S-ar putea ca ei înșiși să fie cei interesați să nu transforme media într-un cor imens, pe toate vocile, însoțit de orchestre și fanfare, în care mulți să cânte, iar puțini să asculte!

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: