Statul

Înainte de 1989, statul era proclamat ca fiind „al nostru”. Nu era deloc al nostru, era în totalitate al lor și făceau ce voiau cu el. Drept urmare erau foarte puțini cei care, dacă puteau, nu subtilizau ceva de la stat; o făceau cu deplină determinare, dacă nu chiar cu plăcere. Nu că se exersa astfel o mare îndemânare națională, dar era până la urmă o adevărată formă de protest față de putere. Se furau de la câteva scândurele făcute pachet și luate pe portbagajul bicicletei, până la chiloți, tricouri, hanorace, pahare, carne, scule, unelte, rulmenți, porumbul și cartofii din lanuri etc. etc., încât contabilii și procurorii aveau de lucru din plin, unii să acopere lipsa, ații s-o descopere.
 

Dumitru TEODORESCU

Astfel că am trecut în lumea postrevoluționată cu un obicei bine exersat și perpetuat, ceea ce i-a determinat pe noii conducători veniți împreună cu noi, poporul, din comunism să îndrăcească statul în asemenea hal, încât din al nostru a devenit împotriva noastră. De democrație și echitate adevărate fiind de-acum vorba, te-ai fi așteptat ca statul să-ți fie partener, iar nu stăpân. Să funcționeze și pentru stat, și pentru cetățean aceleași principii. Nu. Dictatura proletariatului s-a transformat în dictatura statului. El este în toate, el trebuie să fie primul, el trebuie să fie sătul și ogoit de sete. Noi – dacă putem. Ar trebui ca, pentru tot ce-ți ia, uneori cu anasâna (vezi blocarea conturilor în trezorerii sau bănci până îi plătești datoriile, ca și cum furnizorii tăi ar trăi cu aer, nu tot cu banii pe care-i datorezi), să asigure acel „mediu economic prielnic” de care prim-miniștrii specialiști în drept vorbesc prin manuale. Simțiți cumva prielnica prezență a tătucului-stat?! Și hai să ajungem și la clasicul exemplu. Vi s-a încasat taxa de poluare pentru autoturismul cumpărat? Vi s-a luat sigur. Ați dat în judecată statul, ăla a pierdut, a făcu apoi recurs, dar până la urmă ați câștigat. După luni și luni de judecăți, banii dv. au creditat statul, chestie recunoscută și de instanță, care hotărăște redobândirea sumei plătite drept taxă de poluare, dar și a dobânzii legale. Ei, pentru dobânda aceea ai nevoie de o nouă acțiune judecătorească, de experți etc., încât te lași păgubaș. În timp ce statul te execută pentru orice bănuț pe care i-l datorezi, atacându-ți fără milă salariul, pensia, conturile din bancă… A murit oare cu adevărat statul totalitar?

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: