Teatrul școlar și virtuțile lui educative

E de spus de la început: Emil Simion este unul dintre foarte puținii creatori de teatru școlar și realizatori de spectacole teatrale din județul nostru.
 

După publicarea a patru piese în revista suceveană “Preocupări didactice” și premierea a două la Festivalul Național de Teatru de la Brăila, Emil Simion și-a reunit textele în volumul Teatru (Editura “George Tofan”, Suceava, 2010) spre a fi de folos și altora. Acest volum cuprinde un Argument (o tradițională mărturisire sau ”profesiune de credință” legată de experiența sa pilduitoare) și două secțiuni: prima, cu cinci piese pentru elevii de la clasele I-XII, iar a doua, cu Sugestii pentru programe artistice cu elevii dedicate părinților și educatorilor. Orice lucrare poate fi adaptată la orice clasă, în funcție de condițiile concrete. Piesele sunt inspirate din preocupările, aspirațiile, pasiunile, reușitele și căderile (trecătoare) în drumul spre reușite ale fiecărei grupe de vârstă școlară. O trăsătură a pieselor este poezia inocenței (cele de la clasele I-IV mai ales) și a dragostei pe fondul pregătirii pentru viitor (clasele mai mari), realismul și romantismul (fuzionate), cu conflictele survenite în viața cotidiană, cu soluționarea acestora prin lupta de opinii/atitudini, cu strădania de a dovedi – și prin visare cu ochii deschiși – viabilitatea unor opțiuni deliberate sau spontane (și acestea, încărcate de poezie, cum ne “anunță” majoritatea titlurilor), de a accede la succese vocaționale ca o împlinire a premiselor, cu bucuriile inerente, cu aportul părinților la acestea ș.a. O altă trăsătură, specifică genului, este teatralitatea, obținută prin construirea unor dialoguri alerte, a unor monologuri deschise, conexate cu alte forme de comunicare verbală și nonverbală, prin dinamismul scenelor, asigurarea logicii și coerenței tablourilor, a limbajului și a altor elemente de regie tehnică și artistică (în primul rând componenta muzicală). Nu se putea, la experiența autorului, să nu fie asigurată încă o trăsătură esențială, accesibilitatea pentru fiecare treaptă de vârstă. Dacă, în ,,Unde ești, copilărie”, rezonează în memoria noastră textul eminescian și eminescianizant, în ,,Dor de mamă” ne sensibilizează frământările pline de gravitate și firesc, cuvintele și expresiile unui copil minor lipsit de părinții despărțiți și plecați la muncă în străinătate, motiv literar semnificativ la noi. ,,Melcul fermecat” este o propunere de armonizare a preadolescenței prin solidaritate și dăruire reciprocă, ,,Să știi să alungi singurătatea” – o alta, iar ,,Doar noi doi pe Planeta Visului” – fără nicio exagerare, un poem dramatic dens, încântător. Mai este prezent, la clasele mijlocii și la cele mari, ludicul verbal și gestual. Două exemple din ,,Să știi să alungi singurătatea”: “Dar… dați-le-ncolo de note! Haideți mai bine să vorbim cu… notele muzicale!”; “Raluca e o gospodină desăvârșită! (…) noi o dezmierdăm Biluța, dar ea nu se supără când i se mai spune Eclerica, Frișculina, Tărtuța, Vișinica (Râd)”. Și mai multe replici miezoase se află în ,,Doar noi doi…”, însă riscul mărimii citatelor sau al nonsensului sintagmelor prin scoaterea lor din context ne îndeamnă să contăm pe încrederea cititorului în ultima afirmație. În secțiunea a doua găsim patru montaje literar-muzicale ocazionale (,,Sub semnul lui mărțișor și al zilei de 8 Martie”, ,,Vino-n codru la izvorul”, ,,O lacrimă-fulg de zăpadă” și ,,Colind”), originale în raport cu altele vizionate anterior în diferite locuri, mult uzitate și șablonizate. Câteva concluzii (relative): teatrul școlar are o mai mare valoare formativă decât lectura prin punerea actorilor în situații concrete, directețea relaționărilor, reactivitatea promptă, impunerea autocontrolului asupra trăirii intime și comportamentului, investirea unor resurse psiho-mentale și acționale mai diverse, cooperarea actanților în scopuri comunitare. Realitatea actuală de pe mapamond, traversată (adesea bulversată) de atâtea anomalii, implicându-ne – și prin media – mai mult decât oricând pe toți, de la mic la mare, incită la abordarea și a altor teme/modalități teatrale de optimizare a acestora la nivelul conștiinței spectatorilor tinerilor, cu consecințe benefice în jur. De aceea, putem repeta ceva din enunțul inițial: e de așteptat ca acest gen să-și extindă prezența în mediul școlar.

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

SUMARUL EDIȚIEI