Ecologie și medicină în Bucovina, la Salina Cacica (Kackzyka*) (I)

În liniștea nefirească pentru aceste vremuri, vecină și protejată de Obcinile Bucovinei, localitatea Cacica, apărută pe harta Bucovinei în anul 1791, oferă privitorilor eleganța Complexului medico-balnear și de agrement denumit „Casa Naționalităților”, rezultat al unui proiect Phare inițiat și finalizat în 2009 de primăria localității, condusă de Petre Todosi și colaboratorii săi*****.
 

Limita vestică e ocupată de Salina Cacica, inaugurată de austrieci întreprinzători acum 220 ani; imperiul habsburgic avea nevoie de sare și cea mai estică provincie, denumită ulterior Bucovina, era un El Dorado, prin bogății ale solului și subsolului de care Curtea de la Viena știa mai dinainte. Fără niciun foc de armă, diplomația vieneză, în înțelegere oneroasă cu Poarta Otomană și sub privirea neutră a Rusiei, care se lăsase și ea cumpărată, în anii 1774/75 Imperiul Habsburgic pătrunsese adânc spre est ceea ce, după „liniștirea apelor” nu putea să-i bucure pe ruși; cred că acesta a fost unul din motivele pentru care, în revanșă, țariștii au ocupat partea estică a Moldovei, dincolo de Prut în 1812, Poarta, cedând ușor „ceea ce nu-i aparținea”. În 1772, Galiția, de două ori mai întinsă ca Bucovina devenise deja „provincie austriacă”. Salina Cacica se dezvoltă într-un ritm alert, cu specialiști aduși mai ales din Polonia, de la minele de lângă Cracovia: Wielickza și Bohnia, cu experiență aproape de un mileniu în exploatarea sării; aceștia, au găsit un teritoriu plin de smârcuri și rațe (în limba polonă, rața se numește „kackzyka”), de unde și numele dat locului unde s-au stabilit, lângă ei venind și ucraineni, ruteni, slovaci, nemți, evrei, ademeniți de facilități importante, fiecare zidindu-și școli și biserici proprii. Încă din secolul al XIX-lea, funcționa un pavilion al băilor saline în căzi de stejar dar și băi la cadă cu cetină de brad și plante din flora spontană de munte („Salzbad în Kakzyka”), funcțional încă până în jurul anilor 1950. Empiric, bolnavii pulmonari cronici alergici netuberculoși, copii și adulți, foloseau speleoterapia****** în încăperile orizontului I încă din sec. al XIX-lea. Salina nouă, la 3 km, pe teritoriul comunei vecine, Pârtești de Jos, folosind în procesul tehnologic apa hiperconcentrată rezultată prin dizolvarea în adâncime a muntelui de sare, prin pulverizarea în vid, obține cea mai apreciată sare recristalizată. Aceeași apă salină de sondă, hiperconcentrată, este utilizată și de Complexul Medico-Balnear și Turistic „Casa Naționalităților”, după un proces de filtrare mecanică printr-un filtru de nisip; pasajul ulterior printr-un electrolizor supune apa salină acțiunii curentului electric continuu care o desface în hipoclorit de sodiu, care la rândul său se descompune în acid cloric și sodiu ionic. Acidul cloric, oxidant puternic, oxidează microorganismele și blochează activitatea enzimatică a mediului acvatic. Acidul cloric și hipocloritul degajă clor în apa piscinei încât aceasta poate fi reciclată permanent, fără a mai fi necesară înlocuirea ei, parametrii chimici și bacteriologici fiind atestați și verificați riguros. Piscina este funcțională între orele 8 – 22, iar încălzirea apei se face cu ajutorul unui schimbător de căldură de 75 kW conectat la centrala termică pe lemne, de 80 kW, la o intensitate dictată de sezon și de mediul ambiant. La suprafață, Salina Veche oferă în sezonul cald posibilitatea băilor într-un ștrand cu dimensiuni semiolimpice, iar zona din jur e folosită pentru helioterapie sub ocrotirea pădurilor de conifere din jur. Dar subteranele salinei, cele vechi de secole, Capela catolică „Sf. Varvara” protectoarea minerilor, la adâncimea de 27 m și galeriile, te duc la un mic lac subteran, sărat, de 10/6 m și adânc de 1,5-2 m, situat la 38 m adâncime. În spatele acestui lac se află celebra „Sală de dans” săpată în roca de sare, cu dimensiuni de 19/12 m și înaltă de 5,5 m, care era cândva locul serbărilor minerilor; perechile de tineri căsătoriți „aveau onoarea” traversării lacului cu o bărcuță, azi eșuată pe fundul lacului. Alte galerii duc spre cel mai adânc loc din mină, la 75 m, sugerând prin formă și dimensiuni o imensă navă de catedrală, amenajată recent pentru jocuri sportive și destinată bolnavilor pulmonari cronici netuberculoși, care pot petrece câteva ore în acest microclimat pur (ca și cel din sala de dans) nepoluat, lipsit de bacterii și fungi, încărcat în aerosoli salini, în cadrul speleoterapiei dirijate medical după modelul altor saline: Tg. Ocna, Praid, Slănic Prahova, Solotvino (Ucraina) și Wieliczka (Polonia). Parametrii fizici, chimici, bacteriologici și de radioactivitate au fost evaluați în ultimii 3-4 ani de un colectiv de eminenți cercetători condus de dr. Gh. Simionca, din partea Institutului Național de Balneologie, cea de-a doua rundă a determinărilor incluzând și observații complexe pe un lot de animale de laborator. Sunt binecunoscute din cercetări anterioare în salinele românești și străine efectele speleoterapiei de stimulare a proceselor imunitare corelate cu efectele bacteriostatice și bactericide. Activitatea antiinflamatorie și mucolitică prin atragerea apei în spațiile alveolare și bronșice reușește ca după zile și săptămâni să atenueze tusea, facilitând expectorația și ventilația pulmonară, în final crescând calitatea vieții unor bolnavi cu suferință bronhopulmonară cronică netuberculoasă. La Solotvino, s-a discutat favorabil eficiența camerelor de galoterapie (haloterapie) pentru bolnavii care neavând posibilitatea să se trateze într-o salină, pot locui și respira într-o cameră ai cărei pereți sunt „vopsiți” cu o soluție salină. La suprafață, au fost păstrate o parte din clădirile vechi, iar terenul eliberat de ruine așteaptă investitori pentru construirea unor sanatorii, deocamdată prezente doar pe planșeta arhitecților. Vizavi, biserica maiestuoasă ridicată de enoriașii catolici în 1904, din cărămidă roșie, se impune prin dimensiuni (50 m înălțime), stilul original și comorile de artă, ceea ce a determinat înălțarea ei la rang de Basilica Minor în 2002 de către Papa Ioan Paul al II-lea. Recent, în fața Basilicii a fost amplasată statuia Papei Ioan Paul al II-lea realizată în Polonia. La 15 august 2009 s-au împlinit 200 de ani de când Madona Neagră de la Czestochawa (în copie) binecuvântează Sanctuarul Marian de la Cacica. (Va urma) Dr. IOAN IEȚCU**; Dr. GH. SIMIONCA*** VLAD RĂDĂȘANU **** * Comunitatea polonă depășește 20% din populația comunei Cacica încât conform legislației române, inscripțiile sunt bilingve. ** Ioan Iețcu, medic primar, doctor în științe medicale, profesor asociat la Universitatea Ștefan cel Mare (departament de kinetoterapie Suceava). Membru corespondent al Academiei Oamenilor de Știință din România. *** Gheorghe Simionca, microbiolog și imunolog la institutul Național de Recuperare, Medicina Fizică și Balneologie București, vicepreședinte al Comisiei Permanente de Speleoterapie – VIS – UNESCO cu sediul la Brno – Cehia. **** student la Facultatea de Medicină din Iași. ***** Programul de vecinătate România – Ucraina 2004-2006. PHARE CBC de construire a Complexului cultural – turistic „Casa Naționalităților” din Cacica, de promovare turistică a localităților Cacica (România) și Kupca – Oprișeni (Ucraina). ****** speleoterapia – de la grec. Speos – grotă, peșteră, salina.

Print Friendly, PDF & Email
Etichete:

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: