Cezar's

D’ale politicii (138)

– Un dicționar… alternativ –
 

> Educație. Ceea ce lipsește fundamental ignoranților și majorității politicienilor pentru a realiza, singuri, că nu știu nimic. (A. Brie) > Golgota. „Dealul Căpățânii”, locul pătimirii lui Iisus, are ca etimon ebraicul „goul-goleth”, datorită formei sale rotunjite, asemănătoare cu un craniu. În forma latină a Scripturilor, denumirea colinei devine „Calvariae locus” (lat. Calvariae, „căpățână” ). Sensul de suferință grea, de chin, de calvar este o evoluție și o „alunecare” ulterioară. Așadar, la origine, „calvar” însemna, pur și simplu, „craniu”. > Herta (Müller). Știați că volumul de debut al recentei laureate Nobel – „Niederungen” (Depresiuni) –, publicat în 1982 în editura bucureșteană Kriterion, a fost premiat întâi în România (de C.C. al U.T.C. și de Uniunea Scriitorilor, care i-a acordat Premiul de Debut) și abia apoi în R.F.G. și Austria? Ulterior, unele texte incluse în acel volum au fost considerate – în dosarul deschis în 1983 de Securitate, sub numele „Cristina” – drept „pesimiste și pornografice”. După refuzul Hertei de a colabora, șicanarea ei și a soțului ei, scriitorul Richard Wagner, au continuat și după plecarea lor în Occident (1985), prin acțiuni de discreditare a lor prin vechii colaboratori ai Securității stabiliți în Apus, unii dintre ei vechi prieteni ai cuplului „rebel”. Ultimele referințe din dosarul de urmărire a „Cristinei” datează din vara anului 1989. > Hulire. „Marcu Ascetul zicea: Să cumpărăm cu aur ocările și prigonirile ce le pătimim de la oameni. (…) Patristica zice: Să consideri hulirea ca pe o laudă și lauda ca pe o hulire. Și atunci ești cu adevărat om îmbunătățit. (…) Nu există adversari, ci numai nevroze. Adică: pe omul care te lovește să nu-l privești ca pe un dușman; ci acela este o biată victimă a unei nevroze; el are nevoie de ajutorul tău. Dacă vei gândi astfel, vei dobândi un mental invulnerabil, nu te va atinge hula, nu te va otrăvi blasfemia, nu te va dezechilibra prigoana.” (Vasile Andru) > Mandarin. Înalt funcționar imperial chinez (și prin extensie ulterioară, sinonim al oricărui lucru legat de China). „Demnitarii cu nume de fruct” au fost denumiți astfel în sec. XVI de navigatorii portughezi, pornind de la „mandar” (a ordona, a porunci) și de la „mando” (putere ) în limba lusitanilor. > Poloboc. Vas pentru vin, dar și măsură de origine slavă (însemnând „jumătate de butoi”), devenit – ca măsură – în românește „jumătate” (de oca). Folosirea unor părți de întreg (jumătate, sfert etc.) e comună în multe limbi (din germ. Halbe vine rom. „halbă”). Însuși cuvântul „jumătate” este foarte vechi, de origine traco-dacică. > Scrisoare. Într-o epocă grăbită, în care email-ul și mobilul au izgonit tandrețea și au ruinat romantismul, a scrie ființei iubite o scrisoare (pe hârtie fină, specială, folosind stiloul și nu pixul) poate constitui, în sine, o frumoasă declarație de dragoste. > Șalom! Asta chiar că-i trăsnită, dar sună bine: cineva zicea că iubirea adevărată, dăruirea dezinteresată, a fost „inventată” de un evreu, care simțise dorința de a face sex fără să plătească. O circumstanță atenuantă: de unde să știe bietul om că sexul „gratuit” e infinit mai scump decât cel (direct) tarifat. > Șpriț (o barbarie balcanică, intrată – vai! – în uz, bag seamă…). Părerea – expertă – a lui Ulmu: la nevoie, e ideal cu sifon, nu cu borviz – dar, sifon, azi, de unde… > Țuști! (în pat). Un savant țicnit – dar documentat – a identificat nu mai puțin de 237 de motive diferite ce pot sta la baza inițierii – ori acceptării – unui act sexual. Spre salvarea onoarei masculine, cele mai multe imbolduri bărbătești se datorează atracției, dorinței, poftei… În vreme ce majoritatea motivelor de conjunctură, de interes, deci fără legătură cu dorința, cu plăcerea în sine, sunt atribuite femeilor… Pun pariu că autorul studiului e un tip „foarte însurat”… > Unități. Originea vechilor unități românești de măsură va rămâne o temă fascinantă pentru autorul acestor rânduri. Iată: falcă, falce „coboară” din latinescul „falcem” (seceră, coasă), care doar în română – dintre toate limbile romanice – a fost asimilat cu „falca”, datorită formei asemănătoare cu mandibula a uneltei agricole. La obârșii, falcea desemna acea suprafață de ogor ce poate fi recoltată de un om, într-o zi. ”Ciosvârta” desemna inițial –ca și, mai târziu, „ciric” (venit de la turcescul „sfert” – „o pătrime de pogon”, pentru ca apoi să desemneze „un sfert dintr-un animal tăiat”, înainte de a însemna, generic, o parte, o bucată de carne, o halcă. A opta parte dintr-o „oca” se numea – înainte de introducerea sistemului zecimal – „cinzeacă”.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: