Cutremur în Piața Mică a Sucevei. De nesimțire și bătaie de joc…

O suceveancă a avut, ieri dimineață, neplăcuta surpriză să-și găsească mașina, marca VW Sharan, de fabricație 2002, după ce o parcase în fața unui bloc de pe Aleea Saturn (situată în spatele Pieței Mici), îngropată pe jumătate în pământ. Nu a fost vorba de niciun cutremur de sorginte japoneză în municipiul reședință de județ, însă, dacă nesimțirea și bătaia de joc s-ar putea măsura pe scara Richter sau măcar Mercalli, cu siguranță că intensitatea unui atare fenomen ar fi maximă.

 

Iar acest cutremur ar fi pur românesc, în sensul că nu ar clătina, de-al dracului, niciodată, vreun cap așezat pe vreo formă anatomică, într-o eternă și fascinantă goană după parale fără muncă sau cu muncă făcută de mântuială, de ochii proștilor care plătesc. E vorba în propoziție de cei care ne fac, pe bani grei, de câțiva ani de zile, viața citadină extrem de grea, căci Carmen Pricopie, proprietara, nu înțelege nici acum cum de s-a putut ca, după ce anul trecut, prin toamnă, firma care s-a ocupat de reabilitarea țevăraiei pe Aleea Saturn, să nu fi umplut șanțul de rigoare cu pământ sau pietriș, iar apoi să-l fi tasat, potrivit unei logici primare. Ieri, o avarie la un canal al ACET, situat în imediata apropiere a locului unde și-a parcat mașina suceveanca, a făcut ca forța apei scăpate de sub control să măture, pe sub betonul gol, orice „tentativă” de pământ sau pietriș tasat, iar betonul să cadă pur și simplu în șanț, cu tot cu autovehicul. Nimeni nu știe, și cu atât mai puțin Carmen Pricopie, cum înțeleg cei de la firmele de construcții, cu care parcă ne-a blestemat cineva, să-și facă treaba. Proprietara nu știe nici dacă va suporta cineva măcar contravaloarea serviciului de ridicare cu macaraua a mașinii, pe care a fost nevoită să-l solicite unei firme private. De la Primărie, cineva cu capul probabil mai tare și mai fain decât betonul căzut în șanț, i-ar fi spus că „de asta s-a întâmplat pocinogul, pentru că a parcat pe spațiul verde”. Nu e nicidecum spațiu verde acolo, dar dacă omul poate să dea din gură fără să-l doară țucurica de ea, de ce să n-o facă? Obrazul gros necesită un tsunami pentru a roși un pic măcar? Câte din străzile și trotuarele noastre nu sunt altceva decât Pericol Public cu efect întârziat?