D’ale politicii (134)

– Un dicționar… alternativ –

 

> Avantaj. Un cert „avantaj” al grabei de a face copiii în tinerețe este acela de a fi mai devreme informat de către aceștia că ai devenit o fosilă, un boșorog. > Bucă. Termen ce descinde, în toate limbile romanice (fr. bouche, sp. boca), din lat. „bucca”, gură. Și în română el a desemnat, înainte de a dobândi noi sensuri, gura (a îmbuca, bucate etc.). Înțelesul actual, de „obraz” e întărit și de derivatele bucălat, bucos. Interesant este însă că numai în limba noastră buca desemnează, totodată, fesele. Să căutăm vreo legătură psiho-istorică între această omonimie și năravurile specifice nouă, dispuși „să-i pupăm pe… obraz” pe toți cei care ne-au cotropit? Amuzantă mi se pare, apropo de „obrazul din spate”, situația relatată mie de marele apărător al limbii materne, profesorul Mândâcanu, de la Chișinău, despre umorul involuntar al textelor căznite, de „folclor nou” publicate – cu slove rusești și într-un desăvârșit „carcalete moldo-rus” – de revistele anilor 1960. Într-una din aceste „balade haiducești”, justițiarul ce-și pierdea vremea prin codrii luând de la boieri și dând la sărmani este mustrat cu blândețe de nevasta lui, deoarece își neglija astfel familia, copiii, cu fraza, rimată: „Îmi tot umbli printre buci („buc” înseamnă „fag” în lb. rusă )/ Dar de treabă… nu te-apuci?!”. > Fățărnicie. Însușire intrinsecă specifică – alături de lăcomie și incultură – comuniștilor abia instalați la Putere după 1948. În ciuda îndârjirii cu care propovăduiau „lupta cu obscurantismul religios” ori criticau „arta burgheză” ei – ca și consilierii sovietici trimiși de Moscova – se „călcau pe bătături” pentru a-și decora locuințele confiscate de la vechii proprietari (adesea cu mobilierul și obiectele de artă aferente), trimiși să putrezească în pușcării, cu icoane pe lemn ori „de argint suflate cu aur” (acestea erau cele mai în vogă), cu obiecte de cult evreiești, cărți bisericești rare ori tablouri de patrimoniu. Acestea erau „luate cu japca” de la „burghezo-moșierime” ori din colecțiile private naționalizate și ulterior „cumpărate” cu prețuri modice, ori pur și simplu raportate ca fiind scoase din inventar prin casare, din cauza „stării avansate de degradare, datorată vechimii lor”. O anchetă ordonată de Ceaușescu în primii ani după ce a ajuns la cârmă – în scopul implicit al discreditării și înlăturării „dejiștilor”, a relevat că, de pildă, ministrul Drăghici aprobase – retroactiv! – zeci de asemenea referate de casare, vizând mii de obiecte de patrimoniu, având o valoare inestimabilă. Cercetarea s-a terminat însă „în coadă de pește”, iar aceste prețioase artefacte au dispărut fără urmă… O parte (incluzând mobilier prețios, statui, dar și sobe și șeminee demontate, vitralii, ori uși și lambriuri sculptate etc.) au fost luate în U.R.S.S. de consilierii sovietici, la terminarea „nobilei” lor misiuni de înfeudare și îndobitocire a României. > Katin. Dubla dramă din blestemata pădure de lângă Smolensk este încă departe de a-și fi vindecat rănile, urmările. În 1990, Mihail Gorbaciov își ceruse scuze poporului polonez, iar în 1992 Boris Elțîn a înmânat președintelui Poloniei ordinul – semnat, între alții, de Stalin, Molotov și Beria – de execuție a celor 22.000 de prizonieri. Dar, în 2005, „noul Kremlin” a secretizat peste 100 din cele 180 de dosare privitoare la acel genocid. La acestea se referise, în mod repetat și ferm, fostul președinte Kaczynski. Înaintea dispariției sale, învăluită și ea în mister… > Onoare. Alături de alte noțiuni solemne, dar vagi, impalpabile (precum Patrie ori Libertate) onoarea nu înseamnă nimic, credea J.-P. Sartre, care adăuga: universul lumii se învârte mereu în jurul unei perechi de fese frumoase, asta-i tot… Eu sunt înclinat să cred că această amară constatare (care nu e, în fond, decât o transcriere a vechiului adagiu francez „Cherchez la femme”) e o replică de moșneag înăcrit, iritat, la urmă, de vitalitatea superioară și de pulsiunile sexuale încă neostoite ale bisexualei lui Simonne, femeia ce i-a marcat destinul și opera. Dar cu care, de altfel, „parafase” cu decenii în urmă un pact de reciprocă și totală independență maritală și libidinală… > Sexul slab (?). Statistic vorbind, sexul slab este cel… masculin! La insecte – care includ 80% dintre speciile de viețuitoare cunoscute – femelele sunt, prin definiție, mai mari și mai viguroase decât masculii: „păienjenițele” dețin supremația, ele fiind de 2-4 ori mai mari și mai feroce decât păianjenii. Una din puținele excepții de la regulă o constituie grațioasele libelule. > Șmen. Chiar dacă vă pare ciudat, cuvântul ce desemnează o înșelătorie practicată, abil, în cursul unui schimb valutar ilegal, privat, e de origine slavă (eu bănuiam că evreiască, ori măcar turcească): smiana, smeniam înseamnă „schimb, a schimba” în rusă ori bulgară… Eu, unul, nu mă îndoiesc de veridicitatea etimologiei: îmi amintesc și azi, cât de lesne, de măiestrit, am fost „șmenuit” acum vreo 30 de ani, la Kiev, de grosul rublelor cuvenite în schimbul treningurilor și tricourilor „de Zimbru” propuse de mine spre vânzare acolo, în numele prieteniei între popoarele comuniste…