Un narator cu seva „rădăcinilor”

A treia carte de proză a suceveanului Emanoil Rei – Destine bucovinene (Editura Alfa, Iași, 2010) – beneficiază de prefața cunoscutului scriitor Emilian Marcu, avizat diagnostician al artisticității.
 

Se cuvine, de aceea, consemnarea principalelor sale afirmații „de încredințare” a autorului: Emanoil Rei are sentimentul profund al locului și al „rădăcinilor” în lume a satului bucovinean, descrisă „cu har ”, „acuratețe” și temeinicie, reușind „o derulare aproape filmică”, atestând și însușirea de „excelent «regizor», fin observator” , cu un limbaj „crud, curat, uneori frust”, cu dialog „scurt, fără ocolișuri” și o preferință pentru „valorile perene ale neamului românesc”, de unde și diversitatea personajelor. La aceste constatări, deschise și altor aspecte „tematice”, se cuvine adăugarea și a altora, deloc marginale, chiar pregnante. O categorie de personaje este cea a persecutaților de dinainte și de după 1989, cu psihologii sensibile, fragile ori viguroase. Traumatizate de sisteme (politice, instituționale) și de indivizi perverși, ele cad în obsesii dis-locante, ori numai acut problematizante și/sau subiacent protestatare, care, prin monolog și conversație cu adresanți reali sau iluzorii, prin îndeletniciri compensatoare, ating o anume autoterapeutizare ori măcar tranchilizare (Povara originii, 50%, Talismanul, Sârma, Prețul demnității ș.a.). Cea mai realizată artistic din tot volumul este Sârma, o dramă psihologică rezultată dintr-o analiză minuțioasă a unei obsesii cauzată și mereu aprinsă de spirite malefice (inclusiv soția), sugestivă și în detalii, măiestru gradată, cu un final care putea fi tragic dacă hipersensibilitatea flagelată nu ar fi fost supusă, în ultimă instanță, de luciditate. Foarte apropiată valoric este Pedeapsa. În multe narațiuni (Transparență transfrontalieră, Cer natal, Ordonanța, Magicianul, Nunta de aur ș.a.) distingem o comunicativitate bucovinească legată de întâmplări, impasuri și suferințe, unele amintindu-ne de sfătoșenia din Hanu Ancuței, altele de tip radio-șanț, ca și în volumul anterior. Întâlnim și câteva personaje-copii superinteligenți, cu carate sufletești de aur, înduioșători prin puritate, care, prin zestrea lor nativă, „promit” izbăvirea unui neam vitregit (Pe urmele lui tata, 50%, Năluca). La câteva dintre povestirile citate își face loc umorul, antidot al depresiilor, favorabil autodepășirii morale. Și mai frecventă este, însă, caricaturizarea opresorilor, a manechinilor totalitariști, dizolvanți de valori umane, câteva din învățământ (Povara originii, Prețul demnității, Specialitatea directorului, Marea bucurie, Umanism socialist, Rezolvarea cazului). O „temă” actuală mai este dezagregarea (Pasul) ori adaptarea revigorantă (Discriminare) a emigranților pentru muncă de supraviețuire în alte țări. De tot hazul, deloc gratuită, este, în Discriminare, riposta dată de un țigan (demn că trudește și câștigă cinstit) unui țăran care vrea să-i plătească el o comandă ca să plece mai repede în separeu: „– Ce rom, dom-le?! Ce rom? Eu sunt țigan din moși-strămoși, dar îs aproape de a ajunge român întreg! (…) Că rom îi numai jumătate din român! Și când ai mei ajung în Italia și Franția nici nu le este rușine să zică că-s români…Da’ ai dumitale, bădie Gheorghe, o spun numai așa, cu o jumătate de gură, și se uită împrejur ca să nu-i audă prea multă lume. Și atunci, unde-i patrihotismul? (…). Dar obiceiurili strămoșești?…Ursarii, Capra (…), vioara, acordihonul, țambalul, unde îs, bade? Cine le păstrează (…). Dar credința în Domnul unde îi? Steaua și Chiraliza, Icoana…unde-s?! Spune! Da’ zâua de mâne a țării nu-i tot la noi, badiule? C-ale voastre-s cucoane mari și nu vreau să facă puradei de câte 5-6…” Comentatorul ieșean semnalează în povestirile lui Emanoil Rei un ton didactic-moralizator. Adevărat, dar nu în toate. Câteva texte nu se încheagă strict epic, ci, integral ori fragmentar, rămân dispute înverșunate, de obicei spumoase, împotriva relelor din societate sau show-uri morale, ori numai cu note morale prea gramaticale, lipsite de ambiguitatea necesară învăluirii cititorului în taina cuvântului. Domină, însă, net, dovezile talentului, ale ofertei de valoare respectabilă.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: