Cronică literară

Frumusețea morală a lui Benjamin Fondane

La precizarea că publicarea textului de față (Benjamin Fondane: ,,Lunea existențială și Duminica istoriei”, Prefață la ediția franceză de Michel Carassou, Cu un dosar al corespondenței Jean Grenier – Benjamin și Genevieve Fondane, Ed. Limes, Cluj-Napoca, 2008) s-a realizat prin strădania Luizei Palanciuc și a lui Mihai Șora, adăugăm această succintă caracterizare consemnată pe coperta volumului: ,,Opera lui Benjamin Fondane stă deopotrivă sub semnul fulgurației, al disperării și revoltei unui om aflat în neostoită zbatere interioară”.
 

Este ceea ce prin volumul pus la dispoziția cititorului interesat se restituie, altfel zis, ,,principiul existențial autentic”. De reținut și această precizare: că existențialismul lui Benjamin Fondane ,,nu este un discurs despre existență, spre deosebire de acela al lui Heidegger, de pildă”. Așa se explică de ce dușmanul filosofiei existențiale devine tocmai abstracția ipostaziată ori, altfel spus, după cum apreciază prefațatorii menționați, ,,cea care uită omenescul până la renegare”. Scris la sfârșitul lunii februarie 1944, într-un Paris ocupat de nemți, ,,Lunea existențială și Duminica istoriei”, ultimul text al lui Benjamin Fondane a fost publicat de Jean Grenier abia în 1945. Finalizarea respectivă s-a produs în mai puțin de o lună de zile, atâta vremea cât arestarea poetului s-a petrecut la 7 martie 1944, la domiciliul său din Paris. De altfel, Grenier va menționa că studiul în cauză i-ar fi fost predat (lui B. Fondane) ,,cu doar câteva zile înainte de arestarea și deportarea sa de către Gestapo”. Adevărul este, după cum aflăm din notele ce însoțesc eseul menționat, că Benjamin Fondane, prin intervenția sa, nutrea dorința de a ,,apăra filosofia existențială șestoviană” (știindu-se că nefericitul poet era un admirator al filosofului rus Lev Șestov). Forța eseului constă ,,și în acea situare (de către Fundoianu, desigur) față de un context, de vreme ce înfruntă, din punct de vedere filosofic, opresiunea nazistă. Configurând ,,o rezistență metafizică a individului împotiva Istoriei”, Benjamin Fondane voia să-și definească identitatea filosofică în raport cu amenințările cele mai severe ale momentului. La demonstrația lui Camus (din ,,Mitul lui Sisif”), cum că este nevoie să ,,ni-l închipuim pe Sisif fericit”, Benjamin Fondane va reacționa energic: ,,Dar aici este toată dificultatea”. Din aceste cauze, presupunem, va fi luat naștere gândirea existențială, cea care separă tragismul grec de tragicul existențial. Nu altfel se explică încercarea lui B. Fundoianu de a demonstra, în virtutea tezelor sale despre absurd, forța implacabilă a ocupantului nazist. Cu toate că se ridică împotriva dictaturii rațiunii universale și opune gândirii necesității și a neantului filosofia existențială a Scripturii, notează Michel Carassou, Fondane ,,nu era totuși un credincios”. Dar el deschide ,,o falie în zidul de care alții se izbiseră înainte”. Semnificativă pentru frumusețea morală a lui Benjamin Fondane rămâne întâmplarea nefericită petrecută în zona sfârșitului său tragic. Fusese arestat, după cum se știe, în urma unui denunț la Gestapo. Prietenii reușiseră să-i obțină eliberarea, numai că sora sa Lina avea să aibă aceeași soartă. Drept pentru care poetul preferă s-o însoțească și să-i împartă destinul tragic. (A nu se uita un amănunt extraordinar: Benjamin Fondane îi scrie din lagăr soției, transmițându-i ,,indicații în vederea editării lucrărilor sale”). Mutat de la Auschwitz la Drancy, el n-o va mai întâlni pe Lina. (,,Orice urmă a surorii sale” se pierduse, după cum adaugă același Michel Carassou). Și tot el relatează despre sfârșitul scriitorului și filosofului, menționând că pentru Benjmin Fondane încrederea în forța divinității rămâne intactă, chiar și ,,în cel mai întunecat moment al duminicii Istoriei” (al Doilea Război Mondial). Editorul notează pe supracoperta cărții de față: ,,Fondane va fi gazat în 2 sau 3 octombrie 1944”. (Gazarea s-a petrecut la Birkenau). Ceea ce explică de ce ,,existențialismul lui Benjamin Fondane nu este un discurs despre existență, ci o alunecare în mirare și revelație. De aici și necesitatea salvării dreptului la viață al fiecăruia. Demn de adăugat că volumul ,,L´Existence” apare la sfârșitul lui 1945, la Editura Gallimard. Alături de textul lui B.Fondane, semnează Albert Camus, Maurice de Gandillac, Jean Grenier, Louis Lovelle, René Le Senne, Brice Parain și Alphonse de Waelhreuse. (Editorul Jean Grenier reușise să adune ,,opiniile cele mai autorizate” referitoare la mișcarea existențialistă care se impusese ,,asemenea unei revelații”, îndeosebi după publicarea opiniilor lui Jean-Paul Sartre). Ceea ce a urmat se știe.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: