„O experiență de viață”

 

La îndemnul unui bun coleg, Ghiță Dohotaru, și al unui cunoscut prozator, Constantin Blănaru (după cum mărturisește în prefață), humoreanca Viorica Lavric (pe care o știți și din paginile „Crai nou”, ca și pe soțul său, numismatul Gavril Lavric) a scris volumul „Când plâng stejarii…”, apărut în 2010, la Terra Design din Gura Humorului. În 11 capitole (printre care cele intitulate „Săptămâna patimilor”, „Din nou acasă”, „Liceul, poezia adolescenței mele”, „Și plâng de-atunci stejarii”, „Cu pași obosiți”), autoarea a restituit pagini ale propriei biografii: „…Un bagaj pe care l-am purtat cu mine, până aproape de epuizare sufletească. Este o experiență de viață în care oamenii m-au învățat să lupt, să sper și să rezist”. Un moment (prelungindu-se-n timp) din această experiență este notat pe ultima copertă: „Ceea ce a cântărit mai greu decât emoțiile primului examen și decât foamea, în cele zece zile de august, au fost, pentru mine, nopțile cu ploaie, tunete și fulgere din podul acelui șopron cu fân. Era fobia cu care am rămas din timpul exploziilor din război, fobie de care nu m-am vindecat până azi”.