Somn

Cică dintre ăi de încalcă legea (vizați în mod expres fiind ăi de practică evaziunea fiscală) nimeni n-ar mai putea dormi liniștit. De când, de cum? De când președintele a zis-o (nu că n-ar fi crezut măcar un pic în ce zice ori că vorbele n-ar fi avut un sens acolo, de să sperie pe cineva), de când corul mediilor a transmis zisa (nu că n-ar fi trebuit, dimpotrivă; atât că, la noi, de o bună/rea vreme, declarație plus mediatizare capătă, părelnic, valoarea de faptă concretă), de când? Unii îl arată pe președinte cu degetul cum ar ține toate frâiele, iar cu ele în mâini ar face și ar drege; în astfel de contexte însă (i) s-ar potrivi și imaginea unui omuleț stingher și straniu, care nu predică, dar vorbește în pustii.

 

Fiindcă, bunăoară, încă de prin vara trecută (la ceas de lipsă de bani la buget, la ceas de lipsă de subiecte gata servite) se spuse despre averile (incomensurabile) ale unora (nu, n-au fost numiți, desigur, că era riscant, că era ilegal) care n-ar putea să le justifice. S-a mai zis o dată asta, pe la început de an. Acum se aude însă că toată treaba ar fi amânată pentru 2012 (fără a se preciza dacă înainte sau după; mai curând după alegeri… se va mai vorbi!). S-au mai comis ziceri asemănătoare despre maneliști, despre ghicitoare etc. Bancuri. Ce-au de-a face toate acestea cu somnul bun, strașnic, sănătos? Mai curând amenințații să fi fost ăi de-mpușcă paralele prin piețe, ăi de-s putrezi de avuți din vânzări de barabule la margine de drum sau de lapte printre blocuri. Ori poate vânzătorii de mărțișoare. Dar ăștia oricum nu prea au somnul bun sau oricum nu prea dorm. Că stau și fac mărțișoare!