Ziua când Siretul a intrat sub zodia crimei profesioniste

17 februarie 2010 este ziua când județul Suceava a intrat sub zodia crimei profesioniste. Acum exact un an, Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, coordonatorul direct al anchetei locale, emitea într-un comunicat, singurul de atunci și până astăzi al acestei instituții: „La data de 17.02.2010, în jurul orelor 16,45, IPJ Suceava a fost sesizat prin SNUAU 112 cu privire la faptul că numitul Hrițcu Vasile Adrian, în vârstă de 45 de ani, a găsit în locuința proprietate din localitatea Siret, județul Suceava, pe membrii familiei sale – soția sa, Hrițcu Carmen-Camelia, în vârstă de 39 de ani, și fiica sa, Hrițcu Raluca-Narcisa, în vârstă de 6 ani, omorâte prin împușcare.
 

S-a constituit echipa operativă, formată din procurorii criminaliști din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava și lucrătorii de poliție criminaliști din cadrul IPJ Suceava, împreună cu șeful inspectoratului. La fața locului, s-a constatat că ușa de la intrarea în apartament este întredeschisă, iar locuința răvășită. Pe holul interior, a fost găsit corpul numitei Hrițcu Carmen-Camelia, care prezenta în regiunea capului o plagă prin împușcare, lângă cadavru fiind identificat un tub de cartuș gol, iar corpul numitei Hrițcu Raluca-Narcisa a fost găsit în sufragerie, prezentând în zona tâmplei o plagă prin împușcare. O echipă de specialiști din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, formată din șeful Biroului Cercetare la Fața Locului din Institutul de Criminalistică, un biolog specializat în genetică și un criminalist specializat în balistică, precum și un autolaborator de genetică, s-au deplasat la fața locului pentru a acorda sprijin în efectuarea cercetării la fața locului. Coordonarea unitară a activităților investigative va fi efectuată la fața locului de către procurorul-șef al Secției de Urmărire Penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Marius Iacob, și chestor-principal de poliție Dumitru Pârvu, adjunctul IGPR”. Siret, oraș al crimei profesioniste Dublul asasinat arunca micuța localitate românească de la frontiera cu Ucraina în zona neagră a „orașelor crimei”, ca Hong Kong, New York sau, mai aproape de noi, Cernăuți sau Moscova, unde faptele de gen, ca mod de operare și finalitate, se petrec și au întotdeauna în umbră mâna nemiloasă a Mafiei. Pentru Siret, ca și pentru județul Suceava, fapta constituia o nedorită premieră absolută, până pe 17 februarie 2010 execuții mafiote de acest fel neînregistrându-se aici. 17 februarie 2010 devenea astfel ziua funestă a intrării județului în halucinanta lume a crimei ca mod de existență, a lichidărilor de persoane sau a familiilor acestora, cu sânge rece, la ordin, lumea crimei salarizate, plătite de ocultele cercuri ale Mafiei. Lumea în care viața unui om, a doi, a trei, a unui copil sau a unei întregi familii devine o cantitate neglijabilă. Lumea crimei profesioniste. Dacă, până la această crimă, judiciariștii se confruntaseră cu execuții de tip mafiot în care victimele erau doar bărbați, cazul din 17 februarie 2010 devenea o premieră în România, fiind singurul în care membri ai unei familii sunt lichidați, printre care și un copil. Criminalul? După o îndelungă și neagră tăcere a autorităților, atât locale, cât și centrale, chestorul principal Petre Tobă, șeful IGPR de atunci, făcea cunoscut că prezumtivul criminal al Cameliei și Ralucăi Hrițcu (singura declarație de presă, oficială, în acest dosar, de altfel), este un anume Leonid Zaporojeț, cetățean ucrainean, în vârstă de 50 de ani, din regiunea Cernăuților. Iar acesta, arestat în momentul de față de polițiștii ucraineni pentru infracțiuni la regimul armelor, precum și trafic de droguri, identificat pe baza profilului ADN întocmit, identic cu o probă biologică recoltată de pe tubul unui cartuș, ar fi singurul care ar fi pătruns în apartamentul de pe strada Lațcu Vodă din Siret, iar ulterior ar fi apăsat pe trăgaciul unei arme artizanale. Ucigașul ar fi avut un complice, în persoana altui ucrainean (n. red., un anume Rezvan B., de 28 de ani, care ar fi stat „de șase”, la intrarea în bloc), și el arestat în altă cauză. Ancheta a presupus, potrivit sursei citate, audierea a 700 de persoane, printre care 50 de cetățeni străini. L-au avut în mână, dar l-au condus la frontieră ! Leonid Zaporojeț a fost identificat într-un hotel din apropierea Gării Burdujeni, din Suceava, pe 18 februarie, la o zi de la comiterea asasinatelor! El a fost reținut, amprentat etc., iar apoi făcut pachet și expulzat în țara de origine, cu o săptămână înainte de sosirea confirmării probelor ADN! 6 polițiști suceveni au primit ulterior mulțumiri scrise din partea șefului cel mare de la București și au fost avansați în grad! În momentul reținerii lui Leonid Zaporojeț, după ce toată suflarea criminalistică a țării intrase deja în priză, omul nu era decât un biet transfug, împotriva căruia nu existau decât probe suficiente pentru… a fi transportat cu mașina poliției la frontieră, apoi predat autorităților ucrainene! (N. red: acest intertitlu nu suportă decât semne de exclamare!) Acte și proceduri Astăzi, procurorii suceveni așteaptă încă înființarea unei comisii rogatorii internaționale, care să-l urmărească penal pe ucigaș. Potrivit Legii 704/2001, Comisia rogatorie internațională în materie penală este acea formă de întrajutorare judiciară internațională care constă în delegarea de putere pe care o autoritate judiciară dintr-un stat o acordă unei autorități de același fel din alt stat, mandatată să îndeplinească, în locul și în numele său, unele activități judiciare privitoare la un anumit proces penal. Obiectul cererii de comisie rogatorie îl constituie îndeosebi îndeplinirea actelor de urmărire, cum sunt localizarea și identificarea persoanelor și obiectelor, interogatoriul inculpatului, ascultarea persoanei vătămate, a celorlalte părți, a martorilor și experților, apoi confruntarea, perchezițiile, sechestrele și confiscările de obiecte, precum și conservarea bunurilor cuvenite celor păgubiți, cercetări locale, expertize, transmiterea de informații, necesare într-un anume proces, prin supravegheri de telecomunicații, înregistrări audio și video, ridicarea secretului protejat prin lege (bancar, comercial, al corespondenței și altele asemenea), examinarea documentelor de arhivă și a fișierelor specializate și alte asemenea forme de urmărire. Ministerul Afacerilor Externe al României ne confirma, în luna martie 2010, în mod oficial, ceea ce știam, prin intermediul purtătorului de cuvânt al instituției, Lucian Rosenfeld. „Între România și Ucraina nu există un acord bilateral care să reglementeze cooperarea judiciară în materie penală sau extrădarea”. În materie de drept internațional, țara noastră are, la fel ca majoritatea statelor lumii, posibilitatea de a accesa proceduri care țin de convenții și tratate la care este parte. Potrivit MAE, în ceea ce privește instrumentele internaționale în aceste domenii, atât România, cât și Ucraina au calitatea de stat parte la următoarele convenții multilaterale: Convenția europeană privind asistența reciprocă în materie penală (Strasbourg, 20.04.1959), Protocolul adițional la Convenția europeană privind asistența reciprocă în materie penală (Strasbourg, 17.03.1978), al II-lea Protocol adițional la Convenția europeană privind asistența reciprocă în materie penală (Strasbourg, 8.11.2001), Convenția europeană privind extrădarea (Paris, 13.12.1957), Protocolul adițional la Convenția europeană privind extrădarea (Strasbourg, 15.10.1975), Convenția europeană privind transferul procedurilor în materie penală (Strasbourg, 15.05.1972) și Convenția Națiunilor Unite împotriva crimei organizate transfrontaliere (New York, 15.11.2000). Evidențe care nu se pot nega În 17 februarie 2011, Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava mai are, cică, 30 de pagini de dosar de tradus în ucraineană. A trecut un an de zile de la dublul asasinat. În Suceava există nu unul, ci, pe puțin, o duzină de traducători autorizați. Cine pe cine încearcă să mintă în legătură cu tragerea la răspundere a criminalului? Dosarul a fost instrumentat de la București de procurorul Marius Iacob, tăticul Dosarului Elodia, devenit între timp bunicul acestuia. Procurorii suceveni au făcut, în 2010, două vizite la Cernăuți. Înainte de Paște și imediat după. Nu au adus de acolo nici măcar ouă închistrite. Un an are, totuși, 365 de zile. În loc de epilog „În sicriul cel mic doarme o păpușă de fetiță, de o frumusețe care îți scrijelește ca un cui ruginit sufletul: cine a avut inima de călău s-o privească în ochi, iar apoi s-o omoare ca pe un câine? Lângă tâmpla dreaptă, spre frunte, un plasture micuț pare a-i acoperi o rană superficială, căpătată atunci când s-a jucat. Nu s-a jucat; din păcate, alții n-au mai lăsat-o, iar mica fâșie ascunde urma ororii: pe acolo a intrat glonțul care i-a curmat copilăria și viața”, relatam, în luna februarie a anului 2010, după o vizită la Bălinești, acolo unde au fost ulterior îngropate cele două ființe ucise la Siret, mamă și fiică. Astăzi, întrebările sunt aceleași. Dar atârnă mai greu, domnilor anchetatori?

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: