Blestemul pământului

> În ciuda amenințărilor cu amenda de 400 de lei, a subvențiilor mici, dar și a prețurilor exorbitante la lucrările mecanizate și pesticide, țăranii continuă să-și muncească terenurile primite înapoi după Revoluție > „Când am să mor, vreau să las pământul moștenire copiilor, apoi ei vor face ce vor vrea cu el”, ne-a spus unul dintre mulții săteni aflați într-o asemenea situație > Totuși, există și mulți proprietari care renunță la dreptul lor, prețul de vânzare-achiziționare a unui hectar de teren agricol ajungând și până la 2000 de euro > În evidența DADR se află 23 de forme asociative din sectorul vegetal, 8 asociații din domeniul pomicol și 10 grupuri de producători, acestea înmulțindu-se după 2000 și intrarea României în UE
 

De la nivel înalt se vehiculează, de o bucată de vreme, posibilitatea introducerii unei sancțiuni de 400 de lei pentru fiecare hectar de teren nelucrat. Discuțiile pe această temă nu prea fac valuri în teritoriu, deoarece se crede că nicio formațiune politică nu va risca să ia o asemenea măsură nepopulară. Aceasta pentru că este deja știut faptul că electoratul rural este cel care se prezintă în proporție covârșitoare la urne. „Niciun partid politic nu va face lucru aceasta, ca să își piardă voturile de la țară”, crede Vasile Tofan, specialist în cadrul Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Suceava. Oficialul DADR evidențiază că, încă din 1991, Legea nr.18 a fondului funciar prevedea că terenul lăsat de izbeliște poate fi confiscat de stat. Însă, în cele două decenii care au trecut de atunci, din rațiuni politice nu a fost întâlnit nici măcar un caz de asemenea natură. Pe de altă parte, nici ceea ce se numește generic „stat” și nici operatorii din agricultură nu ar fi putut face mare lucru cu suprafețe foarte mici și disparate ici și colo. „Dacă ar fi vorba despre terenuri comasate, statul le-ar putea concesiona, însă cine vine să ia câte 30-50 de ari ici și colo?”, se întreabă retoric interlocutorul nostru. Tofan susține că Guvernul ar trebui să ia alte măsuri care să-i determine pe săteni să-și dea terenurile în arendă, iar pe cei interesați să preia terenuri cât mai multe de la agricultori. Un prim demers de acest gen a fost acordarea unei rente viagere pentru vârstnicii care își vând sau își dau suprafețele către arendași. Măsura a fost legiferată în 2005, pe vremea ministeriatului lui Gheorghe Flutur la Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, însă la aceasta s-a renunțat. Astfel, începând cu 1 ianuarie 2010, Biroul Județean de Rentă Viageră Agricolă Suceava nu a mai primit noi dosare de acordare a rentei viagere agricole. Decizia s-a luat în baza unei adrese a Oficiului Național de Rentă Viageră Agricolă, conform prevederilor Tratatului de aderare la Uniunea Europeană, în viziunea organismelor comunitare această facilitate fiind considerată ajutor de stat. „Cei în drept ar putea să gândească alte modalități de a-i stimula pe sătenii cu pământ, să-l dea în asociație, în arendă, să îl vândă sau să facă altceva cu el. Pot fi luate măsuri de genul rentei viagere agricole, dar la care de anul trecut nu se mai primesc noi dosare”, reliefează Vasile Tofan. Responsabilul din cadrul Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală relevă că „zvonistica” despre introducerea amenzii de 400 de lei pe terenul abandonat nu a avut ca urmare o creștere a tranzacțiilor cu terenuri agricole. DADR nu are atribuții în a ține o astfel de evidență, dar până la începutul lui 2010 întocmea, în baza datelor trimise de primării, o situație a vânzării-cumpărării de suprafețe cu destinație agricolă, precum și cu prețul mediu la care se făcea schimbul. Astfel, în ceea ce privește extravilanul localităților, în 2009, comparativ cu 2008, numărul înstrăinărilor a crescut de la 391 la 405, suprafața vizată sporind, de asemenea, de la 202 hectare la 262 de hectare. Dacă în anul 2008 valoarea totală a mișcărilor terenurilor cu folosință agricolă s-a ridicat la 808 mii lei, cu o medie de 4 mii de lei pe hectar, în 2009, la un preț mediu la hectar de 3,52 mii lei, volumul tranzacțiilor a însumat 922 mii lei. În agricultura suceveană au investit germani, americani, irlandezi, austrieci și ucraineni, pământ în județ având și o asociație a prințului Charles al Marii Britanii Prețurile respective sunt considerate nerealiste, deoarece, pentru a evita plata unor taxe notariale mari, părțile evită să declare adevărata valoare a tranzacțiilor. La fel, multe dintre acestea din urmă au loc fără a se întocmi documentele legale de rigoare sau în baza unor acte scrise de mână. Vasile Tofan evidențiază că, totuși, în județ, sunt evidente și tendințe vizibile de concentrare a terenurilor, principalele zone cu asociații și societăți agricole din domeniul vegetal fiind Drăgușeni, Fântâna Mare, Spătărești, Rădășeni, Moara, Plopeni, Zvoriștea, Pătrăuți, Negostina, Bălcăuți, Rădăuți, Dornești, Sinăuți, Mușenița, Frătăuți, multe și cu investitori germani, americani, irlandezi, austrieci, ucraineni. De asemenea, pământ în județ are și o asociație a prințului Charles al Marii Britanii. Cât despre aceste forme organizatorice din agricultură – care lucrează cel puțin câteva sute de hectare –, prețul de vânzare-achiziționare a unui hectar de teren a ajuns și până la 2000 de euro, prețul depinzând de fertilitatea solului, amplasarea „solei” respective, precum și ieșirea acesteia la o cale corespunzătoare de acces. „Noi primeam informări de la comune, de la inginerii noștri, însă mulți au fost concediați anul trecut. Normal, secretarii de la primării ar trebui să aibă o evidență de acest fel, însă se fac și tranzacții fără documente sau cu acte de mână”, arată Vasile Tofan, adăugând că și Oficiul Județean de Cadastru și Publicitate Imobiliară ar putea oferi o asemenea imagine, întrucât instituția respectivă face intabulări și eliberează extrase de carte funciară. Conform acestuia, în evidența DADR se află 23 de forme asociative din sectorul vegetal, 8 asociații din domeniul pomicol și 10 grupuri de producători. Mulți dintre arendași au luat țeapă. Însă, dacă se practică agricultură intensivă și se aplică tehnologii performante, se obțin și rezultate pe măsură Vasile Tofan consideră că luarea în arendă a terenurilor – apărută după 1990 și în dezvoltare odată cu intrarea României în UE și acordarea subvențiilor specifice – poate fi rentabilă pentru preluatori, întrucât ei fac agricultură intensivă, aplică tehnologii performante, obținând și rezultate pe măsură. În aceste condiții, mulțumiți vor fi și partenerii investitorilor. „Dacă iei pământul, investești în el, îl lucrezi cum trebuie, pământul îți dă înapoi. Este de unde să înființezi și culturile, să faci lucrările, să recoltezi, să dai la oameni și să-ți mai rămână și ție”, relevă specialistul DADR. El arată că în județul Suceava există și zone în care formele de concentrare a terenurilor nu au nicidecum succes și aceasta în mare parte și din cauza oamenilor, care „sunt mai ciufuți”. În alte locuri, unii dintre cei care au luat suprafețe în arendă s-au trezit că – după o vară de muncă – proprietarii au venit la recoltă de-a gata, luându-le produsele și ducându-le direct în hambare. Chiar dacă între părți existau contracte de arendare, mulți dintre arendași s-au lăsat păgubași, procesele în instanță fiind îndelungate și costisitoare. Nu lipsesc nici situațiile anecdotice, dar la fel de nefericite – precum cea de la Dumbrăveni – în care un investitor în cultura de legume s-a dus unde a văzut cu ochii, după ce localnicii i-au furat sistematic producția. Pe motiv că nu a avut rezultatele scontate, a renunțat la afacere și un agricultor de calibru din zona Siminicea. O piedică în calea concentrării terenurilor o constituie și neieșirea din indiviziune a moștenitorilor proprietarilor de drept, actele de arendare sau vânzare-cumpărare trebuind a fi întocmite cu fiecare dintre aceștia din urmă. Mai mult, intabularea, obținerea titlurilor de proprietate și a extraselor de carte funciară sunt destul de costisitoare, mulți dintre noii deținători renunțând să mai facă respectivele demersuri. „De multe ori terenul care se pretează la vânzare nu are proprietar. Acesta a decedat, moștenitorii nu au făcut ieșirea din indiviziune, iar operațiunile necesare ajung să coste și până la 20 de milioane de lei vechi”, a declarat Vasile Tofan. Paradoxal, criza a dus la creșterea tranzacțiilor cu terenuri și construcții Oficiul Județean de Cadastru și Publicitate Imobiliară nu are o situație exhaustivă și completă a tranzacțiilor cu terenuri agricole din extravilanul localităților. Directorul executiv Romică Andreica relevă, potrivit legii, că un teren nu poate fi înstrăinat decât dacă mai întâi este intabulat. Operațiunea este considerată singura „portiță” de întocmire a unui „cadastru” actualizat pertinent, corect și transparent, interlocutorul nostru recunoscând că, „în rest, cadastrul este o formulă aleatorie, la care cineva recurge doar la nevoie”. Întrucât înstrăinările de teren prin arendă nu presupun prezentarea unui extras de carte funciară, OCPI nu are o evidență în acest sens. Unicul reper în ceea ce privește mișcarea terenurilor o constituie prima intabulare, pentru care nu se percepe niciun fel de taxă și la care, de regulă, proprietarii sunt mai deschiși. „Referitor la terenuri și suprafețe din extravilan, noi nu înregistrăm decât tranzacția, nu și suprafața. De asemenea, în cazul terenurilor nu se face o însumare separată în programul de la cartea funciară”, subliniază Andreica, oprindu-se asupra numărului total al tranzacțiilor de înstrăinare a imobilelor, atât construcții, cât și terenuri. Astfel, dacă în 2009 Oficiul Județean de Cadastru și Publicitate Imobiliară a consemnat 16.417 de înregistrări, anul trecut acestea din urmă au ajuns la 17.346, fiind cu 923 mai multe. Cele mai multe tranzacții au avut loc în zonele Suceava, 6937 în 2010, comparativ cu 6119 în 2009; Rădăuți, 4377 față de 4361; Câmpulung Moldovenesc, 1298 față de 946; Vatra Dornei, 1038 față de 1026. Scăderi ale numărului tranzacțiilor au fost înregistrate în zonele Fălticeni, de la 2775 la 2564 și la Gura Humorului, de la 1190 la 1132. Romică Andreica arată că, deși în total numărul de înstrăinări a crescut, încasările instituției s-au diminuat, fie din cauza unor scutiri de taxe, fie ca urmare a faptului că prețurile de vânzare-cumpărare au fost mai mici. „În 2010 au mai scăzut prețurile, fiind criză economică. Pe de altă parte, creșterea numerică a tranzacțiilor cu terenuri poate fi explicată și prin aceea că a fost schimbat modul de acordare a subvențiilor din agricultură, terenul trebuind a fi intabulat, pentru a se putea face dovada proprietății”, relevă șeful OJCPI. Romică Andreica susține că în 2010, raportat la anul anterior, un salt a cunoscut și numărul de titluri de proprietate eliberate pentru terenurile agricole. Fenomenul este pus pe seama impulsionării de către prefectul Sorin Arcadie Popescu a activității Comisiei județene pentru constituirea și reconstituirea dreptului de proprietate. De asemenea, fără titlul de proprietate nu se pate proceda la prima intabulare. Directorul executiv al Oficiul Județean de Cadastru și Publicitate Imobiliară respinge unele acuze potrivit cărora taxele practicate de instituția pe care o conduce sunt prohibitive, punând în vedere că ponderea costurilor revine operatorilor autorizați privați care fac măsurătorile și celelalte demersuri premergătoare. „Avem foarte mari necazuri cu cetățenii care spun că este prea scump. Dacă la noi taxa este de 120 de lei, iar pentru procedura de urgență de până la 480 de lei, grosul îl ia autorizatul care face măsurătorile și documentația. La instituția noastră taxele nu s-au mărit de acum 3 ani, dimpotrivă, au apărut gratuitățile, iar altele au fost anulate”, explică Romică Andreica. De ce ar mai lucra cineva terenul când subvențiile se dau și pentru suprafețele abandonate?! Abandonarea și lăsarea în paragină a terenurilor dă bătăi de cap Agenției de Plăți și Intervenții în Agricultură (APIA) Suceava. Reglementările europene prevăd că agricultorii pot beneficia de subvenții și pentru suprafețele nelucrate, însă doar cu îndeplinirea unor condiții stricte, prevederi transpuse și în legislația românească. Directorul executiv al instituției sucevene, Angela Coroleucă, spune că, în această perioadă, la 650 de fermieri, cu 941 de parcele abandonate și în suprafață totală de peste 766 de hectare, se fac controale în vederea identificării agricultorilor care nu respectă condițiile în cauză. Coroleucă precizează că bunele condiții agricole și de mediu sunt obligatorii pentru toți utilizatorii de terenuri agricole care solicită sprijin pe suprafață din fonduri europene sau din bugetul național. „Aceste condiții trebuie respectate pe toate parcelele agricole din cadrul exploatației, inclusiv pe cele neeligibile. Potrivit reglementărilor în vigoare, nerespectarea bunelor condiții agricole și de mediu atrage sancționarea fermierilor care au solicitat sprijin financiar pe suprafață, prin aplicarea unei reduceri la plată din suma cuvenită”, relevă șeful APIA. Astfel, pe timpul iernii terenul arabil trebuie să fie acoperit cu culturi de toamnă și/sau să rămână nelucrat după recoltare pe cel puțin 20% din suprafața arabilă totală a fermei. Pentru a păstra terenul arabil nelucrat în bune condiții, acesta va fi semănat cu plante anuale sau perene, fiind interzisă prezența buruienilor. Țăranii se încăpățânează să-și muncească pământul, doar pentru a avea ce lăsa moștenire urmașilor De la an la an, suprafețe tot mai întinse de terenuri arabile nu mai sunt însămânțate. Conform unei statistici a DADR de la începutul anului trecut, în 2007, în județul Suceava, au rămas nelucrate 446 de hectare de suprafețe arabile, în 2008 – 2751 de hectare, iar în 2009 s-a ajuns la 4798 de hectare. Într-o ședință a Colegiului prefectural din toamnă, la solicitarea prefectului Sorin Arcadie Popescu, un oficial al Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală ar fi avansat ca nelucrată, în 2010, circa 5% din suprafața arabilă, ceea ce ar însemna aproximativ 9000 de hectare. Vina este dată pe îmbătrânirea populației, moștenitorii „de la oraș” neîntorcându-se la țară, la munca pământului. Dar tinerii au plecat la muncă în străinătate, lipsa de interes pentru cultivarea pământului fiind și o consecință a prețurilor mari la lucrările agricole, semințe, erbicide, insecticide, combustibil, dar și a subvențiilor mici și mereu în întârziere. Cât despre agricultorii de rând, amenda de 400 de lei pentru nelucrarea terenului este mai mult decât o veste proastă. Ei spun că respectiva sancțiune este aproximativ egală cu subvenția europeană care se acordă de la Uniunea Europeană și care este total insuficientă în raport cu cheltuielile. Micii proprietari se plâng că lucrările mecanizate sunt scumpe și că vor fi și mai costisitoare odată cu creșterea prețului motorinei. De asemenea, peste posibilitățile lor sunt prețurile la semințele certificate și pesticide, motiv din care țăranii se văd siliți să facă agricultură tot mai proastă și doar pentru consumul propriu. Deoarece nu mai obțin aproape nimic pentru piață, sătenii sunt obligați să „investească” în pământ până și banii din pensii. Chiar și în aceste circumstanțe vitrege, mulți dintre ei, în ciuda vârstei înaintate, se încăpățânează să continue să-și muncească pământul pentru care s-au judecat multă vreme după Revoluție. „Când am să mor, vreau să-l las moștenire copiilor, apoi ei vor face ce vor vrea cu el”, ne-a spus unul dintre mulții țărani aflați într-o asemenea situație.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: