O carte de suflet

Monografia „Biserica «Adormirea Maicii Domnului» Valea Bourei, Comuna Dolhești” semnată de Valeriu Sandovici este o carte de suflet, o carte scrisă cu emoție și dragoste despre ctitoriile bisericești din satul Valea Bourei, comuna Dolhești.
 

Monografia începe prin prezentarea câtorva dintre evenimentele principale din relativ scurta istorie a satului. Valea Bourei a aparținut până în anul 1893 Mănăstirii Râșca, când pământul a fost expropriat și dat țăranilor care îl lucrau. Primii locuitori care s-au stabilit în acest sat proveneau din localitățile învecinate. De aceea, locuințele inițiale aminteau de o viață nomadică, având aspectul unor bordeie în care locuiau temporar cei câțiva oameni care recoltau pământul și îngrijeau animalele pe care le aveau în proprietate. În 1893 sunt construite primele case (familiile Toader Marian și Toader Crăciun), iar așezarea obține statut de sat. Școala a funcționat într-o casă particulară (aparținând lui Toader Marian) până în anul 1916, când începe construirea primului local dedicat învățământului. Acesta este finalizat abia în 1930, când a început să funcționeze sub conducerea directorului-învățător Constantin Marian. Urmează apoi prezentarea istoriei bisericii vechi. Aceasta a fost construită din lemn între anii 1935-1942, în formă de cruce, și era acoperită cu tablă, majoritatea materialului folosit provenind din demolarea unei biserici a stiliștilor din satul învecinat, Râșca. Din punct de vedere religios, credincioșii aparțineau de biserica din Dolheștii Mari până în toamna anului 1940 când a luat ființă parohia Valea Bourei, ca unitate de sine stătătoare cu circa 150 de familii. Primul preot care a fost hirotonisit în fruntea acestei parohii a fost Mircea Diaconescu. Biserica a fost sfințită în 1942 de mitropolitul Irineu Mihălceanu. Prima casă parohială a fost construită între 1942-1947 pe un teren donat de credincioși, aflat peste drum de biserică. Cimitirul parohial era localizat în continuarea curții bisericești, cu o suprafață de 47 ari. În continuarea monografiei este prezentată noua biserică a satului. Zidirea acesteia a început în 1988 de către meșterii Gheorghe Vasiliu din satul Arghira, alături de fiii acestuia, Gheorghiță și Nicu, și de Dumitru Pântea din Dolheștii Mari – fierar-betonist. Construcția bisericii noi a durat până în anul 2000, în 1999 fiind demolată biserica veche. În ridicarea sfintei biserici un rol însemnat l-a avut harnicul și cumintele preot Viorel Vrabie, care a slujit biserica satului între 1982-1992. Biserica nouă are hramul „Adormirea Maicii Domnului”, dar credincioșii prăznuiesc și hramul vechii biserici, în amintirea căreia sunt încă ocrotite în curtea bisericii Sfânta Masă și Sfântul Piestal, cele mai importante lucruri dintr-o biserică. În cursul celor 10 ani cât a fost preot Viorel Vrabie, prin contribuțiile credincioșilor, au fost construite și casa parohială cu toate anexele sale și casa de prăznuire cu paraclis. Lucrările la noua biserică au fost continuate și finalizate de preotul Ioan Florentin Gheorghiu. Din anul 2001 până în prezent slujește preotul Mitică Alexandrache. Monografia conține multe fotografii, date, imagini. Sunt prezentate scurte biografii ale vieții preoților Mircea Diaconescu, Viorel Vrabie, Ioan-Florentin Gheorghiu și Mitică Alexandrache, sunt înfățișați dascălii bisericești Costică Gh. Aanei, Petrea Crăciun, Neculai Pandelea, Florin Gh. Cotigă, pălimarii Vasile Gh. Postelnicu, Vasile P. Ovăs, Neculai Pandelea, Gheorghe D. Toma etc. Cartea cuprinde amintirea tuturor credincioșilor ortodocși care s-au perindat de-a lungul vremii și a vrednicilor și inimoșilor săteni care vin și se roagă în sfântul lăcaș „Adormirea Maicii Domnului”. Relația om-Dumnezeu determină o nesfârșită încercare de revelare a necuprinsului. Căci, asemenea Creatorului, omul a fost înzestrat cu capacitatea de cunoaștere și experiență întru înfăptuirea Binelui – scop suprem al existenței. Pentru filosofii antichității binele este însăși virtutea, este scop, cale, fel de a fi. În perspectivă moral-creștină, e condiția supremă a existenței ca ființă valoroasă, înzestrată cu capacitatea de a se îndumnezei; stare posibilă a omului, îndumnezeirea presupune un anumit fel de a deveni dintr-o potențialitate în existență prin intrarea în acord cu Dumnezeu, cu Desăvârșirea. Există o inteligență a Bisericii „Adormirea Maicii Domnului”, există ceva sfânt în ceea ce se întâmplă în acest lăcaș. Oamenii iau în serios credința în Dumnezeu, acceptă să facă parte din multidimensionalitatea vieții cerești prin practica vieții în orizont spiritual. În acord cu practica vieții creștine, mintea, inima și sufletul devin un tot, un tot existențial, permițând transformarea omului din statutul de a avea în acela de a fi. În monografie se arată că prin intermediul bisericii credincioșii capătă cunoștințe bogate, extinse, mergând înspre un univers transpersonal, realizându-se punți spirituale între biserică – preot – credincioși. Nădăjduiesc că cei care citesc paginile ziarului „Crai nou” se vor bucura de această carte și vor fi inspirați să pășească cât mai des în lumina miraculoasă a slujbelor oficiate de preotul Mitică Alexandrache. Conf. univ. dr. ANIȘOARA NECHIFOR, Universitatea „Petre Andrei” din Iași

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: