Bundițe de Vama

Există așezări în Bucovina despre care, oricât s-ar povesti și s-ar scrie, tot ar mai rămâne ceva de adăugat. În această categorie se înscrie și localitatea Vama, considerată una din cele mai vechi așezări, conform datelor istorice.

 

Această “poartă a sufletului bucovinean” împlinește 602 ani de atestare documentară, având un trecut istoric bogat și complex. Oamenii acestei vetre de spiritualitate românească și-au pus în valoare, prin munca lor, talentul, hărnicia, dragostea pentru frumos. Casele, portul popular, obiceiurile și tradițiile lor sunt deosebit de frumoase și interesante, exprimând starea de spirit a comunității. Iar acum dorim să ne referim la adevăratele motive care ne-au determinat să scriem rândurile care urmează. Am fost directori la Căminul Cultural din Vama în anumite perioade din deceniile trecute. Un grup de cetățeni ni s-au adresat cu problema originii și vechimii bundiței cu dihori. În multe emisiuni radiofonice și televizate este amintit că acest tip de bundiță se găsește doar în comunele Fundu Moldovei, Pojorâta și Sadova. Aceasta din necunoaștere sau ignoranță față de costumul popular din această zonă montană a județului. Cele 8 persoane între 70-95 ani cu care am discutat ne informează că Vama ar fi fost prima localitate în care s-a confecționat și purtat bundița cu dihor. Cetățeanul Traian Ciocan de 87 de ani ne spune că bunica lui, născută în 1884, purta bundiță. Există argumente că poetul țăran Constantin Sasu purta o bundiță cu primul de dihor mai îngust la începutul secolului XX. Altcineva susține că a văzut o bundiță în satul Molid cu însemnele tricolorului pe modelul cusut pe bundiță. Cei mai mulți arată că de aici s-a răspândit pe văile Moldovei, Moldoviței, Suhăi și Humorului. Nu putem afirma că adevărul este numai de partea noastră. Cert este că Vama nu poate fi omisă de pe harta costumului popular deosebit. Cei mai mulți susțin că bundița cu dihor a apărut între cele două războaie mondiale, iar după 1950 ar fi luat o amploare mare. Formațiile de cor, dansuri populare și taraf au purtat bundițe la concursurile regionale, județene și naționale de la Suceava, Iași, Constanța, București, Pitești. De fapt a fost primul cămin cultural cu un asemenea costum pe scenă. Portul popular din Vama a fost și este foarte apreciat în țară și peste hotare. Acum doi ani, o familie din județul Covasna a cumpărat o bundiță de la un localnic. Muzeele din București, Suceava, Gura Humorului și Câmpulung au achiziționat bundițe și alte componente ale portului popular vămean. Copiii noștri au prezentat mai multe spectacole în Franța, fiind foarte apreciați pentru costumul nostru popular. În Vama au existat – din păcate acum dispăruți – numeroși cojocari care confecționau cojoace, bundițe, căciuli, de obicei din piei naturale. Amintim numele lor: Gheorghe Daschievici, Vasile și Aurel Simionescu, Ioan Balmoș a Petru, Ion Ciocan, Lucan Mircea (Șică) și feciorul Vasile, Teofil Sandu, Emilian Lazăr (în viață, dar bolnav), Mândrilă Vasile și alții. În prezent există aproape 100 bundițe în Vama. Turiștii străini se fotografiază cu ele și le apreciază foarte mult. Meșteșugul cojocăritului s-a impus în fața publicului român sau străin și al specialiștilor. În trecut, acest tip de bundiță era purtat de familii mai avute : Simionescu, Leontieș, Ciocan, Lucan, Sasu, Istrate, Lupașcu etc. Ceilalți purtau bundițe cu prim negru. De remarcat că, pe lângă munca la pădure, cultivarea pământului, creșterea animalelor, bărbații și femeile, cu ingeniozitatea și talentul lor, mai ales iarna, confecționau un costum elegant, sobru, care s-a impus în Bucovina. Înv. ZAHARA OLAȘ Prof. PETRU OMANIA