Sfinții Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur

Dascălii lumii și mijlocitorii mântuirii noastre

Între denumirile veacurilor Istoriei Bisericii, ale culturii creștine și universale unul singur se intitulează „veacul de aur”: secolul al IV-lea de la nașterea Domnului Hristos.
 

Valoarea, strălucirea veacului de aur al Bisericii creștine a fost dată în mare măsură de cei trei corifei ai teologiei creștine, Sfinții Ierarhi: Vasile cel Mare (+379), Grigorie Teologul (+389) și Ioan Gură de Aur (+407). Calendarul nostru ortodox include pentru fiecare dintre acești trei sfinți date diferite de sărbătoare: Sfântul Vasile cel Mare – pe 1 ianuarie, Sfântul Grigorie Teologul – pe 25 ianuarie și Sfântul Ioan Gură de Aur – pe 13 septembrie și 27 ianuarie. Însă luna ianuarie, care-i prăznuiește separat, prin zilele distincte amintite, pe cei Trei Sfinți Ierarhi, are la finele ei, în ziua a 30-a, cea mai importantă sărbătoare închinată lor: Slăvitul Praznic al Sfinților Mari dascăli ai lumii și Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur. Această sărbătoare reprezintă o forma superioară de jertfă adusă de credincioși lui Dumnezeu – Cel minunat întru sfinții Săi. Acum ne întrebăm: de ce trebuia ca Biserica să-i cinstească pe acești Trei Sfinți Ierarhi împreună când fiecare este cinstit într-o zi special închinată în cursul lunii ianuarie? Răspunsul la această întrebare este unul istoric: în zilele domniei împăratului Alexios I Comnenul (1081-1118), s-a iscat o aprigă luptă a evlaviei credincioșilor asupra superiorității fiecăruia dintre cei Trei Sfinți Ierarhi. Se ajunsese până la a se numi creștinii între ei: unii Ioaniteni, alții Vasiliteni, iar alții Grigoriteni. După puțini ani, Sfinții Ierarhi s-au arătat, mai întâi fiecare în parte, apoi și toți trei împreună, mitropolitului Ioan al cetății Evhaitelor, care era «om îmbunătățit și preaînțelept, după cum și scrierile lui îl arată». Și toți trei au zis către dânsul cu un glas: „Noi, precum vezi, una suntem la Dumnezeu și nu este între noi nicio sfadă sau împotrivire, ci fiecare în vremea sa pornindu-se de dumnezeiescul Duh, am scris învățăturile spre mântuirea cea de obște și folosul oamenilor; și acelea pe care le-am învățat noi înșine le-am dat și altora spre înmulțirea talantului nostru și nu este între noi vreunul întâi sau al doilea, ci dacă veți vorbi de unul, cei doi urmează. Deci, sculându-te, poruncește acelora care se separă, sfădindu-se, să nu se despartă, luptându-se pentru noi, căci pentru aceasta și noi ne-am sârguit cât am fost vii, și după mutarea noastră, ca să împăcăm lumea și să o aducem într-o unire. Deci, împreunându-ne într-o zi, când ți se va părea ție că este de cuviință, fă nouă praznic cuviincios. Apoi, spune și celorlalți care vor fi mai pe urmă cum că noi suntem una la Dumnezeu și noi negreșit vom mijloci înaintea lui Dumnezeu cele pentru mântuire, pentru cei ce ne vor săvârși praznicul pomenirii noastre”. Fiecare dintre cei Trei Sfinți Ierarhi a scris câte o pagină de aur în Magna Charta a Teologiei creștine universale, fiind în același timp trăitori profunzi ai dreptei credințe și practicanți desăvârșiți ai principiilor morale creștine. Sfântul Ierarh Vasile cel Mare (330-379) s-a născut într-o familie care a dat lumii nu mai puțin de șase sfinți, dintre care trei au fost arhierei: Sfântul Vasile – episcopul Cezareei Capadociei, Sfântul Grigorie – episcopul de Nyssa, Sfântul Petru – episcopul de Sevasta, frați între ei, alături de Sfânta Macrina cea Bătrână (bunica), Sfânta Emilia (mama) și Sfânta Macrina cea Tânără (sora Sfântului Vasile). Începându-și educația în familie, cu tatăl său, Vasile, și sora Macrina, Sfântul Vasile a avut apoi parte de cea mai înaltă pregătire la marile școli ale vremii: în Cezareea Capadociei – unde l-a cunoscut pe Sfântul Grigorie Teologul, de care se va lega printr-o prietenie model toată viața –, în Constantinopol și la Atena. A profesat un timp ca retor, dar și-a împărțit în scurt timp averea la săraci și a înființat o mănăstire în Pont, unde rugăciunea era împletită cu munca manuală și râvna intelectuală. Aici Sfântul Vasile a scris Regulile vieții monahale (Regulile mari și mici) și a pus bazele Filocaliei, cu Sfântul Grigorie. Ca arhiereu, Sfântul Vasile s-a impus printr-o uriașă activitate dogmatică, pastorală și socială, remarcându-se în luptele cu ereticii arieni și în special cu împăratul Valens, dar mai ales prin cunoscutele instituții de asistență socială – rămase în istorie sub numele de Vasiliada: azil, ospătărie, casă pentru reeducarea fetelor alunecate în păcate grele, spital și școli tehnice. Tot Sfântul Vasile a împodobit serviciul divin cu Sfânta sa Liturghie și a fost denumit pe bună dreptate „un roman printre greci”. A fost numit încă de la trecerea sa la cele veșnice – 1 ianuarie 379 – „cel Mare”. Iată ce ne învață Sfântul Vasile cu privire la studiu, la citirea cărților: ”Trebuie să citiți scrierile autorilor profani așa cum fac albinele; acelea nici nu se duc fără nicio alegere la toate florile, nici nu încearcă să aducă tot ce găsesc în florile peste care se așază, ci iau cât le trebuie pentru lucrul lor, iar restul îl lasă cu plăcere. Noi, dacă suntem înțelepți, să luăm din cărți cât ni se potrivește nouă și cât se înrudește cu adevărul, iar restul să îl lăsăm. Și după cum atunci când culegem flori de trandafir dăm la o parte spinii, tot așa și cu niște scrieri ca acestea; să culegem atâta cât este de folos și să ne ferim de ce este vătămător”. Sfântul Ierarh Grigorie de Nazianz (Teologul) (330-389) a fost fiul episcopului Grigorie ”cel bătrân” și al pioasei Nona. A studiat la Cezareea Capadociei, Cezareea Palestinei, Alexandria și Atena. Cu mare greu a acceptat să fie preot și apoi episcop în locul tatălui său, susținând în acest sens o celebră cuvântare, intitulată Despre fugă. Căci se socotea prea mic pentru o misiune – cea de preot și episcop – atât de mare, care topește omenescul umplându-l de dumnezeiesc. Sfântul Grigorie a primit apelativul de Teologul datorită celor cinci Cuvântări Teologice rostite, în anul 380, în Capela Învierea din Constantinopol, unde a venit la îndemnul prietenului său, Sfântul Vasile, pentru a reface Biserica de aici. A condus Biserica din capitala Imperiului în timpul Sinodului II Ecumenic – ținut chiar la Constantinopol, în anul 381, și a contribuit în mod esențial la stabilirea adevăratei învățături de credință cu privire la dumnezeirea Duhului Sfânt, definitivându-se cu această ocazie Crezul sau Simbolul de credință niceo-constantinopolitan. Spre finalul vieții sale pământești, Sfântul Grigorie s-a bucurat de retragerea în liniștea locului natal, Arianz, unde a alcătuit peste 20.000 de versuri. Astfel el a devenit primul poet creștin. Iată ce ne spune Sfântul Grigorie cu privire la strădania noastră de a fi asemenea lui Dumnezeu: ”Să ne facem la fel cu Hristos, fiindcă El s-a făcut la fel cu noi. Să ne facem dumnezei pentru El, fiindcă și El s-a făcut pentru noi; a luat asupră-Și ceea ce era mai rău ca să dea ceea ce este mai bun; S-a sărăcit ca să ne îmbogățim noi prin sărăcia Lui; a luat chip de rob ca să dobândim noi libertatea; S-a coborât El ca să ne înălțăm noi; a fost ispitit El ca să biruim noi; a fost necinstit El ca să ne slăvească pe noi; a murit El ca să ne mântuiască; S-a înălțat ca să tragă la El pe cei care zăceau jos, în decăderea adusă de păcat. Fiecare să dea toate, fiecare să aducă prinos toate Celui Care S-a dat prinos de răscumpărare pentru noi. Nimic însă nu va da fiecare de un așa de mare preț, decât ca pe sine însuși devenit înțelegător al tainei și făcut pentru Hristos toate câte S-a făcut El pentru noi”. Sfântul Ioan Hrisostom (Gură de Aur) (354 – 407) a fost crescut în profundă evlavie creștină de mama sa, văduva Antusa, de care l-a legat o adâncă recunoștință și admirație. El s-a remarcat prin neclintitul său spirit al dreptății, neezitând să condamne opulența și imoralitatea conducătorilor politici, dar, în același timp, folosind întreg luxul palatului său arhieresc pentru spitale și săraci. Tonul tăios și neiertător al predicilor sale, dragostea de adevăr și de săraci i-au adus însă multă suferință, fiind condamnat pe nedrept de dușmanii săi și exilat. A trecut la cele veșnice departe, la Comana Pontului, la 14 septembrie 407 rostind: ”slavă lui Dumnezeu pentru toate”. Opera sa numără 18 volume în ediția Migne. Prin inteligența sa vie, limba sa impecabilă, marele său simț artistic și gustul său pentru măsură, Sfântul Ioan Gură de Aur rămâne unul din marii clasici ai literaturii patristice. Sfânta sa Liturghie este cea mai săvârșită în cultul Ortodox. Important este ca fiecare dintre noi să înțelegem că viețile acestea minunate nu sunt doar relatări de poveste, ci pot fi retrăite de toți urmașii lui Hristos. Nu întâmplător părintele stareț de la Putna, Arhimandritul Melchisedec Velnic, spunea despre prelungirea vieții sfinților Trei Ierarhi în noi: „A îndemnat la milostenie Sfântul Vasile cel Mare? Să facem și noi milostenie. Și-a desfătat Sfântul Grigorie, Cuvântătorul de Dumnezeu, mintea cu citirea cărților sfinte și cu înălțimile teologiei? Să citim și noi, să învățăm și noi credința, să pătrundem și noi adâncurile vieții celei întru Hristos. În felul acesta vom fi plăcuți acestor Sfinți ai Bisericii”. În felul acesta ne vom bucura de mijlocirile lor. Astfel vom înțelege că menirea noastră de creștini este să ne deschidem sufletele asemenea petalelor de flori pentru ca prezența Duhului Sfânt să lumineze, să încălzească și să sfințească ostenelile noastre duhovnicești asemenea soarelui și să ne conducă spre lumina cea veșnică a mântuirii. În final amintim că, în urma Congresului profesorilor de teologie de la Atena (1936), Sfinții Trei Ierarhi au fost luați ca ocrotitorii tuturor teologilor și ai iubitorilor de frumuseți creștine de pretutindeni. Pr. FLORIN GRIGORESCU, Parohia ”Sf. Ierarh Nicolae” Uncești

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: