L.D. Clement
Președintele sfătuitor era oricum mâhnit de lipsa de unitate de-acum și de faptul că subzistăm dimpreună într-un moment mic și șchiop („…privind în istorie, trebuie să observăm că marile momente ale istoriei noastre sunt legate de unitate, sunt legate de responsabilitate față de momentul pe care înaintașii noștri l-au valorificat…”). Protestatarii (deh, iresponsabili!), nici ei tocmai fericiți, au strigat până și vorba aceea care e urlată pe stadion, când echipa favorită e calicită și găurită, iar arbitrul, imparțial doar cu ăilalți, se face că nu pricepe. Și tot degeaba au strigat, la fel ca pe stadion. Ce, când e meci poți vorbi despre unire? Nu, doar despre blat. Oricum, trece, a trecut. Peste ani cine să mai știe că la 2011 s-au strâns sub barba lui Cuza fiecare cu ocaua lui? După buget, mică.
Comentarii