Lapte și miere

Iată că, pe fine de an, ne-am procopsit cu o mulțime de legi, de multă vreme vorbite și așteptate (a bugetului, salarizării „unitare”, a bugetului asigurărilor sociale etc.). Plus cu o declarație ambiguă a premierului, cum că la anu’ va furniza țării „știri” (după „principiul” tot mai cimentat de mai toți șefii din ultima vreme, cum că ei generează știrile, ei le verifică…, ei le difuzează) referitoare la poziția sa față de/ în guvern și partid (n-o fi vrut să ne strice Revelionul?). Cât despre legi, primele se referă la distribuirea paielor la măgari.

 

Cea a salarizării (vizându-i, în principiu, doar pe bugetari, însă având un potențial reglator asupra tuturor angajatorilor și, prin efecte, salariaților) ar zice, printre altele, cum că lefurile brute se majorează cu 15%. „Majorare” pe care specialiști de dincolo de guvern și partid, ca și sindicatele, au calculat-o la vreo 9-10% (ținând cont de umflarea prețurilor, de inflație, dar nemaisocotind tăierile din anul din care scăpăm; plus că numai și vorba „majorare” poate prezice de pe acum încă o umflare de prețuri: că va avea lumea bani, nu?!). Prime și al 13-lea salariu, nu. Ca la privat! Dar e de presupus că pentru anume evidențiați sau chiar eroi ai muncii se vor găsi variante, că unde-i lege, e și tocmeală (spunea proverbul altceva?!). Iar brutul minim ar urma să fie la în jur de 600 de lei (cam cum și este, de altfel). Pentru o pâine, un kil de lapte/zi și-un borcan de miere pe lună, plus întreținerea. Lapte și miere, carevasăzică.