Trecutul în decembrie

De 20 de ani, în decembrie trecutul reînvie țipând sfâșietor, ca o pasăre rănită, care nu poate nici să moară, nici să se vindece. Se aude iar șuieratul gloanțelor, se amestecă vaiere cu speranțe, dublând cerul cu o lacrimă uriașă. Adolescenți, tineri curați mor din nou, din nou Elena și Nicolae Ceaușescu sunt executați. Dar nu numai decembrie 1989 se reîntoarce în decembrie 2010. Toți cei aproape 50 de ani de comunism în România sunt proiectați cu putere pe ecranul memoriei.
 

Trecutul este din totdeauna componentă a prezentului. Dar acest trecut, al celor aproape 50 de ani, neasimilat, are, păstrează ceva din condiția strigoiului. Insuficient cunoscut, continuă să pună, stringentă, problema prelucrării lui. Problemă exprimată și de titlul work-shop-ului la care, în perioada 20-22 noiembrie 2010, au luat parte, la București, 15 ziariști. Cu Fundația Academia Civică – Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței Sighet – Centrul Internațional de Studii asupra Comunismului și Fundația Culturală ,,Memoria” organizatori, work-shop-ul s-a intitulat exact ,,Prelucrarea trecutului recent prin relația dintre memorie și istorie” și face parte din proiectul ,,Memoria deportărilor în România”, care se derulează, început în noiembrie 2010, până în noiembrie 2011, în cadrul Programului ,,Europa pentru Cetățeni, Acțiunea 4 – Memoria europeană activă” al Comisiei Europene. Ziariști (unii și membri ai Uniunii Scriitorilor) participanți: Adrian Criș (Oradea, ,,Bihoreanul”), Ciprian Bâtea (Satu Mare, ,,Gazeta de Nord Vest”, ,,Acolada”), Codruța Simina (Cluj, ,,Mesagerul de Cluj”), Cristian Robu Corcan (Brăila, ,,Obiectiv -Vocea Brăilei”), Dana Hădăreanu (București, ,,Timpul”), Florentina Zaharia (Galați, ,,Dunărea de Jos”), Iulian Brok (Alba Iulia, „Informația de Alba”), Laurențiu Ungureanu (București, ,,Adevărul”, ,,Historia”), Lavinia Balulescu (Timișoara, ,,Adevărul”), Marian Coman (Brăila, ,,Obiectiv-Vocea Brăilei”), Marius Chelaru (Iași, ,,Convorbiri Literare”), Octavian Coman (București, Radio România Actualități), Traian Călin Uba (București, ziarist independent), Doinel Tronaru (,,Adevărul”), precum și semnatara acestor rânduri. Oameni ai condeiului, de vârste diferite, predominant tineri, dar cu același interes viu pentru soarta oamenilor sub vremi. Și să le alăturăm neapărat și numele tinerelor din partea celor două fundații, care ne-au fost alături pe parcursul celor trei zile dedicate neuitării, ca lege a vieții trăite cu demnitate: Angela Bilcea, Andreea Cârstea și Oana Ignat. În sala de marmură de la Romexpo București, în freamătul de oameni și cărți al Târgului Gaudeamus 2010, ne-am reîntâlnit sau am făcut cunoștință cu președintele celor două fundații, scriitoarele Ana Blandiana și Micaela Ghițescu, două intelectuale rasate a căror viață a fost marcată, într-un fel sau altul, de detenția politică. Și care, reunind în jurul lor destine asemenea, au făcut din propria suferință o forță constructivă, deopotrivă mărturisitoare, recuperatoare și eliberatoare. Dar nu vom insista asupra a ceea ce amândouă au trecut sub tăcere, și din discreție, și pentru că faptele sunt cunoscute, și fiindcă în acele ore două cărți ne cereau să vorbim, după ce, la rându-le, ne vorbiseră. Prima, Sfârșiți odată cu trecutul negru, de Romulus Rusan (coordonator) în colaborare cu Dennis Deletant, Ștefan Marițiu, Gheorghe Onișoru, Marius Oprea, Radu Portocală, Stelian Tănase, apărută în toamnă, sub auspiciile Fundației Academia Civica, reprezintă retroversiunea Addendei românești la ,,Cartea neagră a comunismului”, în forma revizuită și completată în care Stéphane Courtois a publicat-o în ,,urmarea” (ghilimelele îi aparțin autorului) la ,,Cartea neagră”, intitulată, ironic, cu primul vers al ,,Internaționalei” și cu precizarea ,,Istoria și memoria comunismului în Europa”. Dacă această carte a fost prezentată de Romulus Rusan, despre cea de a doua, Ororile și farmecul detenției de Constantin Iona șcu în convorbire cu Traian Călin Uba, a vorbit Traian Călin Uba. Fost deținut politic, autor al unui volum despre rezistența anticomunistă și al unei monografii a Dobrogei, Constantin Ionașcu i-a dat ziaristului sentimentul unei întâlniri providențiale, cu un ,,sfânt”, ,,prin mutarea privirii de la dezastru spre jertfa lor”. Fotografia pentru copertă a fost aleasă de Ana Blandiana: Constantin Ionașcu și soția sa surâd cu farmecul tinereții și al iubirii: s-au cunoscut la vorbitor, el condamnat la Canal, ea venită să-și vadă tatăl, și el acolo, deținut. Finalul cărții este scris de convingerea amară a autorului că ,,Ne conduc epigonii comuniștilor”: ,,Comuniștii urmau o singură linie: ura de clasă. Epigonii lor de acum nutresc o ură mai șlefuită, mai subtilă, o ură sofisticată și modernizată față de propriul lor popor”. Micaela Ghițescu, redactor-șef al ,,Memoriei. Revista gândirii arestate” (a cărei distinsă semnătură a putut fi întâlnită și în paginile ziarului ,,Crai nou”), a evocat cumpăna prin care a trecut publicația (prin întreruperea finanțării), dar și bucuria pe care le-a dat-o realizatorilor (Micaela Ghițescu, Gheorghe Derevencu, Oana Ichim, Mircia Dumitrescu și Florica Ciocea) solidaritatea cititorilor, mulțumirea că datorită sprijinului lor pot să-și continue munca: ,,Mai avem încă foarte mult material despre foști deținuți și persecutați politic”. Despre proiect, despre expoziția dedicată în martie deportărilor din Bărăgan în perioada stalinismului, despre întâlnirea de la Sighet, de Înălțare, a vorbit Ioana Boca (și ea un nume știut cititorilor noștri, și pentru că este fiica pictorului, cunoscutului pictor Ilie Boca, originar din Botoșana, și fiindcă am scris despre doctoratul în științe istorice pe care l-a susținut strălucit la Suceava, cu o lucrare despre studenții aruncați în închisorile comuniste). Fără a respecta cronologia acestei întoarceri a noastre în trecut și a izbucnirii trecutului în prezent, să semnalăm acum lansarea oficială a proiectului și a numărului 72-73 al revistei ,,Memoria” (care se referă pe larg la ,,Memoria deportărilor”), pe 8 decembrie 2010, tot la București, în Sala Oglinzilor de la Uniunea Scriitorilor. Și să reținem că, ilustrat cu fotografii ale unor monumente închinate jertfei, suferinței și luptei împotriva comunismului preluate din albumul editat de Asociația Foștilor Deținuți Politici din România, reproduce ,,Troița din fața închisorii Suceava” în finalul interviului luat lui Mircea Popescu, membru AFDEPR, de prof. Lăcrămioara Stoenescu, despre deportarea lor din Giurgiu la Rădășeni, ,,raionul Fălticeni, regiunea Suceava”. Suceava apare, cu închisoare de exterminare, și pe harta ,,Geografia detenției”, deși ,,O hartă care ar consemna cu exactitate toate aceste locuri de suferință românească ar apărea complet neagră. Baza acestui gulag românesc a fost pusă de Gheorghiu-Dej. Atunci a și căpătat amploare acest gulag de inspirație sovietică. Când a venit Ceaușescu la putere, acest gulag a cunoscut un oarecare declin. Pozând într-un «communist cu față umană», cosmetizare necesară ca să facă bună impresie Occidentului, Ceau șescu a început să mai renunțe la zidurile închisorii propriu-zise, fără însă a renunța la teroare”. De asemenea, în ,,Câteva precizări privind cazul «Salcia-1955»” de Alexandru Mihalcea, se vorbește despre ,,lagărul Ițcani – Suceava”, iar ,,Biblioteca Memoria” consemnează cărțile câmpulungeanului George Ungureanu, ,,Camera Zero” (Ed. Fundația Culturală Alex. Bogza) și ,,Prin labirintul vieții” (Centrul Cultural Bucovina, Ed. Grup Mușatinii), precum și jurnalul rezistenței anticomuniste al bucovineanului Vasile Motrescu. Autobiografia lui Nicolae Ceaușescu, filmul lui Andrei Ujică, vizionat pe 21 noiembrie 2010, în sala 20 a complexului cinematografic IMAX de la AFI Cotroceni (considerat cel mai frumos, mai mare și mai înalt mall din România), precizare, cred, necesară, pentru că induce ideea unui număr mare de spectatori, respirația unui public, a însemnat, cu siguranță, o întâlnire copleșitoare. Timișorean, stabilit din 1981 în Germania, regizorul și scriitorul Andrei Ujică aparține, pe linie paternă, și Bucovinei, tatăl fiind din Ciocănești, locul vacanțelor și multor amintiri frumoase, ne-a mărturisit Domnia Sa, povestind că vara trecută și-a dus și fiul acolo. Filmul este senzațional, neobișnuit în panorama creațiilor cinematografice românești din ultimele două decenii. Primele și secvențele finale surprind procesul soților Ceaușescu, pe parcursul celor trei ore ale proiecției desfășurându-se autobiografia lui Nicolae Ceaușescu, așa cum, probabil, și-ar fi rememorat-o în acele ceasuri din urmă ale vieții sale. Istoria sa este istoria măririi și decăderii unui dictator, fără conștiința condiției sale de dictator și poate și fără a acelei decrementa, deși sentimentul lor există, așa cum îl sugerează câte un stop-cadru, insistența asupra unor amănunte, într-un melanj în care tragicul și hilarul, cruzimea și obnubilarea coexistă. Film artistic conceput, construit din documente, în care implicarea creatoare a regizorului atinge performanța, incredibilă, a unei relatări albe, sub comandamentul maximei obiectivități și detașări, Autobiografia lui Nicolae Ceaușescu va stârni reacții diverse, așa cum le-au prefigurat și cele ale ziariștilor, scriitorilor, intelectualilor participanți, pe 22 noiembrie 2010, la Muzeul Literaturii Române București, la întâlnirea cu Andrei Ujică. Pusă cel mai des, cu gândul la tinerii născuți după 1989, la spectatorii de pe alte meridiane, întrebarea despre absența din film a realității Epocii Ceaușescu așa cum a fost percepută de românul umilit de foame, de călușul pus în gură și terorizat de spaima turnării, a primit din partea lui Andrei Ujică răspunsul implicării privitorului cu interesul și documentarea proprie, regizorul mizând pe inteligența și cultura tinerilor, pe cea a cinefililor veritabili. Un film venit prea devreme pentru unii, Autobiografia lui Nicolae Ceaușescu este după alții un film menit nu să culpabilizeze, ci să exorcizeze. Oricum, o creație cinematografică memorabilă. Trecutul continuă să ne asalteze în decembrie. A-l privi în ochi este obligatoriu pentru a merge mai departe, ne spun și Sighetul, și Memoria. Trăind și luând aminte. (Doina Cernica)

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: