Înțelepciunea la 100 de ani împliniți

“Omul care nu crede în biserică, adevăr și flori nu este om”

Se spune că persoana care atinge centenarul în viață este binecuvântată și plină de înțelepciune. Este un număr de ani pe care nu oricine îl poate atinge străbătând suișurile și coborâșurile din căile vieții, secretul acestui lung parcurs fiind, desigur, o rețetă proprie fiecăruia.
 

dna Ana Lazăr

“Mulțumesc lui Dumnezeu că am reușit să ajung la această vârstă, nu m-am așteptat să trăiesc atât. Moralul meu nu este scăzut deloc. N-aș putea să spun care e secretul longevității mele, poate faptul că în viața mea n-am dorit rău la nimeni”, ne spune dna Ana Lazăr, cea care împlinește astăzi 100 de ani. Am regăsit-o, după 3 ani de la primul nostru interviu, în aceeași cămăruță de la Căminul de bătrâni al Arhiepiscopiei, în care locuiește de 13 ani. Îmbrăcată la fel de sobru, în negru, culoare în care se înveșmântează de 16 ani, de când și-a îngropat unicul fiu. Șia făcut un colț cu amintiri pe dulăpiorul de lângă ușă, în care se află icoana, un buchet de busuioc uscat, poze ale fiului și nepoților, un Moș Crăciun de ciocolată. Spune că are tot ce îi trebuie, o cameră plăcută cu o baie mică alături, biserica în curtea căminului, cimitirul foarte aproape, cât să meargă pe jos la mormântul fiului, prieteni care o vizitează, oameni care o ajută, cărțile pe care le citește cu plăcere statornică, grădina de trandafiri peste care numai ea este stăpână, din primăvară până toamna târziu, grădină acum îngropată în nea. “Mai am scăpări de memorie, nu-mi amintesc pe loc de un nume sau de o persoană, dar judecata nu mi-am pierdut-o. Am aici o hârtie pe care notez cine mă vizitează, ca să nu uit. Vara, când stau mai mult în grădină, mi se mai urcă tensiunea la 16, dar atât, n-a ajuns niciodată la 18. Citesc foarte mult, poate să mă întrebe oricine orice din istorie, literatură. Îmi place când dau de cineva cu care pot discuta. Nu îmi plac discuțiile inutile, mai bine citesc. Prețuiesc oamenii cu care pot să discut, este un tehnician care vine pe la mine și mă întreabă ce-am mai citit și comentăm Magazinul istoric. Nu mă simt singură, nu sunt părăsită. Eu nu închid camera, de multe ori când vin de la grădină găsesc pe pat o carte sau un ziar și știu că a fost cineva”. “În viața mea mi-am plecat capul înaintea tuturor și am făcut ce a trebuit” Lucrul în grădină care i-a sporit rezistența fizică, cititul și discuțiile despre cultură și istorie purtate cu prietenii îi alină sufletul, credința deplină, cam acestea ar fi secretele vieții pașnice, trăite acum. Ar mai fi ceva: “În viața mea mi-am plecat capul înaintea tuturor și am făcut ce a trebuit, chiar și pe timpul comuniștilor. M-a ajutat Dumnezeul întotdeauna, seara citesc rugăciuni, mai ales Acoperământul Maicii Domnului. Omul care nu crede în Biserică, adevăr și flori nu este om; cel care minte, deși știe că nu e adevărat, acela nu e om”. Dna Ana are totul pregătit pentru a trece Dincolo. “Aștept să primesc moartea cu seninătate, mă rog ca, Doamne ferește, să nu zac la pat. Spun mereu «Doamne iartă-mă și dă-mi moarte ușoară». Am totul pregătit pentru sfârșitul vieții, cripta mi-am făcut-o în ’80, sicriul e în pod”. Nu există viață de 100 de ani fără regrete, iar cel mai mare regret al ei este moartea fiului: “E durere mare ca mama să-și îngroape copilul”. Ana Lazăr n-a avut o viață ușoară, a prins cele două războaie mondiale cu nenorocirile lor. Și-a pierdut, pe rând, soțul și băiatul, apoi casa, după o viață de muncă la catedră, ca învățătoare. S-a născut în Basarabia, la Edineț, a făcut școala normală din Piatra Neamț, fiind numită apoi învățătoare la ea acasă. S-a căsătorit tot acolo, a avut băiatul, a cunoscut refugiul. Soțul a fost dat dispărut de pe front prin 1946. S-a mutat la Galați, unde a locuit până la pensie, apoi a venit la Suceava unde i s-a căsătorit băiatul, inginer de panificație, persoană importantă în Suceava pe atunci. Acesta a murit însă în 1994, de inimă, după care viața împreună cu nora nu a mai fost posibilă, astfel că s-a mutat la azil. “Sunt respectată fiindcă știu cum să mă comport cu fiecare, și de mai sus, și de mai jos”, îmi spunea dna Ana la primul interviu, și situația nu s-a schimbat de atunci. La Mulți Ani, doamnă Ana Lazăr, să trăiți cu multă sănătate! Ați fost propusă pentru Cetățean de Onoare al municipiului Suceava, alături de o altă concetățeană de aceeași venerabilă vârstă, și v-ați întrebat, cu modestie, «oare, de ce?». Dar credem că o viață de 100 de ani, trăită cu dăruire pentru familie și semeni, respectând principiile de bază, adevărul și, mai presus de toate, cele 10 porunci ale Domnului, merită măcar o astfel de răsplată simbolică!

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: