Pe cont propriu

Trăim periculos, ne deplasăm (prin viață?) în mod periculos. N-aș fi revenit asupra subiectului dacă, recent, chiar în fața sediului IPJ Suceava, un bolid nu s-ar fi năpustit, pe zebră, în doi bătrâni despre care poliția a spus că treceau strada în mod cât se poate de regulamentar. El e mort, ea a ajuns pe patul spitalului. Și numai cu câteva zile înainte, cel care vă scrie, doar un alt pieton, de altfel, ar fi putut împărtăși soarta unuia sau altuia, alături de alți 4 inși.
 

L.D. Clement

Pe o altă zebră dintr-o zonă centrală a Sucevei. Stăturăm, ne adunarăm pe marginea străzii timp de câteva minute. Nu oprea, nu încetinea nicio mașină. Într-un târziu (poate un semafor de mai departe să ne fi ajutat), pe partea noastră se face liber. Iar din cealaltă parte nu se zărea decât un microbuz pentru marfă, la destul de mare (ne vom fi zis noi; vreo 40 m?) distanță. Cât să ne vadă, cât să încetinească, cât să ne lase să trecem. Ne-am privit scurt unii pe alții și am pornit, cu o vagă emoție, de parcă am fi avut de trecut, prin negre șuvoaie, Styxul. Îndreptându-ne spre „axul central al drumului” ne vom fi dat seama că microbuzul n-avea să încetinească. Și ne-am oprit aproape de mijlocul străzii, ca agățați de o insulă, în vreme ce vehiculul trecea furtunos (probabil cu destui kilometri peste 100) pe lângă noi, iar atunci chiar țintuindu-ne pe loc cu zgomote de claxon. Unde să te duci, unde să te întorci? După el, într-o parte și-n alta, deja prinse a curge râu de autovehicule, iar noi, în mijlocul lui, firavi, strângându-ne unii în alții, agățați de insulița noastră lată de-un pas, am așteptat până ce, departe, semaforul le va fi pus iar vremelnic zăgaz. …Și-am înțeles încă o dată că e greu de vorbit, în astfel de situații, despre „parteneri de trafic” (că vor fi fiind și pietonii – printre ei, desigur, și conducători auto coborâți de la volan – parteneri…). Că dacă m-aș fi lăsat în seama bunăvoinței (conducerii preventive?) șoferului de microbuz nu aveam cum să vă mai scriu aceste rânduri. Că dacă nu abordezi o astfel de situație pe cont propriu, fără a te bizui pe nimeni și pe nimic, poți avea ușor neșansa de a-ți schimba numele propriu în substantiv comun: „victimă”, „decedat” etc. Că se prea poate ca în preajmă să fie cineva care chiar să vrea, o clipă, să te ucidă cu sânge rece.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: