Pompierul erou de la Arbore

Nu te poți lua după aceia care susțin că-n zilele noastre nu sunt oameni care să săvârșească fapte eroice. Dintotdeauna am susținut că există și asemenea oameni, e drept că nu mulți, din păcate.
 

Dar societatea este aceea care nu le apreciază faptele, nu le popularizează faptele, acestea fiind trecute cu vederea. Aș cam ști care sunt motivele, pe care cred că le știu sau le bănuiesc și cititorii, dar mă abțin să le enumăr sau să le comentez. Pe un asemenea om, care a făptuit un act eroic, l-am cunoscut și eu. Este vorba de Nicolai Pahomi, angajat al Subunității de Pompieri din orașul Solca, arborean de obârșie. În același timp face parte și din formația civilă de pompieri a comunei Arbore, la care și-a făcu și ucenicia, după ce a slujit țara sub drapel tot la arma pompieri. Am tot așteptat ca fapta lui eroică să fie popularizată, fie pe plan local, fie pe plan județean. Dar… tăcere. Fapta sa eroică, pe care o vom prezenta în continuare, este, după părerea mea, deosebită și merită să fie cunoscută de toată lumea. A săvârșit-o în timpul inundațiilor din vara acestui an, care au devastat pentru a cincea oară comuna Arbore și satele ei componente, Clit și Bodnăreni. Camarazii acestuia au tratat-o ca pe un fapt normal și, probabil, așa au gândit și arborenii. Apele pârâului Iaslovăț au venit învolburate, crescând vertiginos până la nivelul podului care traversează acest pârâu, iar în amonte de acesta a inundat și primele case din sat, acolo albia lui fiind foarte îngustă. Între ele și casa lui Mircea Bodnar, în locuința căruia, pe lângă soția lui, gravidă în ultima lună, se mai aflau încă 8 copii din cei 12 pe care-i are. Mircea Bodnar mi-a povestit: “Apa a crescut mare deodată. Cu excepția mea, restul familiei se găsea în casă. Când am văzut că apa a umplut ograda și a început să crească, m-am repezit la grajd să dezleg de la iesle vacile și calul. Am fugit apoi prin apa până la brâu în casă ca să-mi ocrotesc copiii și nevasta. În urma mea apa a bușit în tindă. Am răcnit la copii să fugă la etaj. În urma noastră apa a ajuns la o înălțime de aproximativ un metru și jumătate. De la etaj am răcnit după ajutor, sperând să mă audă cineva. M-a auzit un om din drum care a sunat la 112. Pe geam am văzut cum apa a tot crescut și aducea trunchiuri de copaci și valurile erau înalte parcă era Dunărea. N-a durat mult și-au venit pompierii de la Solca și din Arbore. Nu știu cum, dar un pompier ne-a salvat pe toți. Am aflat apoi că este din Arbore”. Întrebându-l ce pagube a avut, mi-a arătat două case puternic afectate și mi-a spus că n-a putut slava nimic din lucrurile pe care le avea în casă. N-a durat mult și ne-vasta i-a mai născut un copil. Din păcate, n-a primit ajutor de la guvern decât 500 kg de var. Ce să facă numai cu atâta? Probabil că statul n-are bani să-i ajute pe cei ca el. Pe pompier nu-l va uita niciodată pentru că i-a salvat întreaga familie și s-ar fi putut întâmpla să-și piardă viața și el. Cu pompierul erou s-a legat mai greu dialogul. Îl cunosc încă de când a umblat la grădiniță. Pur și simplu, a crescut sub ochii mei până la terminarea școlii generale. Un tânăr înalt, suplu, frumos, muncitor, cu o nevastă la fel de frumoasă, dar… tăcut. Doar soția lui îți dă mai multe relații, fiind mai vorbăreață. Reportofonul a înregistrat cu fidelitate toate frânturile conversației purtate cu Pahomi, apoi le-am pus cap la cap și iată răspunsurile. Veți ghici cu ușurință întrebările pe care i le-am pus. “Eram în concediu când s-a dat alarma. Am ieșit în drum și m-am alăturat camarazilor mei, care au venit cu mașinile de la Solca. Când am ajuns în Bodnăreni, casa lui Bodnar era în apă mai mult de un metru, iar apa tot creștea. Pe moment am ezitat. Dar mi-a revenit curajul când am văzut la geamurile de la etaj chipurile copiilor acestuia, care plângeau și țipau. Fulgerător m-am gândit la copiii mei care mă așteptau acasă și mi-am spus: Ce-ar fi fost dacă ar fi ei în aceeași situație și nu i-ar salva nimeni? Imediat ne-am organizat dispozitivul de luptă, așa cum am fost învățați. Am cerut o coardă lungă și camarazii m-au asigurat, eu intrând în apă cu mult curaj. Nu m-am oprit decât când am scos din casă și ultimul suflet. Cred că nu mi-am făcut decât datoria… Până acum n-am salvat decât bunuri din foc. Cu apa nu m-am mai luptat. Acum am văzut că este mai periculoasă decât focul… Comandantul m-a chemat la Suceava și m-a felicitat. Dar eu n-am făcut acest lucru pentru a fi felicitat și recompensat.” „Să știți că băiatul meu – a intervenit în discuție Floarea, mama sa – își iubește meseria și ține mult la oameni. Odată, pe vremea unui puhoi mare, s-a băgat în apă ca să scape un om pe care-l luase apa. Atunci era să se înece, pentru că nu știa c-a trecut și peste o fântână ascunsă sub apă. Dar a avut zile de la Dumnezeu și a scăpat”. Dar tânărul erou n-a rămas nerecompensat. Aflând despre fapta sa, emisiunea “Superbingo Metropolis” l-a chemat la București și l-a premiat în fața întregii țări cu 15.000 lei pentru eroismul său, luându-i și un interviu, în direct. Atunci a putut constata și întreaga țară modestia lui. Nu-i așa că și-n zilele noastre au loc fapte de eroism? Prof. GH. DOLINSKI

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: